Undeva în zona Munteni din comuna Răucești, o echipă de iubitori ai istoriei, condusă de dr. Vasile Diaconu, sapă de zor în pământul uscat, dar plin de istorie. Până a ajunge acolo, se parcurg câțiva kilometri de drum neasfaltat, plin de praf – cel puțin pe vreme caldă – și flancat de lanuri de porumb. Nu s-ar zice că aici, la marginea comunei, istoria de aruncă vreo 6.000 de ani înapoi în timp. Totuși, o face.
Cu câteva săptămâni în urmă, au fost reluate cercetările în situl arheologic de la Răucești. Specialiștii de la Complexul Muzeal Județean Neamț au continuat și în acest an săpăturile inițiate în 2015, după ce stațiunea arheologică a fost scanată geo-magnetic de o echipă a Universității Erlangen-Nürnberg. Rezultatele, obținute prin investigațiile neinvazive, au pus în evidență existența unui sistem complex de fortificare a acestei așezări vechi de 6.000 de ani. Este vorba despre două șanțuri de apărare, cercetate parțial în cele trei campanii de săpături.
”Așezarea cucuteniană de la Răucești a fost cercetată pentru prima dată în anul 1978, apoi investigațiile au continuat și în 1979, fiind reluate în 1986. Redeschiderea acestui șantier a fost impusă de rezultatele importante care s-au obținut în deceniile trecute, la care s-au adăugat scanările geo-magnetice recente. Săpăturile din acest an au avut ca principal obiectiv obținerea unor date suplimentare privitoare la sistemul de apărare al acestei așezări. Rezultatele cercetărilor au arătat că, pe latura vestică a micului sat cucutenian, a fost săpat un șanț, cu o lungime de aproximativ 150 m, o adâncime medie de 2 m și o deschidere la partea superioară de aproximativ 8 m. Cu siguranță, un astfel de sistem de fortificare a necesitat un efort uman considerabil”, explică dr. Vasile Diaconu, responsabilul cu cercetarea arheologică și muzeograf la Muzeul de Istorie și Etnografie Târgu Neamț.
Tot în cadrul investigațiilor din acest an, au fost surprinse mai multe urme de locuire, resturi ale unei construcții și gropi menajere. Potrivit specialiștilor, materialul arheologic este consistent, fiind compus din vase întregi și fragmente ceramice, unelte de piatră și câteva statuete antropomorfe: ”Pentru a reconstitui mediul ambiant preistoric, au fost prelevate probe de sol care vor fi analizate de specialiștii biologi. Pe baza detaliilor morfologice și decorative, s-a observat că cele mai multe resturi ceramice sunt specifice fazei Cucuteni A (4500-4000 cal. BC), dar sunt întâlnite și vestigii din faza Cucuteni B (3800-3400 cal BC). Prezența sistemului defensiv, dar și descoperirea mai multor vârfuri de săgeată din silex pot reprezenta indicii ale unei stări conflictuale în timpurile preistorice”.
Aceiași specialiști consideră că așezarea cucuteniană de la Răucești putea controla un segment important din Valea Moldovei, dar, mult mai interesant, această comunitate superviza sursele de sare de la Oglinzi, aflate la doar 6 km depărtare. ”Lucrul acesta a fost confirmat prin descoperirea unor vase fragmentare, folosite pentru recristalizarea sării”, adaugă dr. Vasile Diaconu.
Finanțarea săpăturilor de la Răucești este asigurată de Complexul Muzeal Județean Neamț și costă, de data aceasta, cam 15.000 lei. ”Pentru că, în cadrul Complexului Muzeal Județean Neamț, funcționează Centrul Internațional de Cercetare a culturii Cucuteni, instituția noastră acordă o atenție sporită siturilor acestei remarcabile civilizații preistorice. Din acest motiv, în acest an au fost redeschise două șantiere arheologice importante, cel de la Izvoare, unde săpăturile sunt coordonate de dr. Constantin Preoteasa, și cel de la Răucești, a cărui gestionare îi revine dlui dr. Dorin Nicola. Încă din 2015, când s-au reluat investigațiile în cadrul sitului de la Răucești, am considerat necesar să aducem unele lămuriri privind sistemul defensiv al acestei așezări. Campania de cercetare din acest an a oferit, până în acest moment, un set de date importante, atât despre sistemul defensiv al așezării, cât și despre structurile de locuire din interiorul acesteia. Cantitatea importantă de ceramică, reprezentată de numeroasele fragmente, dar și de vasele întregi, sofisticatele unelte de piatră, precum și remarcabilele statuete antropomorfe confirmă intensitatea locuirii preistorice din acest loc. Este surprinzător cum o comunitate relativ mică a depus eforturi considerabile pentru a spori capacitatea defensivă a așezării, prin săparea unui șanț de mari dimensiuni, care limita accesul spre zona locuită”, a adăugat dr. Vasile Diaconu, cel care se ocupă de cercetarea propriu-zisă a sitului.
În aceste condiții, date fiind cele descoperite de până acum, dar mai cu seamă cele nedescoperite încă, poate nu ar fi lipsit de importanță ca autoritățile locale să conștientizeze importanța unui astfel de sit arheologic pe teritoriul comunei Răucești și să-l valorifice corespunzător, măcar prin indicatoare, dacă nu chiar prin organizarea unor manifestări științifice care să aibă în prim-plan o astfel de așezare preistorică.
În ceea ce-l privește, primarul Dumitru Bălăjel este mai mult decât dispus să achieseze la orice idee care ar valorifica potențialul turistic oferit nu atât de șantierul arheologic în sine, cât de descoperirile de aici: ”Este îmbucurător că mustește de istorie comuna noastră și mulțumim, pe această cale, domnilor din echipa de cercetare de la șantierul arheologic. Cu siguranță, ne vom implica în promovarea acestei părți de istorie a comunei noastre și vom face tot posibilul să valorificăm potențialul turistic ce ne-a fost pus la dispoziție, prin strădania echipei de la șantierul arheologic. Voi avea o discuție mai amplă cu dl dr. Vasile Diaconu, despre modalitatea unei colaborări”.
Ciprian Traian STURZU
