Luni 13 noiembrie, seara, în jurul orei 18:30, în urma unui apel la 112, un echipaj ISU, dotat cu grup electrogen și barcă pneumatică, s-a deplasat în zona podului de cale ferată de lângă Roman, pentru a salva un tânăr de 20 de ani care intenționa să se sinucidă. Cel puțin așa rezulta din apelul la 112 pe care l-a dat Ovidiu Anghel, fratele tânărului.
Așadar, mobilizare de forțe și resurse, fiindcă fratele menționase în apel că tânărul Vasile Marius Anghel mai avusese o tentativă recentă de suicid. Când tocmai se cuplase grupul electrogen și se scoseseră reflectoarele, Ovidiu a primit un apel telefonic prin care i s-a comunicat că fratele său e bine-merci la Săbăoani, acasă la prietena sa.
Remarcabilă atitudinea membrilor echipajului ISU și a polițiștilor prezenți în zonă, pe întuneric și pe o ceață extrem de deasă, care au acceptat schimbarea de situație cu un calm desăvârșit. Nimeni nu i-a cerut socoteală lui Ovidiu de ce nu a verificat mai întâi prin toate locurile unde putea fi fratele său înainte de a pune în alertă sistemul de situații de urgență, nimeni nu l-a certat, oamenii și-au strâns aparatura întinsă prin noroiul de pe malul Moldovei, au încărcat-o în mașini și au plecat.
Relatarea lui Ovidiu a fost ciudată. Vă prezentăm fragmentele importante:
„Au sunat acum părinții prietenei lui și au spus că s-au dus la Săbăoani. Dar a mai avut o tentativă de suicid sâmbătă seara. Nu știm în ce circumstanțe a ajuns aici (la podul de cale ferată – n.n.), dar sâmbătă seara, în jurul orei patru – cinci, el și prietena lui erau uzi din cap până în picioare. I-am întrebat ce s-a întâmplat și amândoi mi-au spus o poveste cum că erau prin oraș cu un prieten cu mașina aceluia și au primit un telefon de la un alt prieten care era aici și nu-și mai putea porni mașina. Au venit aici și, în timp ce băieții se chinuiau să pornească mașina, fetele (că erau mai multe) s-au dus pe mal ca să-și spele papucii și prietena fratelui meu a alunecat în apă. Atunci fratele meu a intrat în apă ca să o ajute să iasă la mal. Ăsta era motivul pentru care ei erau uzi. Dar eu am observant că erau supărați, crispați… Mai târziu seara, tot sâmbătă, au ieșit în oraș și el a rămas la prietena lui sau la altcineva, fiindcă în noaptea aceea nu a ajuns acasă. Duminică fratele meu nu a răspuns la telefon și nu știam nimic de el. Iar astăzi tot așa, nu răspundea la telefon, dar în jurul orei trei jumătate – patru a ajuns acasă. Singur și supărat… adică nu neapărat supărat, dar se vedea că avea ceva închis în el, iar eu și mama l-am certat: <<Măi, dar nu răspunzi și tu la telefon, nu dai nici un semn, nu ne spui nimic, ce s-a întâmplat, ce ai pățit, ne bagi în sperieți. Dispari câte două-trei zile și se poate întâmpla o… prostie>>. El ne-a spus că e bine, că e liniștit… Ne-a spus și că a mai furat niște bani de văru-meu (30 de lei, 50 de lei, așa ceva și nu știu pentru ce), dar asta a fost tot. mama s-a dus la bucătărie și el a zis că se duce la baie. S-a dus, dar eu nu auzeam niciun sunet din baie și atunci am intrat și am constatat că el ieșise pe geam (că noi stăm la demisol) și plecase. M-am impacientat, bineînțeles, am sunat în stânga – în dreapta, surorile (că mai avem două surori), verișorii… <<Măi, dacă ajunge la voi sunați-mă>>. M-am gândit că s-a speriat că l-am certat și a făcut o prostie… Între timp prietena lui i-a dat mamei un mesaj prin care întreba dacă Marius a ajuns acasă. Atunci mi-a apărut un semn de întrebare și am sunat-o pe această prietenă a lui Marius. Iar fata a început să plângă și mi-a spus << Știți, sâmbătă, când am venit uzi, situația a fost alta, Marius a încercat să se arunce în apă de pe podul de fier și eu m-am băgat după el și l-am scos>>. Și așa m-am gândit eu, că ar posibil să mai încerce încă o data, tot aici. Adică, eu… nu am știut cum să gestionez situația, am venit aici și, văzând că nu e, am alertat la 112.”
Întrebat dacă, până sâmbătă, fratele său a mai avut tentative de suicid sau măcar un comportament ciudat, Ovidiu a răspuns. „Nu, nu a avut niciodată nicio problemă, e perfect sănătos, nu a mai avut tentative, nu a mai fost nicio problemă de genul ăsta.”
Așadar, un frate prea grijuliu, bazându-se – în fond – doar pe interpretări personale și pe supoziții, pune Poliția și sistemul ISU în situația de a se mobiliza și încă și cu logistică: barcă pneumatică, cange, grup electrogen, etc., etc. Dacă nu se primea apelul telephonic în timp util, ar fi fost aduși și scafandrii…
(D.A.)
