În calendarul popular, 6 septembrie poartă un nume puțin… ciudat. Se numește ”Ciuda lui Arhanghel” și oamenii o țin ca să nu fie mânioși și ”ciudoși” tot anul. În această zi, se amintește miracolul Sfântului Arhanghel Mihail, lângă biserica închinată lui, din Heretopa. Sfântul Arhip, care se nevoia cu realizarea voii Domnului lângă izvorul vindecător de lângă biserică, a primit vizita Sfântului Arhanghel Mihail. Acesta l-a anunțat că mai mulți păgâni voiau să abată apele unui râu asupra bisericii închinată Arhanghelului Mihail. L-a întărit în credință pe Arhip și i-a spus să lovească cu toiagul într-o piatră, care se afla în calea apelor. De atunci până în ziua de azi, se vede cum, acolo, apa este înghițită și se mistuiește.
În popor, ziua de 6 septembrie era denumită Ciuda lui Arhanghel și era ținută ca să fie casa ocrotită de ceartă și neamul de pizmă. Ciuda era mai mult o sărbătoare muierească, de frica sfezilor și bătăilor din casă. Dacă femeia n-o ținea, se spunea că bărbatul îi va umbla înciudat tot anul. Nu se cosea, ca să nu se întâmple ceva rău. Fiecare trebuia să se ferească de sfadă și de ceartă, pentru a nu fi mânios tot anul.
În alte tradiții ale poporului român, se credea că ”Ciuda lui Arhanghel” e numele nevestei lui Arhanghel, pe care acesta ar fi lăsat-o din pricina traiului rău, aici, în această zi, iar el a fugit atâtea săptămâni până s-a oprit, la 8 noiembrie, când se sărbătoresc Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril.
În această zi este bine să nu se lucreze. Se spune că, de cineva ar face ceva bănos astăzi, îl va apuca o ciudă care nu-l va lăsa, putând să i se tragă chiar moartea.
Oamenii se fereau să se certe în această zi, deoarece se spunea că ciuda îi va ține tot anul.
* Practici tradiționale de prezicere a vremii
Cum va fi vremea mâine? Este o întrebare simplă, al cărei răspuns îl aflăm astăzi fără să depunem efort, urmărind buletinele meteorologice realizate de specialiști, prin intermediul unor tehnologii performante. Ei bine, odinioară, țăranii români nu aveau astfel de privilegii, iar citirea semnelor cerului și cercetarea unor lucruri mărunte le ofereau răspunsuri cel puțin la fel de exacte precum aparatele de astăzi. Semnele vremii sunt și astăzi cunoscute de bătrânii satelor care sunt cu băgare de seamă la orișice amănunt din jur, fără să aibă cunoștințe de astronomie, fără să consulte termometrul sau barometrul.
Bătrânii sunt cu băgare de seamă și la comportamentul animalelor din gospodărie, care dau semne despre schimbările vremii.
Mâța prevestește ninsoare și frig puternic, atunci când se furișează în casă și se așază cu spatele spre sobă, în timp ce oile, atunci când sunt prea zburdalnice și se bat cap în cap, prevestesc furtuni.
Femeile, în vreme ce pregătesc mămăliga în vatră, observă schimbările timpului, în funcție de felul în care ard lemnele, dacă sunt umede sau uscate, acest indicator fiind valabil și pentru sare.
Chiar și focul are semnele lui, iar atunci când vâlvătaia se tot plimbă pe oale se spune că vine furtuna.
