De ce nu ieșit lume la protest, la Piatra Neamț, duminică, 5 noiembrie, cum a ieșit în februarie 2017? De ce doar vreo 30 de persoane s-au adunat în fața Casei de Cultură, la o șuetă? Oricum, au fost mai mulți decât atunci când s-a încercat un protest pentru schimbarea din funcție a lui Adrian Alui Gheorghe…
Motivele sunt mai multe și, dincolo de modul stupid în care s-a încercat mobilizarea cetățenilor, ele arată neputința societății civile, lipsa liderilor și incapacitatea partidelor așa-zis de opoziție de a aduna oameni să le susțină. Și, poate cel mai important, a lipsit scânteia care să facă omul să lase televizorul, calculatorul și să iasă împreună cu cățelul la protest.
În februarie 2017, oamenii nu au ieșit neapărat că era vorba despre Ordonanța 13. Niște băieți deștepți au profitat de ea și au inflamat spiritele suficient de mult ca să creeze un subiect. Scânteia a fost prestația pitecantropului politic Iordache ”Altă întrebare”, un individ scos din cutia cu vechituri a Caracalului, care a reușit să enerveze o țară întreagă, inclusiv pesediști cu mintea la ei acasă. Individul, cocoțat sau aruncat pe o funcție, a enervat și a jignit inteligența milioanelor de români prin măsurile pe care a încercat să le ia. În acele momente, când un ministru scuipa în față o națiune, nu mai conta dacă exista vreo fărâmă de adevăr în ce spunea. De aceea au ieșit oamenii în stradă și au făcut-o din tot sufletul, cu mult umor și, nota bene!, în primele zile de manifestație, fără să fie contaminați direct de prezența unor politicieni printre ei.
De data aceasta, nu mai este Iordache caracaleanul, este titratul și unsurosul Tudorel Toader, perceput nu pentru că schimbă legile justiției, ci pentru că a dat drumul la criminali, violatori, hoți și, în subsidiar, se transformă într-un fel de protector al politicienilor de toate culorile, cu un avantaj în plus pentru cei aflați la putere.
Pe Tudorel, se va supăra lumea la fel ca pe Iordache, când va fi găsit un caz al unui eliberat, care a recidivat și care, intens mediatizat, să stoarcă lacrimi, să provoace indignare și indignare maximă. O, stați, deja s-a întâmplat asta, cu un violator căruia i-a luat fix două zile de libertate să nenorocească o femeie, în Capitală.
La Piatra Neamț, societatea, implicată în proiecte civice importante, nu prea există. Asociațiile stau cu mâna întinsă la autoritățile publice și, din această cauză, nici nu sunt credibile. Mașinăria de tocat bani publici pe tot felul de proiecte fanteziste nu funcționează când trebuie scoși oameni în stradă. Cum era, cum nu era, Andrei Carabelea era un fel de lider care, cu încăpățânare, sprijin pe față sau ocult, a reușit să fie liantul unor proteste care nu aveau nimic de-a face cu convingerile sale pe plan politic. Retras acum într-un post călduț la Agenția de Dezvoltare Regională Nord Est, nu prea mai poate fi vocal. Iar locul său este gol.
Privind spre partide, dezastrul este complet.
USR nu mai are președinte județean, deși, nu-i vorbă, Iulian Bulai oricum nu rupea cu verbul televizorul sau rețelele de socializare. Totuși, demisia lui pare să anunțe o rupere de partid și apropierea de o altă formațiune politică.
PMP nu există decât pentru funcții în noua epocă Gavrilescu, care este un fel de timbru PNL pe mărul tot mai scofâlcit al lui Băsescu.
Situația PNL nu pare, nici ea, mai bună. La Piatra Neamț ne-am fi așteptat, dacă tot a fost asumat protestul și din punct de vedere politic, la o participare decentă a membrilor de partid, măcar a celor garnisiți cu funcții aducătoare de venituri. Nu s-a întâmplat acest lucru, pentru că PNL nu are lideri carismatici în viața de zi cu zi. Pe Facebook , unde inclusiv like-urile pot fi mânărite, imaginea de automulțumire poate fi maximă, dar realitatea de pe stradă arată nivelul de organizare al unei filiale atentă mai mult la jocurile din interior decât la dorințele cetățenilor. Șeful de organizație, Dragoș Chitic, este mai atent la promisiunea că va deveni parlamentar în următorul ciclu electoral și nu analizează toate amănuntele. Opoziția lui Dragoș Chitic are și ea de lucru: să-i adoarmă orice bănuială și să-i dea impresia unei echipe unite, care se ține de cuvânt. Rezultatul: la protest au fost puțini oameni, pentru că nu există o voce credibilă, de lider, la Piatra Neamț.
La județ, Mugur Cozmanciuc își continuă munca de furnică și, pe rând, își consolidează echipa, punând oameni de încredere (cuvânt prost folosit în politica nemțeană în general, în cea liberală în special) în diferitele organisme de partid. Nici de aici nu a pornit vreun îndemn înflăcărat la proteste, că încă se mai speră, cu sau fără voia șefului de filială, la o negociere care să permită PNL-ului să preia funcția lui Laurențiu Dulamă de vicepreședinte la județ. Mișcarea se poate face doar printr-o înțelegere PSD-PNL, pe filiere bătătorite prin zona viitoarei zone metropolitane Târgu Neamț, dar cu spor de rușine și cu lipsă de argumente logice. Chestie e că nici argumentele, nici rușinea nu prea stau în calea ambițiilor personale.
Ce face PSD în acest timp? Și el pare fără conducere centrală – cu Dragnea preocupat să scape din dosare și să-și consolideze asaltul de preluare a funcțiilor cheie în stat, cu oamenii din jurul lui preocupați să-l (și să se) protejeze, dar și cu aceleași greșeli în promovarea oamenilor ca și la începutul guvernării. Guvernul dă ordonanțe și legi care nu sunt explicate, iar pitecantropul Iordache face echipă nemaipomenită cu un fel de om al cavernelor numit Șerban Nicolae.
Cam acestea sunt motivele slabei participări la protest. Poate lucrurile se vor schimba și va crește numărul participanților, dar cauza nu va avea legătură cu liderii locali, câți mai sunt ei.
Valentin Bălănescu
