Sărbătoarea Schimbarea la față a Mântuitorului Iisus Hristos amintește creștinilor de minunea care a avut loc pe muntele Tabor, unde Hristos își descoperă dumnezeirea Sa Sfinților Apostoli Petru, Iacov și Ioan. Sf. Matei Evanghelistul descrie această întâmplare astfel: ”Și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina”. Un nor luminos i-a umbrit pe ei și s-a auzit un glas din nor: ”Acesta este Fiul Meu cel iubit”.
Sărbătoarea Schimbării la Față datează de la începutul secolului al IV-lea d.H., când Sf. Împărăteasa Elena a ctitorit o biserică pe Muntele Tabor. Primele mențiuni ale acestei sărbători se regăsesc în cadrul unei serii de documente din prima jumătate a secolului al V-lea d.H. În Apus, sărbătoarea a fost adoptată mai târziu, după o hotărâre luată de papa Calist al III-lea, ca mod de a-și arăta recunoștința față de creștinii care au biruit turcii în 1456, la Belgrad.
Pobrejenia vine din slavul ”prĭeobrženiĭe”, care se traduce drept ”transfigurare”, ”schimbare la față”. Sărbătoarea Schimbării la Față nu este una spectaculoasă sub aspectul tradițiilor. Prin credințele care o însoțesc, 6 august era văzută în Calendarul popular ca o zi a despărțirilor: vegetația se transformă, începe să se ofilească, berzele și cocorii pornesc în călătoria spre alte tărâmuri, gângăniile și șerpii caută ascunzișuri subpământene, iar apele se răcesc.
Imitând natura, cei care ”aveau dor sau durere de ochi se uită după berze, ca dorul să se ducă cu ele”, iar babele știutoare descântau de urât și de despărțit, ”zicând să se despartă cineva de o ființă iubită și să plece cum pleacă berzele”.
Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos este unul din cele 12 praznice împărătești. Sărbătoarea are ca semnificație momentul când apostolii Mântuitorului, aflați pe muntele Tabor, s-au convins că acesta nu este doar un prooroc al lui Dumnezeu, ci Fiul Lui Dumnezeu. Pe muntele Tabor, pe când Iisus se ruga, apostolii, moleșiți de somn, tresar deodată la o priveliște nemaivăzută: chipul Mântuitorului s-a făcut altul, fața Lui strălucea ca soarele, iar hainele Lui se făcuseră albe ca zăpadă. Dar, imediat, au parte de un lucru și mai neobișnuit: în această lumină, doi bărbați stau de vorbă cu Iisus, despre Patima și Moartea Sa în Ierusalim. Este vorba despre marii prooroci ai Vechiului Testament, Moise și Ilie.
Acest miracol este unic față de celelalte care apar în Evanghelii, în sensul că efectul miracolului se produce asupra lui Iisus. Toma de Aquino a considerat Schimbarea la Față cel mai mare miracol, unul care completează botezul și ne arată perfecțiunea vieții în Rai.
În calendarul popular, ziua de 6 august marchează despărțirea de vară și începutul toamnei, când frunzele încep să îngălbenească, iarba nu mai crește, cerbii spurcă apele, care încep să se răcească, târâtoarele caută ascunzișuri, iar stârcii și berzele se pregătesc de plecare.
Creștinii de pretutindeni prăznuiesc Schimbarea la Față a lui Iisus Hristos în fiecare an pe 6 august, marcând ziua de tranziție dintre vară și toamnă. În popor, această sărbătoare reprezintă începutul toamnei, fiind cunoscută și drept Obrejenia.
Probejenia este întâmpinată cu două săptămâni de post, despre care se crede că ”este rupt din Păresimi”, de aceea, în trecut, era ținut riguros, cu doar o dezlegare la pește – pe 6 august – și fără îngăduința de a gusta untdelemnul și vinul. Prin urmare, Sântămăria Mare ”este așteptată cu aceeași bucurie aproape ca și Paștele și Crăciunul, căci postul ei a fost ținut mai abitir ca al Crăciunului”.
* Obiceiuri de Probejenie
Pentru oameni, este o zi a împăcării: ”Orișicine are datoria să se poarte bine cu ai săi – copiii mai ales – să fie ascultători și cuminți, ca să nu fie proboziți, ocărâți sau mustrați în această zi, căci altfel, vor fi proboziți tot anul”.
De Probejenie, nu se lucrează, iar cei care nu respectă tradiția vor fi uscați și gălbejiți ca florile. Cine spală haine va fi năpădit de păduchi și ploșnițe, iar dacă fetele se spală pe cap, părul nu mai crește, așa cum nu mai crește iarba.
Cei care se roagă în această zi să scape de vreo patimă vor fi vindecați, iar femeile însărcinate care respecta sărbătoarea vor avea o naștere ușoară și copii sănătoși.
În mediul rural, gospodinele duc primele roade ale viilor la biserică, pentru a fi sfințite și binecuvântate, iar mai apoi le oferă de pomană în amintirea celor plecați. Pe lângă dezlegarea la pește, se face dezlegare și la vin și untdelemn în această zi. Mai mult, cei care mănâncă struguri înainte ca aceștia să fie sfințiți își ”afurisește” mațele.
* Moșii de Pobrejenii
Ziua Moșilor de Schimbarea la Față aduce dezlegare pentru fructele de sezon – strugurii văratici, perele și prunele – și un nou gest de dăruire către strămoși, în așteptarea recoltelor viitoare.
Tot la început de Gustar, după același ritual, care presupunea nuditate și cumpătare, se adunau ultimele plante și fructe destinate tratării empirice a malariei și virozelor.
Creștinii duc în această zi la biserică mere, pere, prune și mai ales struguri, care se binecuvântează și se împart după slujbă. În unele zone, în biserici și la cimitire, se face pomenirea morților și mai ales a eroilor morți pentru apărarea țării.
De la Probejenie, este prielnic cositul otavei, iar stupii trebuie aduși acasă, pentru că florile nu mai au dulceață. În această zi, începe culesul viilor cu rod de vară și se face pomană de struguri, din care, când guști prima boabă, spui ”boabă nouă în gură veche”.
* Obrejenia în Calendarul popular
”Probajele le cred bătrânii niște sfinte, lăsate de Dumnezeu pe pământ pentru a face dreptate între oameni. Ca pedeapsă la un om pentru un rău ce-l face, sfintele îl proboză pe om și, dacă omul nu se pocăia, trebuia să moară”.
Începând cu această zi, se răcesc apele și se spunea că sunt spurcate de cerbi, care urinează în ele. De-acum înainte, nimănui nu-i mai este îngăduit să se scalde. În unele zone, 6 august se ținea pentru că acel care intra în această zi în apă avea să se schimbe la față.
Oamenii de altădată citeau semnele naturii, iar sărbătoarea Schimbării la Față era un reper important. Astfel, ei știau că, din această zi, începe să se îngălbenească frunza codrului. De acum încep să plece berzele, purtând rândunelele pe spate. Ziua era serbată cu credința ca ele să treacă toate mările fără niciun pericol.
Șerpii, șopârlele și toate insectele intră în pământ. Care vietate nu va fi intrat până la această zi se considera că poate fi omorâtă, mai ales șerpii. Dacă un tânăr vede un astfel de șarpe și nu-l omoară, șarpele se va preface în zmeu. Dacă șarpele va fi văzut de o femeie și nu va fi ucis, el va muri până la anul.
”Pe cine doare capul la Schimbarea la Față, acela un an de zile păjește de durere”.
În această zi, fiecare femeie, fată, băiat, bărbat se ferește a se ocărî unul pe altul, căci, altfel, tot anul nu va trăi decât în sfadă cu alții.
Multe gospodine se păzesc să nu mănânce mere, pere sau perje până la această zi; acum, însă,a se pot mânca, întrucât cerul este deschis.
* Superstiții de Probejenie
Conform superstiției, oamenii care nu își văd astăzi umbra capului, la răsăritul soarelui, vor muri până la sfârșitul anului.
Tot în această zi nu este bine să te cerți cu alți oameni sau să fii certat de alții. În caz contrar, așa vei rămâne întregul an.
Dacă vremea în această zi este însorită și plăcută, recolta va fi una îmbelșugată și rodnică. Totuși, dacă va ploua, toamna va fi mohorâtă.
În popor, se mai crede ca toți cei care pleacă în călătorie în această zi se vor rătăci pe drumul de întoarcere și vor putea ajunge doar când se întorc și berzele.
Tinerele necăsătorite evită să se privească în oglindă în seara premergătoare sărbătorii, de teama ca vreun duh necurat ascuns acolo să nu le fure frumusețea, lăsându-le strâmbe și pocite. În schimb, dacă au o fântână nouă, din care nu s-a băut încă apă, se grăbesc să privească în ea în miez de noapte, după o zi întreagă de post, la lumina unei lumânări, în speranța că apa se va tulbura ușor și va lăsa să se întrevadă chipul ursitului.
Metoda este folosită și de văduvele tinere, dar femeile vârstnice spun că ”vedenia” apare numai dacă au fost credincioase defunctului și nu au păcătuit nici măcar în vis.
