Sf. Ier. Modest s-a născut din părinţi creștini, printr-un miracol. Părinții săi au viețuit împreună 40 de ani fără a putea avea copii. La rugăciunile fierbinți ale lui Eusebiu și Teodula, Dumnezeu a răspuns, prin trimiterea acestei Scântei din Sine oamenilor de pe Pământ. Modest s-a născut în orașul Sebastia, spre sfârșitul veacului al III-lea d.H. Imediat după nașterea pruncului, tatăl lui a fost arestat pentru că era creștin. Mama lui s-a dus imediat în închisoare cu pruncul. Părinții săi au făcut ultima rugăciune și și-au dat sufletul în mâinile Domnului. Copilul, având doar cinci luni, a fost găsit de paznici și oferit unui senator. La vârsta de 13 ani, Modest a primit inițierea în tainele creștine. El se ruga zilnic pentru a scăpa dintre păgâni. Astfel, un argintar din Atena l-a luat cu dânsul. Pe când Sf. Modest primea Sfântul Botez, argintarul a văzut că s-a pogorât un stâlp de foc din cer şi s-a sprijinit pe capul celui ce se boteza. După botez, Sf. Modest a vindecat pe fratele argintarului, numai cu rugăciunile şi cu atingerea mâinii. De asemenea, a vindecat şi un om îndrăcit. Pașii săi au fost îndreptați de Dumnezeu către Mormântul cel de viaţă purtător al Domnului. Acolo s-a închinat, iar apoi s-a dus la Muntele Sinai, unde a săvârșit multe miracole.
La moartea arhiereului Ierusalimului, fericitul Modest, prin descoperire dumnezeiască, a fost hirotonit arhiereu al Ierusalimului. Avea 59 de ani. Acest mare părinte, viețuind smerit ca arhiereu vreme de 38 de ani. Se spune că avea peste 100 de ani când s-a mutat la veșnicele locașuri.
Calendarul popular îl amintește pe Sfântul Modest ca fiind un protector al arăturilor, care ajută țăranii să are în pământul uscat sau în pământul prea moale.
În ziua praznicului Sfântului Modest, țăranii de altădată ofereau pomană făină și mălai, pentru sănătatea vitelor, scria Th. Speranția.
Prin unele zone, Sfântul Modest se serba cu mare veselie, făcând praznic. Obștea aducea un vas cu vin, punea un enoriaș să-l vândă, iar câștigul era dat spre folosul bisericii.
Sfântul Modest era perceput de străbunicii noștri ca protector al animalelor. Era prăznuit pentru boli la vite și paza lor. În ziua lui, nu se puneau vitele la muncă.
Tradiția consemnează că, în vreme de molimă sau când era bolnavă vita cea mare, se apela cu rugăciuni Sfântul Modest. Se făcea agheasmă. Iar țăranii ce avea această apă, sfințită prin rugăciune la Sfântul Modest, o țineau multă vreme peste an. Ei spuneau că e bună pentru animale, care, stropite, se înmulțesc. Iar pentru om e bună, că-l ferește de boale. Dacă se dădea peste familiile de albine, se spunea că vor da miere din belșug, iar pomii stropiți vor fi feriți de omizi.
Ajutorul oferit de Sfântul Modest nu se oprea aici. Ziua lui se ținea pentru a feri Dumnezeu pe femei de boale. Se ținea ”ca să nu se îmbolnăvească de boale molipsitoare”, a scris același Theodor Speranția.
Se credea că rugăciunile fierbinți la Sfântul Modest îi ajută pe cei păgubiți sau furați să-și recapete bunurile, asemenea rugăciunilor înălțate către Sfântul Mucenic Mina. Ajutorul venea mai repede dacă păgubitul dădea un paraclis la biserică în ziua Sfântului Modest.
