Polițaiu’ șef al orașului Piatra Neamț, în 1928, era Constantin Comșa, un ”vechiu și vrednic funcționar de carieră în poliție, cu un serviciu neîntrerupt la stat de peste 25 ani, înzestrat cu o cultură distinsă, corect, energic și foarte activ, dotat cu un tact și experiență în serviciu ce ar trebui luate ca exemplu”. Așa era descris de prim-procurorul de Lugoj, după ce, în 1923, Comșa a descoperit banda ”falșificatorilor de bancnote românești, pe care a predat-o siguranței generale dimpreună cu mașinile, clișeele și biletele falșe”.
* ”A făcut din poliția aceasta un model pentru întreaga țară”
În 1928, Costantin Comșa se afla la a doua venire la cârma Poliției Piatra Neamț. La prima instalare, a dat lovitura descoperind primii profanatori ai mormintelor din Cimitirul Evreiesc. Prefectura județului Neamț a tipărit o broșură, în care evidenția, printre altele, și activitatea lui Comșa.
”Din punct de vedere administrativ, este lăudabilă activitatea actualului polițaiu al orașului Piatra Neamț, care, prin sârguința, inițiativa și munca sa, având și sprijinul nostru, a reușit să obție înzestrarea corpului de sergenți cu efecte de echipament, înființarea unui dormitor de 25 paturi pentru încazarmarea sergenților și repararea radicală a localului care era deteriorat. Domnul Comșa, prin talentul său de organizare, a făcut din poliția aceasta un model pentru întreaga țară, iar prin munca sa neobosită, devotamentul său față de serviciu și atribuțiuni, felul de pricepere de a conduce această poliție și comandamentul corpului de sergenți, a adus-o la frumosul nivel”.
* ”Figura d-lui polițai Comșa radia severitate și energie”
Cunoscutul memorialist și epistolograf Constantin Turcu, pe atunci redactorul-șef al ziarului Avântul, a reușit să-l intervieveze pe cel supranumit ”spaima tâlharilor”.
”Intenționând să stăm de vorbă cu diferiți șefi ai autorităților locale, am plecat în căutarea lor. La colțul Primăriei îmi atrag privirea curăția și ordinea ce domnesc în localul poliției. La geam, figura autoritară a d-lui polițai Comșa radia severitate și energie. Intru, parcă, fără să vreau. Domnia sa, cu amabilitatea-i obișnuită și cu un zâmbet de fină ironie înghețat pe față, îmi oferă, larg, un scaun. După multă insistență, dl. Comșa consimte, pentru prima oară, să discute despre domnia sa, deși a fost de multe ori solicitat.
– Ceva despre începutul carierii dv., d-le polițaiu…
– Mda… începutul carierii… Era în 1898, când am fost numit prima dată șef de birou cl[asa]. I-a la poliția orașului Bârlad. Atunci mi-am început eu, propriu zis, cariera. De atunci și până azi, am urcat cu ușurință, treptele erarhice, astfel: subcomisar cl[asa]. l-a în poliția aceluiaș oraș, comisar cl[asa]. II-a în poliția orașului Piatra Neamț, comisar cl[asa]. II-a în prefectura poliției Galați, comisar cl[asa]. I-a în prefectura poliției Constanța. Apoi director al aceleiași prefecturi. În cursul anului 1920, am fost înaintat polițaiu cl[asa]. I-a la Silistra. De când am fost avansat polițaiu cl[asa]. I-a am primit următoarele delegațiuni: delegațiunea de prefect al poliției orașului Lugoj (Banat), având însărcinarea de a încadra acea poliție, însărcinare pe care mi-am îndeplinit-o cu succes și care mi-a atras mulțumiri generale. În 1924, am fost delegat prefect al poliției orașului Tighina (Basarabia), tot cu însărcinarea de mai sus (încadrarea poliției) și tot cu acelaș rezultat. În 1926, am primit conducerea poliției Sinaia (reședință Regală), precum și aceea a orășelului Câmpina – unul din cele mai importante centre industrial-muncitorești din țară. (20.000 lucrători de diferite naționalitați). Aici am avut mult de lucru, cu un început de agitațiune surdă, pe care am nimicit-o. Am venit, apoi, la Piatra Neamț, imediat după devastările antisemite, de acum trei ani. Potrivit instrucțiunilor speciale de la Minister, am căutat să-mi pun în joc, toată experiența, energia și capacitatea mea și am reușit să dau locuitorilor orașului dv. liniștea deplină…Tot de când sunt aici, am primit și delegațiunea de subinspector general al polițiilor din județ”.
Comșa se considera, în general, destul de bine apreciat și respectat, însă asta nu însemna că nu avea și ”amici” răutăcioși și perverși, care-l ”săpau” și calomniau în orice împrejurare. ”Să-i numesc? Nu. Ar fi prea mare atenție să figureze în coloanele ziarului dv. Să încerc să-i calific? Nici atât! Căci nu e stabilită, în zoologia animală, încrengătura lor…”.
Și, continuă Constantin Turcu, ”dl. Comșa, îmi întinde zâmbind, mâna. Probabil ca să numai am timp să insist. Îi mulțumesc pentru cele câteva zeci de minute prietenești acordate și plec gândindu-mă la această activitate prodigioasă a omului de carieră rodnică și statornică, la care se ‘nchină ca la un crez… Ochii îmi sunt din nou furați de ordinea, curăția și albeața zidurilor poliției. Ce contrast face cu clădirile vecine…”.
* Bandiții Chiruță și Bălan dădeau târcoale Pietrei
Cazurile cu care se confrunta Polițaiu’ orașului la vremea respectivă erau multiple, de la furturi, violuri, crime și tâlhării până la înșelăciuni și alte chestiuni mai mărunte, care includeau chiar și segmentul escrocheriilor sentimentale.
Celebri bandiți ai vremii, Chiruță și Bălan se arătaseră în Parcul Cozla, imediat după ce interviul cu Constantin Comșa apăruse în ziarul Avântul. ”Miercuri, pe la ora 4,20 după-amiaza, cunoscuții bandiți Chiruță și Bălan au vizitat orașul nostru pe care l-au privit dela înălțimea Parcului Cozla. Probabil și-au fixat, cu mult tact, punctul unui eventual atac, așa cum fac trupele dușmane în timp de război, din observatoare. Căci bandiții nu posedă încă aeroplane, pentru ca să poată observa din înălțimile cerului. Dar iată împrejurările în care și-au trădat prezența în apropierea orașului: directorul Soc. «Fiducitatea» plimbându-se prin aleele Parcului, a întâlnit pe servitoarea d-lui maior Piso plângând. Cercetând-o, fata a răspuns că, pe când străbătea cu niște copii de mână Parcul, a dat peste doi indivizi necunoscuți. Unul din ei era întins pe iarbă, iar altul era în picioare. Acesta din urmă i-a pus arma în piept și a amenințat-o c-o împușcă, dacă va face vreo mișcare ori dacă va striga până ce se vor îndepărta ei îndeajuns. Autoritățile au fost imediat sesizate și bandiții au fost urmăriți până la mari depărtări. Între timp, s-au schimbat focuri de arme, unii având carabine, iar alții revolvere. Printre conducătorii urmăritorilor notăm pe dl. director al Soc. «Fiducitatea», pe dl. subcomisar Russu și pe agentul Berger”.
* ”Cum vedem, în oraș la noi se fură ca și în codru”
Tâlharii Chiruță și Bălan acționau mai ales noaptea târziu (sau dimineața devreme): ”De câtva timp, locuitorii din străzile General Manu și Dărmănești primesc, în fiecare noapte, vizita unor indivizi nepoftiți, cari forțează ușile și ferestrele, cu intenția de a intra în case și a fura avutul oamenilor. Bieții oameni sunt nevoiți astfel să facă în fiecare noapte de planton, pentru a preîntâmpina atacurile tâlharilor. Despre păsări nici nu poate fi vorbă. Nu cred să existe casă unde să fi mai rămas vreuna.
În noaptea de marți, pe la orele 2, asemenea indivizi necunoscuți au încercat să se introducă în locuința d-lui Th. Ștefănescu, funcționar din str. General Manu, atât prin forțarea ușilor și ferestrelor, cât și cu chei falșe. Fiind simțiți, s-a dat alarma, iar bandiții au luat-o la fugă, fără nici o ispravă, lăsând în grabă, lângă ușe, câțiva pari groși și câteva chei. Victime ale furturilor au mai fost și dl. T.V. Ungureanu, căruia i s-au furat păsările, August Reder și alții.
Săptămâna trecută, foarte multe furturi s-au întâmplat și în str. Cuza Vodă, în centrul orașului. Cum vedem, în oraș la noi se fură ca și în codru. Poliția știe că mai mulți din bandiții evadați toamna trecută și-au făcut câmp de operație orașul nostru. În special doi din cei mai temuți, Chiriță și Bălan, cutreeră Parcul Cozla, îndrăznind să ațină calea, chiar ziuaîn amiaza mare, celor cari doresc să ia nițel aer curat și să-i jefuiască.
N-ar trebui oare luate măsuri cât mai energice pentru paza orașului, până la prinderea acestor înspăimântători bandiți ? După câte știm, pe str. General Manu nu există nici un vardist, iar cine trece noaptea, mai târziu de ora două, pe podul de peste Cuejdiu, dinspre Dărmănești, face 7.000 de cruci dacă a ajuns acasă și nu i-a aținut nimeni calea să-l întrebe de sănătate. Dar, cum vedem, hoții încearcă să pătrundă și în case.
Rugăm pe dl. polițaiu al orașului să ia măsuri drastice, încât, dacă cetățenii sunt împiedecați să se ducă să respire un aer mai curat la Parc, cel puțin o liniște tihnită la casele lor să le fie asigurată”.
Ana MOISE
sursa: ziarul Avântul, 1928
