”Gioconda se mărită,
E nuntă-n cartier,
Mireasa-i fericită
Cu-o floare prinsă-n păr…” – Șlagăr de bună dispoziție
În copilărie, când vecinul, nea Vasile, venea acasă chiurluit și înfingea în poarta casei doi brazi mândri, furați din pădure, știam că duminică ”e nuntă-n cartier”. Că mai scapă de-o fată, de o gură de hrănit. Alaiul nuntașilor venea la mireasă pe jos, începând din drum să joace. Conform informațiilor oferite cu generozitate de Coșbuc în poezia Nunta Zamfirei:
”Trei pași la stânga binișor
Și alți trei pași la dreapta lor;
Se prind de mâini și se desprind,
S’adună cerc și iar se-ntind
Și bat pământul tropotind,
În tact ușor”.
Cu trecerea timpului, nunțile înaintașilor noștri s-au tot modit. Prima fiță de nuntă a fost rădvanul, trăsura de mai târziu, cu alămuri strălucitoare, bidivii focoși și vizitii în livrea. Cea mai extravagantă fiță în materie de nuntă s-a văzut la Iași, unde un colonel a comandat o trăsură sub formă de scoică, trasă de șase reni cu coarne aurite. Cu o astfel de sculă, considerată ”de fițe” de protipendadă, a dus ofițerul aleasa inimii la biserică.
De obicei, cele mai fițoase trăsuri erau cele austriece, mărcile ”Lorenz” și ”Victoria”, importate din Imperiul Austro-Ungar. Evident, cine folosea astfel de trăsuri de lux avea o stare materială de invidiat. La Piatra Neamț, rar vedeai birje cu doi cai, înzorzonate. Majoritatea erau modeste și staționau în fața Grădinii Publice și a Gării.
Cum moda se schimbă repede, trăsurile din peisajul pietrean au dispărut abrupt, locul lor a fost luat de superbele automobile de lux. Nu dăm exemple de supermașini, să nu vă plictisim. Astăzi, nimeni nu mai concepe nunta fără automobile, americane dacă se poate, că restul sunt depășite. Dacă priviți cu atenție cortegiile nunților din această toamnă, din cetatea noastră, veți constata că se străduiesc să iasă în evidență prin stridența claxoanelor și naivitatea de prost gust a păpușilor lipite cu scotch de capota mașinii. Așa de bine fixate, că șoferul aproape își pierde vizibilitatea. De multe ori, luxoasele limuzine sunt mai împopoțonate ca mireasa. Când covorul mașinilor bengoase se pune în mișcare spre Starea Civilă, Biserică sau salonul de dans, parcă vine Apocalipsa. Claxoanele fac urât, motoarele gem, admiratorii hăhăiesc, pisicile fug panicate, iar maidanezii pleacă glonț spre Bistrița. Polițiștii de asfalt se fac că nu văd și alaiul victorios se îndreaptă spre destinație.
Cum se organizează o nuntă reușită în zilele noastre? Cu bani mulți și multă bătaie de cap. În primul rând, cauți o locație plăcută, în mijlocul naturii, îndemânoasă, plăcută ochiului. Plătești un acont de minimum 10 milioane de lei și te interesezi ce îți poate oferi unitatea, patronul cu care negociezi. Aceste tratative se duc cu multe luni înainte de nuntă, nu în pripă. Pentru că nunțile nu se fac tot anul, mai sunt și posturi. Dacă, între timp, descoperi altă locație, cu mai multe avantaje pentru însurăței, pierzi banii dați drept acont.
În Piatra Neamț, nu e același lucru dacă faci nunta la Hotelul ”Ceahlău” din buricul târgului sau la Pensiunea ”La maimuța” de sub Bâtca Doamnei. Sunt patroni care pretind să le plătești și husele de pe scaune, și fețele de masă, și covoarele călcate de petrecăreți, și… și… și… Te execută cu sânge rece, la milimetru. Suntem în capitalism, deci cine poate, oase roade, cine nu, nici carne macră.
Apoi, nunțile sunt de mai multe feluri și calibre: de lux, care sfidează bunul simț, obișnuite, foarte des întâlnite și speciale. A se citi: unde nu se consumă alcool, nu se fac chestii, din rațiuni pur religioase. Evident, la ultimul caz, finanțarea e mai subțirică, că aici nu curg râuri de vin și nu se papă scofeturi aduse din țările de farmec pline. E una să mergi la nunta lui Cristi Gheară, fiul afaceristului Nicu Gheară, la care au cântat Anda Adam, Pepe, Nadir și Marcel Pavel, iar nași au fost Raluca și Walter Zenga. Nunta ținându-se în Austria, în celebra stațiune montană Kilzbuhel… Și alta e să te duci la nunta lui Ion cu Maria din anexa Ciritei (Piatra Neamț), organizată într-un vagon de șantier, părăsit, pe o pârloagă. Unde mireasa a împrumutat rochia de la preoteasă, pantofii de la nea Caisă, cizmarul, iar voalul l-a luat din perdeaua vecinei, madam Pițigoi, care a atenționat-o: ”Ai grijă să nu o târâi pe jos, că mă omoară omul meu”. Nu mai contează că la masa din vagon nuntașii au înfulecat hamsii sărate cu pâine albă și au băut vin la pet, 5 lei/litru. A fost tămbălău mare… Despre celebrul cuplu și faimoasa nuntă se vorbește și astăzi.
Haideți să însoțim pe furiș un grup de nuntași, ce tocmai a oprit mașinile în vârful parcului Cozla, la Cercul Gospodenilor, unitate comercială existentă din anul Domnului 1928. La intrare în vechiul local se calcă, obligatoriu, pe covor roșu, flancat pe ambele părți de flori, multe flori frumoase, în ghivece. Ici, colo, bostani mari, barosani, românești. Sunt singurele elemente autohtone din mediul înconjurător… Frumos, e toamnă românească.
Într-un colț, pe o ramă artizanală ”aurită”, poți citi fără efort, scris cu majuscule, cuvintele: ”Bine ați venit la nunta noastră!”. Mulțumesc Gioconda și El, mirele. Tinerii miri îi poftesc la masă pe oaspeți, indicându-le masa repartizată. Lângă o fereastră mare, tronează ”Pomul căsniciei noastre”, un desen mare cu un pom fără frunze. Nuntașii, pe măsură ce vin, sunt rugați să ampreteze cu un deget desenul pe ramura fără frunze și să semneze citeț. Respectivul joc a fost importat din Irlanda de Nord și îi ajută pe tinerii însurăței de azi, la bătrânețe, să afle cine a fost la nunta lor de acum o sută de ani. Interesant, nu?
Alături de ”Pomul căsniciei noastre”, altă surpriză plăcută, altă fiță de sezon: Memories Lounge, care este, de fapt, un aparat de fotografiat digital, pus la dispoziția nuntașilor. Alături de aparat, într-o cutie încăpătoare, se găsesc tot felul de fleacuri, care îți permit să te faci pirat, corsar, tractorist, rege, marchiz, bucătar, pescar, gladiator. Ornat cum îți place, te așezi în fața ecranului și click!, poza e gata, pentru tine și posteritate. Poza, format carte poștală, are și o șmecherie metalică ce-i permite etalarea pe frigider.
Ce papă nuntașii flămânzi veniți la petrecere? De obicei, la nunțile obișnuite, fără fițe, meniul cuprinde: felul întâi – aperitiv, felul doi – sărmăluțe cu mămăligă, felul trei – friptură și, evident, tortul miresei. Aducerea tortului creează un moment de suspans. Gurmanzii au savurat îndelung, iar țâncii cei neastâmpărați s-au potolit ca prin minune. Când muzica a dat tonul, mirii au pus mâna pe cuțite și s-au dat la tortul supraetajat. Mirele, gingaș, oferă miresei prima bucățică din râvnitul tort, nuntașii, obraznici, strigă în cor: ”Să se pupe mirii!”. Și mirii, ascultători, se pupă cu foc. N-au spus ei în fața ofițerului de la Starea Civilă un ”Da!” hotărât, ca la partid?
Să trecem la partea cea mai tristă a unei nunți, la cheltuieli și venituri. La nunta de care vorbim, au fost 96 de nuntași, oameni maturi. Copiii nu intră la socoteală. Pentru meniul servit nuntașilor, mirii au pus jos 144 de milioane. Pentru pozele făcute de cei doi fotografi profesioniști, de la un post de televiziune, s-au dat 40 de milioane, iar pentru trupa de muzică cultă s-a plusat încă 30 de milioane. Per total, mirii au achitat 214 milioane lei. Mult, puțin…?
Și-a fost o nuntă fără fasoane, fără fițe, fără aroganțe.O nuntă mai puțin obișnuită, fără alcool și fără dans. O nuntă fără horă, fără sârbă și fără peciniță. Iar plicurile cu bani s-au dat mirilor cu fereală.
S-au auzit, în schimb, urările: ”Casă de piatră, fericire, sănătate și o căruță de plozi frumoși și deștepți!”. Iar fuge gândul la Coșbuc și minunata lui ”Nunta Zamfirei”:
”Cât mac e prin livezi,
Atâția ani la miri urez!
Și-un prinț la anul, blând și mic,
Să crească mare și voinic,
Iar noi să mai jucăm un pic
Și la botez!”.
După ce nunta ”se sparge” și mirii își numără banii, normal, se pleacă în voiaj de nuntă. Dacă au ieșit bine, se opresc în Sicilia, într-o eternă veselie. Asta înseamnă că banii mută fluvii și munți, declanșează războaie, susțin visele și le transformă în intenții, salvează vieți, construiesc, distrug…
Am ”atacat”problema nunților de la Piatra Neamț, pentru că, în curând, vom intra în Postul Crăciunului, iar Gioconda nu va mai cânta. O vreme…
Prof. Dumitru RUSU
FOTO: Pixabay
