Prezentarea filmului ”Octav”, scris și regizat de Serge Ioan Celibidache, a stârnit încă înainte cu două săptămâni de a fi rulat interesul romașcanilor. Cu toate că organizatorii anunțaseră că la Roman are loc premiera filmului, între timp s-a aflat că mai fusese o ”premieră” și la Bacău, una și la Piatra Neamț și că vor mai urma și alte ”premiere”. Datorită jurnaliștilor care au tot presat să se organizeze o conferință de presă, organizatorii au anunțat, în ultima clipă, o conferință de presă de la ora 18:30, adică numai cu o jumătate de oră înaintea începerii filmului… În sala mică a Casei de Cultură Roman, după începerea conferinței de presă, au început să intre o mulțime de persoane care voiau să-l vadă și ele, de aproape, pe Marcel Iureș, iar acestea, ignorând complet ceea ce se întâmpla în sală, au început să facă fotografii cu telefoanele, mișcându-se de colo colo, prin fața camerelor de luat vederi și schimbând impresii. Chiar în aceste condiții, și chiar dacă a fost limitată la o jumătate de oră, conferința de presă s-a desfășurat. Primarul Lucian Micu a mulțumit pentru prezență echipei filmului, Marcel Iureș a mulțumit romașcanilor că au venit la film și primarului că i-a primit… La fel și Serge, care a mai spus: „Am învățat un cuvânt foarte important în România: răbdare. Și trebuie foarte multă răbdare, într-adevăr…”
În anul 2014, încercând să organizeze o a doua ediție a Festivalului Internațional ”Sergiu Celibidache”, și lovindu-se de indiferența autorităților, Serge a interzis expres instituțiilor statului român să utilizeze numele tatălui său în vreo acțiune, activitate sau manifestare, cât și în denumirea unor străzi ori piețe. La întrebarea noastră referitoare la evoluția relației lui Serge cu statul român, regizorul a răspuns: “A fost ca o jignire, atunci, când eu făcusem primul festival și încercam să-l fac pe al doilea, când am simțit că nu există nici un interes pentru acel festival. Eu am altceva de făcut decât să vorbesc mereu despre tatăl meu; tatăl meu a avut viața lui, a avut numele lui, respectat în toată lumea. Eu am vrut să aduc numele ăsta nu pentru mine, ci pentru țara noastră, pentru un plus de imagine în afară și am vrut să aduc oameni de cultură din afară ca să se dezvolte o altă direcție în cultură. Și am descoperit că nimeni nu e interesat de așa ceva, ci sunt interesați doar de ei, ce-mi rămâne mie, cum ar veni; și atunci eu, în modul ăsta de a gândi, nu m-am găsit. E mai bine să se ocupe de ei înșiși și când, vreodată, cineva se va trezi cu un interes adevărat și cu o durabilitate (adică să nu facem lucruri pe short times, să facem cu o viziune, pe 10, 20 de ani), atunci am să vin și eu cu mare drag”.
Marcel Iureș, după ce a jucat ”Hamlet”, Henric al IV-lea”, ”Richard al III-lea”, dar și Nae Cațavencu din ”O scrisoare pierdută”, dar și Chiriac din ”O noapte furtunoasă”, dar și Moromete, a ajuns cel mai bine cotat actor român la Hollyood. A jucat – printre altele – în „Interviu cu un vampir“, alături de Tom Cruise, Brad Pitt, Kirsten Dunst și Antonio Banderas, a continuat spectaculos cu „Misiune imposibilă“, „Pacificatorul“, „Războiul lui Tom Hart“, cu Bruce Willis, „Pirații din Caraibe“. Marcel Iureș a primit de două ori titlul de cel mai bun actor de teatru din România. Activitatea sa artistică este legată în principal de teatru. Din 1995, Marcel Iureș este președinte al Fundației Cultural Artistice Teatrul ACT, punând bazele celei de-a doua scene independente de teatru din România.
Întrebat de noi dacă Teatrul ACT a apărut ca rezultat al unei mișcări de frondă, Marcel Iureș a răspuns: „Ar fi fost frumos să fi fost o frondă… Dar nu, m-am enervat numai. Tot pe stat, ca și Serge… Cert este că a ieșit o chestie mișto, o chestie frumoasă. O instituție care nu primește niciun ban de nicăieri de la stat și care împlinește acuși 25 de ani. Teatrul ACT, ca entitate, a creat un fenomen: o parte din oameni (și vorbesc aici de actori) și-au luat lumea-n cap și s-au numit «independenți», unii au rămas independenți, alții au zis «Dom’ne, nu e în regulă, ăștia sunt nebuni, noi avem nevoie de pensie, și clasa de siguranță rămâne statul, nu?» Dar noi am mers mai departe și am tot insistat că Teatrul ACT nu este o mișcare violentă, nu este îndreptată împotriva sistemului teatral, care este uriaș; avem teatru în limba română de vreo 203 ani. Noi, Teatrul Act, ne dezvoltăm însă în paralel și dacă ne putem da mâna este și mai bine”.
În finalul conferinței de presă, au simțit nevoia să cuvânteze și unele din persoanele care nu aveau ce căuta într-o conferință de presă; și au și făcut-o, mulțumind celor din echipa filmului, în limbajul de lemn al odelor de tristă amintire, pentru faptul de a fi băgat în seamă și Romanul. S-au oferit și flori (jenant de modeste ca aspect) de către o doamnă profesoară, doar lui Marcel Iureș… Sala Casei de cultură a fost arhiplină la vizionarea filmului ”Octav”. La final, după minute de aplauze, pe scenă au urcat Marcel Iureș, Serge Celibidache și producătorul general a filmului, Cristina Dobrițoiu. Au fost câteva întrebări puse de persoane care au ținut să se facă observate și atât. (D.A.)
