“Prunele să fie bine coapte, iar focul domol!”
Este prima literă de lege pentru orice pasionat ca să aibă garanția că se înhamă la o treabă gospodărească, făcută temeinic și având ca rezultat nu doar o simplă băutură, ci un adevărat leac, pentru trup și suflet.
Nu e nevoie de un specialist pentru a fi convins că pe cât de coapte și dulci sunt prunele, pe atât de tare și bună va fi țuica ieșită din ele.
Prunele se pun la fermentat în putini sau în bidoane mari de plastic și se lasă acolo cel puțin două luni. Borhotul e gata de maverat când începe să se desprindă singur de pe marginile bidonului, parcă anume căutându-și drumul spre cazan. Acela e momentul când trebuie bine bătut și, amestecat fiind, să se ia cu găleata și să fie azvârlit în cazanul de cupru, la foc iute, cu capacul desfăcut. După se s-a încălzit binișor, dar fără să-l fi apucat fierbințelile, se ascunde bine sub capac, iar cazanului i se montează conductele prin care vor circula vaporii și se pregătește răcitorul în care apa trebuie să fie rece.
La Fabrica de țuică, sunt cazane profesionale, având margini (șanțuri) prevăzute din fabricare, etanșate cu apă, la fel ca pâlniile de la capac și de la răcitor . Nu mai e nevoie de cocă pregătită sau pâine cu apă, cum se făcea odată. Singura grijă e să fie acoperită toată marginea cu apă, fiindcă, altminteri, dacă răsuflă cazanul pe undeva, toată tăria țuicii se va duce curat pe Apa Sâmbetei!
Când cazanul are capacul pus, musai și degrabă se lasă focul domol (termometrul montat pe capac să nu depășească 80°-85°), fiindcă există riscul ca borhotul să ajungă pe conducte sau produsul să curgă prea repede și să compromită producția toată bunătatea de la cazanul respectiv. Dacă toate recomandările sunt urmate ca atare, în 10-15 minute vaporii de țuică, odată ajunși în zona răcitorului, condensează, iar pe țeavă începe să curgă licoarea magică.
Ca să nu se prindă borhotul de fundul cazanului și, astfel, să rezulte o țuică afumată, cazanele de la Fabrica de Țuică sunt prevăzute cu învârtitor, iar borhotul poate fi amestecat chiar în timpul fierberii.
În funcție de tipul de borhot, țuica proaspătă poate fi mai albicioasă, mai tulbure, după atâta zdruncinare pe conducte. Pentru limpezire și păstrare în cele mai bune condiții, se ține în pivnițe, în butoaie din lemn de dud, care o îmbogățesc cu patină gălbuie. Cu cât țuica e mai veche, cu atât devine mai bună și mai tare. Asta o știe toată lumea.
Toată lumea știe și că, din cazanele făcute la Fabrica de Țuică, licoarea iese limpede încă de la prima distilare, indiferent că e țuică sau pălincă. Puritatea maximă a cuprului este motivul pentru asta.
Cum se fabrică o licoare de calitate? Găsiți secretele țuicii pe fabricadetuica.ro.
Ce este distilarea și cum se face ea, pentru a obține o țuică de calitate? Găsiți instalații de distilare pe fabricadetuica.ro.
De ce să optați pentru un alambic simplu (cazanul cu foc direct), alambic simplu cu amestecător, instalație de încălzire cu aburi, cazan cu foc direct de formă plată, instalație de distilare cu două blaze sau instalații de distilare continuă, toate din cupru?
Aici este un singur răspuns: pentru că vreți o țuică de calitate! Pentru asta există Fabrica de Țuică.
