Ian Takudzwa Nyamangodo este din Zimbabwe, are 28 de ani și este rezident în chirurgie generală la Spitalul Județean de Urgență Neamț, din luna octombrie 2017. Colegii îi spun dr. Ian.
A venit în România acum opt ani și a studiat medicina la Iași, secțiunea în limba engleză. A plecat de acasă nu atât ca să învețe, cât mai ales să poată să practice chirurgia, fiindcă la el acasă sunt foarte puține șanse. Acum vorbește bine limba română, dar tâlcul a ceea ce transmite transpare nu din cuvintele pe care le alege, ci din inflexiunile glasului, semn că înțelege bine moldovenii. Îi plac muzica populară și dansurile noastre tradiționale. Îi place bucătăria moldovenească, în general nu este pretențios la mâncare, dar a avut o experiență ciudată cu răciturile și nu vrea nici să mai audă de ”supa tremurată”.
Pasul făcut acum opt ani s-a dovedit că i-a schimbat radical și profund viața. A găsit aici, fără să-și fi făcut din asta neapărat un scop conștient, două valori fundamentale: pace și liniște. A urmat îndemnul inimii, apoi s-a botezat ortodox, ceea ce l-a făcut să descopere că fericirea este făcută din lucruri simple, reale și mai aproape decât s-ar putea închipui.
– De ce în România?
Am ales să rămân în România, fiindcă e mai bine cu rezidențiatul. În altă țară, dacă ai rezidențiat, trebuie să aștepți prea mult timp până faci specializarea. În Zimbabwe, mai durează 4-5 ani după ce ai terminat facultatea și începe specialiarea. Și sunt puține specializări. Pe chirurgie, dacă sunt trei posturi în toată țara.
– De ce la Piatra Neamț?
Sunt rezident la Institutul Oncologic Iași, din anul 2016, sub îndrumarea domnului profesor Dimofte și acolo am făcut chirurgie oncologică. Dar acolo nu este secție de urgență și, dacă faci chirurgie generală, trebuie să știi să faci (n.n. – operații de) colecistită, apendicită. Și domnul profesor a zis: ”Piatra Neamț! Acolo sunt medici buni, știu cum să opereze, acolo înveți!”.
– Operați sau asistați la operații?
Operez în fiecare zi, câte două-trei intervenții. Am lucrat mai mult mai ales cu doctorul Alexandru Juncu. Este un medic bun, explică foarte bine, are calm. Și un om deosebit. Socializăm și dincolo de spital, suntem prieteni. E un om bun. Apoi, mai merg și vorbesc cu pacienții, după operații. Am operat și apendicite, ulcere gastrice, cancere – mai puțin. Am colegi buni aici, învăț de la fiecare. Stau aici până în luna februarie, apoi mă voi gândi dacă revin. S-ar putea, fiindcă îmi place mult aici, în Piatra Neamț și sper, când termin rezidențiatul, să-mi găsesc un post aici.
- E singurul motiv pentru care sunteți aici?
(râde) Nu! Eu sunt însurat cu româncă. E din Agapia, Loredana Maria. A fost Timofte, acum e Nyamangodo. Și a zis și ea că în Piatra Neamț e mai bine, este aproape de casă. Mama soacră este bolnavă și are nevoie de noi. Loredana trebuie să stea aproape de ea. Loredana este singurul copil, locuim la Filioara. (râde) Fac naveta în fiecare dimineață.
– Unde ați cunoscut-o pe Loredana?
În Iași. Nu avem o poveste deosebită. Loredana lucra în Iași, aproape 10 ani a fost în Iași. Ea a făcut facultatea în Iași și apoi a rămas să lucreze acolo, în sistemul bancar. Era în anul 2015, într-o seară am ieșit în club cu prietenii și acolo am găsit soția.
– După cât timp ați cerut-o în căsătorie?
Un an și ceva… anul trecut, în luna noiembrie. Am făcut cununia civilă. Tot în luna noiembrie m-am botezat ortodox. Fiindcă așa e armonie în familie. Eu sunt catolic. Eu sunt religios. Și soția mea este religioasă. Pentru armonie în familie.
Am găsit un preot, acolo la Filioara, foarte bun – cel mai frumos om! A vorbit cu mine, am vorbit cu el. Și am decis că așa este bine pentru mine. Am un preot foarte bun. În biserica catolică n-am mai fost, cred că, de vreo șapte ani și ceva…
În familiile ortodoxe sunt multe obiceiuri frumoase. În biserica ortodoxă sunt ritualuri frumoase. Ortodoxia e frumoasă: am găsit pace, am găsit liniște.
Iar nunta a fost anul ăsta, pe 6 mai, în Târgu Neamț. Nașii noștri sunt prietenii noștri din Iași.
– Cum vi se par tradițiile de nuntă de aici?
Îmi plac tradițiile, am mai participat la câteva nunți aici. Îmi place muzica populară, am și dansat…
Am respectat toate tradițiile la nuntă. La mine, acasă, se merge la biserică și… cam atât, pentru mine. Când eram la mine acasă, nu prea mergeam la petreceri. Eu sunt… cum se spune… introvertit, dar acum, aici, merg pentru soție. Pentru mine, e mai greu, eu nu prea am prieteni, am colegii de la spital, dar acum mai merg la petreceri, pentru soție.
Cunosc tradițiile de aici, mai mult decât pe cele de acasă, acolo nu am avut cum. Am plecat de la vârsta de 19 ani, până atunci am făcut liceul și acolo mergi și stai la… cum ar fi aici cămin. Acolo nu ai vacanță de primăvară, de vară. Aproape 10 luni pe an stai la școală.
– Ați respectat toate tradițiile locale la nuntă?
Da! Toate! Sunt multe și sunt frumoase. Dar am observat că aici trebuie să plătești mult. Dacă s-a furat mireasa, trebuie să plătești… Peste tot bani, bani!
Dar la biserică sunt multe obiceiuri, foarte frumoase.
– Bucătăria tradițională cum vi se pare?
Eu mănânc de toate. Dar nu-mi place drob – absolut deloc! Și răcitură. Am mâncat acasă, la Filioara, adică am găsit și am pus la microunde, am crezut că e supă! Da… În rest, îmi place mâncarea de aici: și tochitura, sarmale, slănina. Și țuică, din când în când, cu socrul.
– Ați vrea să reveniți aici, după rezidențiat, să fiți medic la Piatra Neamț?
Da, mi-aș dori tare mult. La spital, am colegi buni. Îmi place aici. E aproape și de soție, de casă. Ea acum nu lucrează, e casnică, fiindcă o ajută pe mama ei, îl ajută pe pe tatăl ei, au o mică afacere, la Filioara.
Mă cunosc și vecinii acum… Mai vin și spun că-i doare sau… altceva și mă întreabă ce să facă, unde să se ducă. Sunt oameni frumoși, la Filioara, sunt oameni civilizați. Îmi place cum se comportă, cum vorbesc cu mine… e frumos. Mă simt bine.
Am pățit o dată… aici oamenii sunt liniștiți… dar eram la Mitropolie, oameni mulți, la sărbătoare, aglomerat, atunci cineva filma cu telefonul biserica, iar pe mine m-a filmat insistent… Aici oamenii sunt civilizați.
– Oamenii sunt civilizați, dar, știți, aici iarna e foarte frig.
Da, așa am auzit. Nu știu, am să văd. Nu-mi place iarna. Categoric, nu-mi place iarna deloc. O să văd… Dar oamenii m-au primit foarte bine. Mă bucur că vin și mă întreabă.
– Mare sau munte? Acolo se vede Ceahlăul, foarte frumos. Ați fost vreodată pe Ceahlău? Este un munte important pentru nemțeni, pentru moldoveni.
Nu. Nu am fost, nu am avut timp, acum am de învățat mult. Dar o să merg, am suficient timp… la vară, poate. Până acum, nu am avut concediu. Nici cu soția nu am plecat la ”honeymoon”… I-am explicat că acum am de învățat mult, că avem timp să mergem în ”honeymoon”. În viață, trebuie să ai în față întâi prioritățile.
Cristina IORDACHE
FOTO: arhiva personală Ian Nyamangodo
