Sfântul ocrotitor al Bucureștilor, Dimitrie cel Nou face parte dintre sfinții români, care au trăit la sud de Dunăre. S-a născut în secolul al XIII-lea, în timpul Imperiului Vlaho-Bulgar de la Tîrnovo, întemeiat de frații români Petru și Asan. Încă de tânăr, a ales să trăiască într-o mănăstire, apoi, cu binecuvântarea duhovnicului său, a mers în pustie, unde l-a slujit pe Dumnezeu, neștiut de ființă omenească, până ce și-a dat sufletul în mâinile Domnului.
La trei secole de la moartea sa, moaștele sale au fost scoase de ape, care inundaseră peștera unde erau înmormântate. După încă o sută de ani, Sfântul a apărut în visul unei fetițe chinuită de duhuri rele. Ea a povestit părinților visul și le-a cerut să o ducă pe malul râului, pentru a se vindeca. Oamenii, în frunte cu clericii din episcopie, au însoțit familia fetiței până la locul unde ea a visat că se afla îngropat sfântul. Au început să sape și au descoperit întregi moaștele Sfântului Dimitrie Basarabov, care luminau cu Lumina Necreată a Duhului Sfânt. Fetița s-a vindecat pe loc. Moaștele au fost duse în satul Basarabov, unde Sfântul Duh a realizat numeroase miracole.
Mitropolitul Grigorie al II-lea, ajutat și de Hagi Dimitrie, l-au rugat pe generalul rus care transporta moaștele Sfântului Dimitrie să le lase la București. Astfel, s-a îndeplinit dorința sfântului de a reveni în Grădina Maicii Domnului, România. Moaștele au fost așezate cu mare cinste în catedrala din București, în luna iulie, anul 1774. Mâna dreaptă a Sfântului a fost trimisă la Kiev, unde se păstrează și astăzi.
Dacă Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași este considerată Ocrotitoarea Moldovei și a întregii Românii, Sfântul Dimitrie cel Nou din Basarabi este considerat ”ocrotitorul Bucureștilor, Patronul spiritual al Capitalei”. Moaștele acestuia sunt păstrate în Catedrala Patriarhală din București.
Cuviosul Dimitrie s-a născut la începutul veacului al XIII-lea, într-o familie de țărani din satul Basarabov, în sudul Dunării. El se ocupa cu pășunatul vitelor, iar mai în tinerețe s-a călugărit. S-a retras într-o peșteră, unde a ținut post aspru și s-a rugat zi și noapte. A trecut la Domnul neștiut de nimeni. Moaștele Sfântului Dimitrie au fost descoperite prin visul unei fete demonizate, care a fost astfel vindecată.
Legenda afirmă că, între generalul rus, care a luat moaștele Cuviosului Dimitrie de la Basarabi, cu gândul de a le duce în Rusia, și autoritățile ecleziastice de la București, unde trupele rusești ajunseseră după războiul ruso-turc, încheiat în 1774, a intervenit o înțelegere, conform căreia generalul a condiționat lăsarea raclei cu moaște, dacă este recompensat cu bani din aur în greutate egală cu aceea a moaștelor; puse într-o balanță, moaștele ar fi devenit dintr-o dată foarte ușoare, așa încât românii au trebuit să plătească generalului doar un ban de aur.
Obiceiurile credincioșilor legate de Sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou sunt numeroase.
Se credea că florile, precum și alte obiecte pe care credincioșii le trec pe deasupra raclei cu moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou capătă puteri miraculoase în vindecarea unor afecțiuni și, din această cauză, sunt păstrate ulterior la loc de cinste în casele oamenilor.
sursa: basilica.ro
