Când stelele, credinţa şi inimile ajung într-o rezonanţă fermecătoare, înainte de Crăciun, se pot întâmpla şi miracole. La Piatra Neamț, pe 22 decembrie seara, miracolul a căpătat formă şi conţinut de recital, în egală măsură discret şi de forţă, susţinut de un Nicu Alifantis nespus de răcit într-un club local. Cel alintat de prietenii pietreni Împăratul, Copilul teatrului sau, mai nou, BuNicu-SimfoNicu, probează cu fiecare eveniment că rămâne, poate în primul rând, unul dintre Cei 4 Corifei, alături de Alexandru Andrieş, Mircea Baniciu şi Mircea Vintilă. A fost şi penultima demonstraţie din şirul celor ce-au marcat anul 2017, unul definit prin 45 de ani de la debutul în muzica de teatru, 118 spectacole, 54 de teatre, 61 regizori, 16 roluri. (Mai era să fie un eveniment, cu muzică special compusă pentru un spectacol din dramaturgia clasică rusă, comandat cândva lui Alexandru Mâzgăreanu la Teatrul Tineretului, teatru atât de drag lui Nicu şi fundamental pentru evoluţia sa, dar ”cineva” are alte planuri cu noi.)
Rugat să livreze pe loc o definiţie pentru oraşul ”de poveste”, Nicu a răspuns inconfundabil: ”Piatra Neamţ? O piatră aparent nemţească, dar care nu are nicio legătură cu nemţii, ci mai degrabă cu… Sobieski. Atât şi nimic mai mult.” Chiar aşa, într-o rimă-fără-rimă, la un Sobieski fără români, uşor translat mai la vale de-o cetate semeaţă, să fie ecoul tinereţii sale? ”Nu. La Piatra şi atâta tot”, a venit completarea rectificativă. Sună ca o descălecare de pe hiperbolele parabolice consacrate de Nichita Stănescu. Nu întâmplător inimile a mai puţin de o sută de pietreni norocoşi, pe 22 decembrie, au rezonat fermecător de stănescian ”În dulcele stil clasic” cu melodia ”Pasul tău”. Pur şi simplu, unuia singur în România i-a reuşit să cânte ”pasul trece, eu rămân”. (Viorel COSMA)
P.S.: Un dar special, pentru toți Mesagerii: