– Domnule Cezar Pîsoi, de unde a început aventura dvs. în a colecționa obiecte vechi?
În urmă cu mai bine de 40 de ani, la casa părinților mei, din satul Șovoaia astăzi, comuna Borlești, s-a umblat la talpa locuinței, pentru că era veche. În temelie, a fost găsit un vas metalic, cu mai multe monede din argint, rămase de la străbunicul meu. Cu zeci de ani în urmă, pe la începutul secolului XX, această casă, în care a locuit familia mea, a fost și școala fostului sat Balanu timp de vreo trei-patru ani. După aceea, școala s-a mutat în imediata apropiere, într-o casă a boierului Balan. Peste ani, imobilul a fost demolat de primărie, aici construindu-se o școală nouă, în vale, care azi se numește Ruseni 3.
– Vă referiți la clădirea cu vestitul paravan?
Da. Când am umblat la casă, am găsit o chestie metalică, în care erau niște bani vechi. Au fost vreo 30 de monede mari, din argint. Banii respectivi au fost împărțiți între frați.
– Unii constructori puneau bani în betonul de pe treptele caselor, ca proprietarii să aibă noroc în viață…
Da, la colțurile treptelor. Am prins și eu vremurile când, în beton, se puneau bani mai vechi, ieșiți din circuitul monetar. Revin, la descoperirea vasului metalic, în preajmă era și un unchi de-al meu, Ion David, Dumnezeu să-l ierte!, și el cu mama au împărțit modesta agoniseală a străbunicului. Ei bine, de acolo, din acel moment, mi s-a aprins dragul de vechi și de a aduna obiecte care prisoseau în curțile oamenilor, pentru că, de-a lungul deceniilor, modernismul și-a pus amprenta și pe locuitorii satului meu natal. Apoi, treptat, am tot adunat obiecte, de pe unde le găseam. După o perioadă, am urmat cursurile Liceului Teoretic Roznov, unde m-am întâlnit cu un alt colecționar, Ion Sava, din Zănești.
* ”Eu doar le adun, le repar dacă e cazul”
– La ce se referă colecția dvs.?
Am adunat obiecte de toate felurile. Practic, cam tot ceea ce se putea aduna, dar numai să aibă o anumită vechime. Mă refer la roți de car, apoi care complete, pluguri – vreo 10 din lemn și vreo 8 din fier -, mojare, obiecte în care se macinau boabele de cereale ca să se facă făina… Am mașini de cusut, nu numai Singer, ci și alte mărci, precum Kofler și Adler.
– Într-o vreme, dacă îmi aduc aminte, cochetați și cu sculptura…
Da, numai că am reușit să adun și câteva sculpturi vechi, tradiționale, din zona noastră. Ce lucrez eu este o cu totul altă poveste. De exemplu, la restaurantul Turnul Berarilor din Piatra Neamț, la intrare este coroana, apoi celelalte coloane, capiteluri, grinzi din lemn, care sunt rodul muncii și a priceperii mele. Au fost trei ani de muncă.
– Ce mai colecționați?
Clopoței. Am mulți adunați, inclusiv din Anzii Cordilieri, din Peru. Mai am și zurgălăi, fiare de călcat, vârtelnițe, șei. Mai am și obiecte populare românești, putinei, războaie de țesut, măsuțe etc.
– Ce-o să faceți cu aceste obiecte?
Le voi conserva. Nu am avut niciodată gândul de a le expune într-un muzeu personal. Eu doar le adun, le repar, acolo unde este nevoie, în rest, deocamdată le depozitez. Vă anunț că, la acest capitol, nu sunt darnic. Am construit, în curtea gospodăriei mele, o casă din piatră. Construcția este din bolovani adunați de pe cursurile Bistriței și afluenților săi. Eu lucrez la o firmă de construcții și, nu exagerez, în casa asta sunt bolovani din tot județul Neamț. În clădire, voi amenaja un salon de vânătoare, o cramă de suprafață, iar la etaj vor fi camere de dormit, cu interioare rustice. Nu va fi o unitate de administrație publică, gen pensiune, ci vor veni rude și prieteni, atunci când își vor aduce aminte de mine și de familia mea. Practic, cei care vor dormi în gospodăria noastră vor sta precum în casele de la Muzeul Satului sau ca la bunici, mai acum 50-60 de ani în urmă.
Bineînțeles, clădirea va fi ornată cu obiecte țărănești, iar la mine acasă se vor servi numai mâncăruri tradiționale, specifice zonei în care mă aflu. În prezent, locuiesc în satul Mastacăn, vecin cu Șovoaia, tot din comuna Borlești.
* ”Nu voi face expoziții sau muzeu”
– Cum a privit familia demersurile dvs.?
Cu multă neîncredere la început, dar, cu timpul, s-au obișnuit cu inițiativele și acțiunile mele. Obiectele adunate fac trimitere strictă la păstorit, vânătoare, lucrări în gospodărie și la câmp.
– Care este povestea pietroaielor?
Cum am spus, toate sunt de pe cusurile de apă din județul Neamț. Am participat, în anii din urmă, dar și în prezent, la multe lucrări de întreținere maluri, iar atunci când excavatoristul a observat ceva, am cerut să mă cheme imediat. Poate să fie o bombă, o grenadă din timpul războiului sau cine știe ce altă minune. Așa s-a întâmplat și, de fiecare dată când m-au chemat, am găsit ceva chiar foarte interesant. Pe toate le-am strâns. Este vorba de pietre de forma unor ouă de dimensiuni mari. Forma lor este interesantă, seamănă perfect cu ouăle, numai că sunt din piatră. Practic, bolovanii, în decursul milioanelor de ani, au fost învârtiți, roși și ovalizați de ape.
– Au fost ca în niște căușe naturale?
Exact. Mai am și câteva adăpători din piatră, treuci, din care se adăpau sau se hrăneau animalele. În aceste obiecte, vara, apa este mai rece decât în orice alt recipient.
– Ce ne puteți spune despre costumele populare?
Fiica mea a participat la o ședință foto de costume populare românești, iar Cufărul Borleștiului a fost dus la Bruxelles, să promoveze și să prezinte ia românească. Am o colecție de costume populare, cu obiecte deosebite. Am și o colecție interesantă de numismatică. Acestea au fost nebuniile mele, am adunat obiecte populare de prin toate ungherele comunei. Le-am adunat și voi vedea eu ce voi face cu ele, în timp. Sunt valori ale poporului nostru, care nu trebuie să se piardă. Revin și spun: nu voi face expoziții sau muzeu, așa cum mi-au sugerat unii. Toate au fost adunate pentru bucuria sufletului meu.
Constantin NEGRU
