”În comuna Tarcău, învățământul preșcolarilor a apărut mult înainte de a fi organizat la nivelul întregii țări sau să fi fost legiferat. (…) Prima «grădiniță de copii» din comuna Tarcău a funcționat în satul Straja, începând cu anul 1921, având sediul într-una din clădirile fabricii Societății Goetz. (…) Clădirea în care funcționează grădinița din Tarcău astăzi a fost construită în anul 1919 și este clădirea în care s-a mutat grădinița din satul Straja în anul 1936”.
Aceste rânduri sunt scrise în ”Studiul monografic Tarcău”, o lucrare printre semnatarii căreia se află și actualul primar Iulian Găină. Din anul 2009, de când s-a tipărit monografia, până acum, toate grădinițele din comună au fost închise, din cauza condițiile necorespunzătoare și riscante pentru siguranța copiilor și a personalului. Mândria de a se număra printre localitățile pilot în care s-au înființat unități de învățământ a devenit ”rușinea că ne pleacă toți copiii unde văd cu ochii”, după cum spune primarul. Copiii n-au plecat chiar toți, dar, oricum, populația de vârstă școlară este în scădere. Tinerii care s-au dus în lume, să-și facă un rost, și-au luat copiii cu ei. Cei care au rămas acasă au de făcut eforturi reale pentru a le oferi copiilor lor accesul la educație.
Cel mai greu este pentru cei din Brateș, un sat situat la 14 kilometri de centrul comunei, unde și școala, și grădinița au fost închise. Cea mai apropiată este Școala Tarcău, unde învață și preșcolarii, și elevii. În Straja, părinții au găsit alte variante. Cei care locuiesc la drumul național își trimit copiii, cu microbuzul, la Vaduri. Cei care stau în inima satului, la 20 de minute de mers pe jos de drumul principal, au optat pentru Școala Stejaru. În sat nu mai există grădiniță, iar preșcolarii, vreo 11 la număr, au fost mutați în fosta școală. O clădire veche de peste 100 de ani, îmbunătățită cu un dispozitiv Delimano, ca să aibă copii apă caldă pentru spălat pe mâini. După ce se întorc de la toaleta din fundul curții, unde merg încolonați, însoțiți de educatoare.
* ”Eu am făcut proiectul, n-am stat cu mâinile în sân”
În momentul de față, întregul proces educațional școlar din comună este concentrat la Școala ”Iulia Hălăucescu” Tarcău, care are un corp vechi – pe care primarul l-ar dori clasat în Lista monumentelor istorice – și un corp nou, construit acum 45 de ani.
În spatele corpului vechi, lângă grădinița închisă, s-a turnat o fundație, pentru o grădiniță nouă. Un proiect despre care se vorbește de 5 ani, dar nici acum n-a început zidăria.
Imobilul ar urma să aibă 6 săli de clasă, toate cu acces în curte, pentru a fi ușor de ieșit la activitățile în aer liber. Ar urma… Până atunci, preșcolarii au fost mutați în două săli de la demisolul școlii – locul unde, altădată, erau dormitoarele pentru elevi. Unii au noroc de o sală întreagă, alții sunt mai înghesuiți, pentru că încăperea a fost compartimentată, astfel încât să încapă două grupe.
Fosta grădiniță e deja în paragină. E, de fapt, o casă, cu un hol principal din care se intră în toate sălile. Niște încăperi cu pereți denivelați și nesiguri, îmbunătățiți, pe alocuri, cu tâmplărie termopan. Sub clădire, există un beci, care a contat în mod nefast, când s-a discutat despre posibilitatea închiderii grădiniței, pentru că existența lui amplifică pericolul de prăbușire. Oricum, decizia de a pune lacătul pe ușă a fost luată de experți în construcții, care au făcut verificări și expertize, după ce consilierii locali PNL au reclamat situația grădinițelor Tarcău și Straja.
Acum, primarul spune că grădinițele au fost închise, indirect, de consilieri. Dar recunoaște că, oricum, aveau probleme: ”Au închis toate grădinițele, prin DSVSA și prin Inspecția în Construcții. Eu le-am reparat, le-am făcut frumoase. Degeaba le-am pus termopan, și-am pus parchet, și-am pus căldură. Nu-i suficient. Partea de rezistență e problema. Copiii s-au dus în lumea lor și ce-i mai rușinos decât să-ți plece copiii din comună? Am reușit și-am eliberat două clase la școala din Tarcău pentru ei, iar în Straja sunt în fosta școală. Le-am spus consilierilor: «Oameni buni, avem un constructor care vrea să ne dea întreaga cantitate de beton pentru o grădiniță. Vreți să ne apucăm de una nouă?» Eu am făcut proiectul, n-am stat cu mâinile în sân, că știam că o să le închidă într-o zi. Și-au zis că da. Sponsorul a spus clar că ne dă betonul, dar în ultimele 30 de zile de șantier al dumnealui în comună. Și-am căzut de comun acord ca, până se constituie consiliul local – a fost în perioada în care liberalii nu se prezentau -, omul să vină, să toarne în groapă cât era săpat, cu inginer, cu diriginte de șantier. Imediat, consilierii PNL au trimis plângere la Inspecția în Construcții de la București și au venit și mi-au dat 100 de milioane de lei amendă – mie, nu primăriei -, că am început lucrarea fără aprobarea CL. După ce-am plătit amenda, am aflat că puteam obține autorizație în regim de urgență, fără aprobarea consiliului local, pentru că s-a închis o grădiniță și nu aveam unde funcționa. Dar n-am știut și am plătit”.
Pe 26 iulie 2016, Consiliul Local Tarcău a aprobat proiectul tehnic, caietele de sarcini și detaliile de execuție pentru obiectivul ”Grădinița cu program normal Tarcău”. Nu s-a făcut, însă, niciun pas înainte, de la fundație în sus. Totuși, primarul spune că nu se va lăsa până nu va vedea proiectul finalizat, indiferent câte piedici i se vor mai pune: ”Eu le-am spus liberalilor că ei, aici, ar trebui să lase politica și să fie consilieri, mai ales că ei nu reprezintă pe nimeni. Din consilierii de la liberali, doi sunt din Tarcău, restul sunt niște minuni venite din altă parte. Le-am devenit un nod în gât. Se opun proiectelor doar pentru că se gândesc că, dacă mai fac ceva în comună, nu mai plec din primărie. Oricum nu mai candidez, dar vreau să termin ce-am început. La grădinița din Tarcău, am ajuns la cota la care trebuie să încep zidăria și-am s-o fac. Grădinița de la Straja sper s-o depun la reabilitare, e pe structură de stejar, construită în 1903, dar i-am făcut expertiză și e în regulă. E o grupă de 11 copii acolo, le-am luat eu Delimano pentru apă caldă, să le fac cât de cât condiții”.
* ”Dezvoltarea individuală” într-un loc încremenit în timp
La Straja, în aceeași curte, sunt două case mari, țărănești. Cea din stânga este fosta școală – acum grădiniță. Cea din dreapta este fosta grădiniță – acum părăsită. Pereții deja se prăbușesc în interior, lângă temelie este o groapă, curentul electric a fost tăiat, ca măsură de siguranță.
Copiii, puțini, câți au rămas, învață într-o singură sală. Cealaltă, care are și scenă pentru serbări, este folosită doar când este suficient de cald afară. Educatoarea vine pe jos, în fiecare zi, indiferent de vreme. Nu face foc și în cancelarie, n-ar avea rost. Stă doar în clasa încălzită cu o singură sobă. Lemnele sunt tăiate de oamenii care primesc ajutor social. Curtea dă impresia unui loc în care nu se (mai) întâmplă nimic. Iarbă cosită, niciun loc de joacă, un fost rond de flori pe care se mai încăpățânează să crească o plantă stingheră și un măr din care n-a cules nimeni fructele. În spate, o toaletă din lemn, exact ca în 1903, când s-a inaugurat școala.
Grădinița Straja este singurul ”apendice” al școlii de centru, unul mic și, probabil, neînsemnat, dar corelat, implicit, misiunii declarate, de cea mai mare instituție din comună: ”asigurarea dezvoltării individuale a elevului; crearea unui elev competent în a deține și utiliza informația, deschis spre schimbare și respectarea valorilor unei societăți democratice”.
Partea cu ”respectarea valorilor” ar trebui predată, cu repetiție, la primărie. Unde luptele politice se duc inclusiv pe soarta copiilor de grădiniță!
Cristina MIRCEA
