Sfântul Cuvios Sisoe cel Mare a trăit într-una dintre mănăstirile pustiului egiptean, la începutul secolului al IV-lea d.H. A fost continuatorul unei mari tradiții monastice, lăsate moștenire de Sf. Antonie cel Mare. La puțin timp după moartea Sfântului Antonie, pe când pustiile Sketis și Nitria începeau să fie populate cu mulți tineri care doreau să devină călugări, părintele Sisoe s-a hotărât să meargă într-un loc mai liniștit, în care să-și trăiască viața doar pentru Dumnezeu. A intrat în pustie și nu a mai ieșit de acolo, timp de 72 de ani. Pentru cuvioșia sa, poporul l-a numit ”sfânt” și mulți îl invocă, fără însă a-i cunoaște povestea.
Bătrânii credincioși de altădată făceau rugăciuni în casă pe 6 iulie, de ziua Sfântului Sisoe, pentru copiii ce zăceau de ”strânsoare”, de gâlci, de bube și de alte suferințe.
* Sfântul Sisoe cel Mare – personaj literar
Marele poet George Topârceanu i-a dedicat acestui sfânt o nuvelă, ”Minunile Sfântului Sisoe”. Raiul este descris ca un loc unde, aparent, nu se întâmplă nimic. ”Acolo, în grădina cea sfântă a raiului, nu se pomenește boală ori durere, căci acolo nu se cunoaște moarte. Traiul celor preafericiți curge pururea lin, sub albăstrimea cerului fără prihană, un cer fără nouri, din care nu fulgeră niciodată”.
Se vede treaba că, dacă pe Pământ există însemne cu ”Aici sunt banii dumneavoastră”, indicând, de cele mai multe ori, o groapă, în Rai Topârceanu, cu puterea fanteziei sale, a văzut ”Aici sunt rugăciunile dumneavoastră”.
Inspirat parcă de vederea viitorului, autorul descrie infrastructura de transporturi perfectă: ”Pe catifeaua verde a covoarelor de iarbă tunsă și pe cărările presărate cu nisip de aur, nu sunt hopuri și mușuroaie de care să te împiedici la plimbare, nici gropi neastupate, în care ar putea să dea binecredincioșii, din nebăgare de seamă”.
Având în vedere că merele sunt scumpe, și sus, și aici, jos, Topârceanu a anticipat foarte bine, inspirat sau nu de Sfântul Sisoe, modul de securizare a pomului cu ecouri biblice: ”Acolo, drept în mijloc, sta un pom singuratic, prăpădit de bătrânețe. Un gard de sârmă cu ghimpi îl închidea de jur împrejur, ca să nu mai poată nimeni atinge cu piciorul, în veci de veci, iarba cea uscată de sub el, ce se vedea tăvălită strașnic în câteva locuri… Acesta era mărul lui Adam, rămas aici de la începutul lumii”. La fel și merele pe tarabele din piață, protejate, însă, de prețul astronomic.
Pe scena occidentală, numele Sfântului Sisoe cel Mare a intrat prin popularizarea unei opere a americanului George Thomas Stokes (1843-1898). Acest roman este brodat pe viața Sfântului egiptean. Ideea centrală a operei occidentale este legată de invocarea Sfântului în caz de nevoie, romanul povestind modul cum Sfântul a salvat cinci copii din mâinile diavolului. În încheiere, este invocat un testament verbal al Sfântului: ”Unde se va citi povestea aceasta și va fi pomenit numele său, diavolul nu se va apropia”.
