O singură zi dintr-un an întreg de sărbătorește Ziua Armatei. Ziua acelor soldați care se încăpățânează să pornească niște camioane de pe care cad tablele, să facă ședințe de tragere cu arme decalibrate și să frece ceaunele cu nisip din pârâu, când încheie câte o tabără de supraviețuire prin munți. Ziua acelor militari care merg, luni întregi, în misiuni intrenaționale, din care nu știu cum și, mai ales, dacă se vor mai întoarce. Ziua acelor ofițeri care știu că grija pentru propria viață trebuie să fie întotdeauna mai prejos decât grija pentru viața subordonaților lor. Astăzi, 25 octombrie, Ziua Armatei s-a sărbătorit la Piatra-Neamț, în centru, unde s-a închis traficul încă de dimineață, pentru ultimele pregătiri pentru defilare. Și a fost singura parte fără cusur. În rest, tot felul de ”scăpări”, deși – fiind vorba despre o singură ceremonie aniversară într-un an întreg, n-ar fi atât de greu ca oficialitățile să-și pregătească discursurile, la virgulă, măcar cu câteva zile înainte, și să-și exerseze mimica de ocazie.
În fine, revenind la ceremonie, oamenii care s-au bucurat sincer au fost cei de prin parc, dar și cei care și-au adus copiii la eveniment, să vadă defilarea. Mulți dintre ei au cântat imnul, pe care unele dintre oficialități nu-l știu nici acum. Slujba religioasă, oficiată de protopop și de preotul Garnizoanei Piatra-Neamț, a fost axată pe pomenirea celor care și-au pierdut viața slujind țara și pe binecuvântarea celor care poartă acum uniforma militară.
Au urmat discursurile. Primul la microfon a fost primarul Dragoș Chitic. Pe ”silent” de la prima, la ultima silabă. N-a funcționat microfonul, dar nici n-a venit nimeni să-l schimbe până ce primarul nu și-a încheiat cuvântarea, pe care a auzit-o doar el însuși. Și, eventual, cei din tribuna oficială. În schimb s-au auzit cuvintele care au descris exact și analitic întreaga scenă, rostite tot de Dragoș Chitic: ”Neșansa primului vorbitor”. Între timp, un soldat tehnic a schimbat microfonul. A urmat la discurs președintele Consiliului Județean Neamț, prezentat ”nobiliar” de maestrul de ceremonii: Ion El Arsene. Următorul vorbitor a fost prefectul Vasile Panaite, ceva mai scund decât antevorbitorul, ca atare, cu microfonul pe undeva prin dreptul ochiului. N-a fost neapărat un dezavantaj pentru prefect, așa s-a auzit clar punctul lui de vedere. Vicepreședinții CJ n-au vorbit, nici măcar între ei, și nici viceprimarul Luminița Vîrlan. Dar cel puțin a aplaudat delicat, când au trecut soldații defilând prin fața ei. Și s-a mai bifat o zi importantă pentru țară. La multi ani Armatei Române! (C.M.)
