Un teatru, un festival, un manager, câteva concluzii

S-a mai bifat un festival de teatru la Piatra Neamț, în anul de grație 2017. S-a petrecut sub zidurile care adăpostesc teatrul din Piatra Neamț, cel numit, într-un timp ”fenomenul TT”, apoi Templu al Culturii. Era în vremea când criticii de teatru nu scriau în funcție de câte lansări de carte puteau face în festival – degustările de la subsol erau mult mai fertile ca punct de plecare în dezbateri libere -, dar o făceau cu respectul cuvenit față de fenomen. Acum, după tragerea cortinei, rămâne întrebarea dacă acest festival poate fi alăturat și atașat ideii de TT sau a fost un fel de joacă/ afacere a unui manager, începător într-ale meseriei, dar lăsat să-și facă mendrele pe bani publici.

Ca niciodată festivalul a punctat la capitolul imagine. Pozitivă în presa invitată și negativă într-o parte a presei locale, care a văzut și a simțit cum o parte din tradiția TT-ului, cea bună, a fost, efectiv, călcată în picioare. E greu de spus că ”bătuta pe tradiție” nu a fost făcută cu intenție, întrucât, în cazul Gianinei Cărbunariu, se poate vorbi despre orice, numai despre prostie nu!

Festivalul s-a încheiat, pe site-ul TT s-au publicat doar ”omagialele” și ceva explicații privind maltratarea siglei, îmbrăcate în povești specifice, plus o prezentare a cheltuielilor de care ar fi gelos și Eugen Ionesco.

Întrebarea – care ar fi fost adresată directoarei, dacă ar fi făcut o conferință de presă, obligatorie și necesară, după festival – vine firesc: în ce măsură se poate vorbi de un festival în spiritul TT-ului și în ce măsură poate fi considerată ediția I a festivalului Gianina Cărbunariu & asociații. Un manager bun poate să-și pună amprenta pe un festival, dar nu-l poate confisca.

* Cine este Gianina Cărbunariu?

Indiscutabil, este un nume în zona teatrului independent, identificat în România de trupe mici, care joacă în spații neconvenționale, abordând teme ”altfel”. A câștigat premiul UNITER, fiind prima femeie regizor care a reușit acest lucru și a lucrat mult timp în străinătate. A ajuns interimar la Teatrul Tineretului, venind cu o carte de vizită bogată, având avantajul tinereții, în fața unui Paul Chiribuță, de exemplu. Toată lumea i-a acordat ”carte blache”, nimeni nu a deranjat-o în pregătirea festivalului și nimeni nu a comentat când l-a scos din scenă pe fostul director, Liviu Timuș.

Festivalul a debutat cu un spectacol aniversar, asumat de managerul instituției, unde o parte dintre foștii directori au fost nu neapărat umiliți, dar sigur luați peste picior. Și, raportat la pasiunea pe care au pus-o pe scena teatrului și în administrarea lui, nu meritau. Reacțiile au fost virulente pe plan local, deși inexistente în rândul celor chemați să scrie despre festival, pentru care TT-ul a existat doar în măsura în care au fost cointeresați/ cooptați în vreun fel. Nimeni nu și-a cerut scuze, probabil pentru că s-a considerat că nu există motive.

Spiritul underground nu cadrează cu așa ceva. Și e cool să faci mișto la o aniversare. Finanțatorii, instituții publice, au dormit pe ei și chiar au aplaudat în sală, probabil cu gândul la ce se întâmplă în politica mare. I-a trezit măgăria cu emblema TT-ului, Zburătorul, ”stilizată” sublim, dar și teama de reacții și mai puternice care atentau, de data asta, la propria imagine. Reacția lui Ionel Arsene i-a făcut pe mulți să creadă că derapajele de acest tip vor fi stopate. N-a fost așa.

Încercând o primă concluzie, festivalul din acest an nu poate fi numit al TT-ului, este festivalul Gianinei Cărbunariu, în totalitate, cu bune și cu rele. Ea a centrat, ea a pasat, ea a dat cu capul și tot ea ar trebui să primească laude unde le merită și să plătească unde a greșit. Asupra acestui aspect vom reveni cu o ocazie specială și nu spunem că este neapărat rău.

Până atunci, ar trebui să discutăm și despre costuri. Mai ales că, pe vremea când nu era manager, Gianina Cărbunariu semna, ca inițiator, o scrisoare manifest, în care se pleda pentru ”reformarea” procedurii de selecție a managerilor din instituțiile publice de cultură. Acolo spunea, printre altele, foarte frumos: ”Buna administrare a banului public presupune transparența, astfel încât devine necesară publicarea pe site-urile instituțiilor publice de cultură a bugetelor anuale, alături de rapoartele narative de activitate. Nu doar profesioniștii în cultură, ci toți cetățenii României trebuie să poată consulta felul în care sunt investiți banii în instituțiile publice de cultură”.

* Finanțele unui festival sau drumul de la manifest la realitate

După festival, am cerut informații publice privind toate aceste cheltuieli. Deocamdată, am fost îndrumați spre site-ul instituției. Din păcate, modalitatea de plasare acolo a unor informații financiare despre Festivalul de Teatru din acest an (de exemplu, http://www.teatrultineretuluint.ro/main/festivalul-in-date/) pare dinadins aleasă pentru a descuraja cercetarea, analiza aprofundată. Circulă, la această oră, și alte documente, din care sare ușor în ochi o diferență între 236.429 lei – variantă ajunsă la unul dintre finanțatori – și 290.000 lei – varianta de pe site, drept cheltuieli cu festivalul în 2017. O diferență cam mare.

Cum, pentru oferirea altor informații financiare riguroase, se trage de timp, chiar și din ce avem la dispoziție, se poate ajunge la concluzii suficiente, altele decât cele spre care suntem grosolan manipulați. Putem vorbi, cu îngăduință, despre inadvertențe, cuvântul ”minciuni” fiind, deocamdată, prea dur. Foarte important: partea narativă expusă pe site-ul TT mistifică adevărul despre anterioarele două ediții de festival.

Să presupunem, pentru început, că informațiile despre cheltuielile din 2015 și 2016 ar fi corecte – așadar, aproximativ 380.000 lei în 2015 și cam 350.000 lei în 2016, din bugete supuse deja auditului – iar pentru 2017 alegem varianta mai ieftină, cu 236.429 lei.

Comparațiile corecte, însă, trebuie să țină cont de la început de următoarele:

În 2015 și 2016, festivalul a cuprins secțiunea de concurs, adică esența ”Pledez pentru tine(ri)”, Regalul Teatral și reprezentațiile proprii. Este suficient de citit programul oficial din acei ani.

În 2017, a fost suprimat selecționerul oficial (Maria Zărnescu, la fel ca în 2016), care asigura credibilitate și autoritate selecției. Spre exemplu, și Festivalul Național de Teatru are selecționer (Marina Constantinescu), nu se implică nici Ministerul, nici UNITER. A fost desființat juriul format din profesioniști și substituit cu un pretins juriu de amatori (copii), pentru o secțiune neclară a așa-zisului festival. Da, e firesc să plătești selecționerul și juriul. Putea povesti o voce autoritară în domeniu, Oltița Cîntec, selecționer în 2015, membră a juriului în 2016.

Trupele și/ sau spectacolele care se încadrau în condițiile impuse Regulamentul de concurs (dramaturg, regizor, scenograf, actori preponderent tineri) se întreceau pe premii în bani și asta făcea parte din adevărata nouă identitate a celui mai vechi festival activ de teatru din România. În definitiv, tinerii profesioniști ar trebui să prefere competiția, nu ciubucurile.

Fiind puse premii în joc, gazdele să se ocupe doar de partea de ospitalitate (masă + cazare) și transportul participanților și al decorurilor, nu de plata altor onorarii. Era un regulament acceptat de participanți fără probleme.

În secțiunea de Regal, din datele pe care le avem noi, nu s-au plătit niciodată onorarii actorilor, așa cum se insinuează. Au fost plătite spectacolele, reprezentațiile și numai din fonduri private atrase. Iar teatrele au făcut cu banii ce au știut mai bine, au dat la actori, au plătit energia la sediu, că erau banii lor.

În privința onorariilor plătite în ultimele trei ediții de festival, iar se fac confuzii, ca să nu spunem că se dezinformează. Se spune, într-un document, sperăm încă în lucru al TT, că, la rubrica onorarii, figurează 163.573 lei în 2015, 168.449 lei în 2016 și 128.708 lei în 2017. Am întrebat și ni s-a spus că, în 2015, nu s-au achitat onorarii, iar, în 2016, suma de aproximativ 50.000 lei a provenit de la Ministerul Culturii, cu destinație impusă de onorarii participare în festival numai pentru tinerii actori. Mai mult, Ministerul nu poate condiționa, sub nicio formă, destinația unor bani dintr-o altă subvenție decât cea a lui. Adică nu poate stabili pe ce se duc banii de la CJ Neamț, decât în complicitate de interese cu directorul teatrului. De aceea, onorariile din acest an se cer grabnic făcute publice, explicitate și justificate în detaliu, împreună cu temeiul legal al cuantumului.

În același document, se încearcă cuplarea cazării cu diurna și consumabilele, la cheltuieli, ceea ce este este o obrăznicie financiară cu un singur scop, acela de a sugera că, în 2015, s-au dus bani mulți (102.980 lei) în aceste direcții. În anii trecuți, cu greu se poate vorbi de diurne, din moment ce s-a dat cazare și masă… Plus onorarii de participare în festival, acolo unde a fost cazul.

În acest an, numai la festival, fără spectacolul aniversar – altă poveste, alt decont -, cheltuielile de promovare au fost de aproximativ 32.000 lei. Grosul banilor au mers spre 1.500 de programe și 2.000 de broșuri. Întrebare întrebătoare: dacă ai tipărit broșuri din bani publici, ar trebui să le vinzi, să obții venituri proprii? Iar gratuitatea, în acest caz, nu trebuia, cumva, aprobată de cel care dă banii? Trecem peste faptul că, în niciun document, nu se vorbește despre veniturile proprii din vânzarea de bilete și ce s-a făcut cu banii.

O altă sumă aruncată pe piață ridică mari semne de întrebare: cei 50.000 lei costuri suplimentare pentru utilități. În 10 zile! Cum nici măcar furnizorii de energie și gaz nu pot crede asta, rămâne să ne convingă cineva că așa stau lucrurile.

S-ar putea vorbi mult despre operațiunea de construire a unei noi identități vizuale a festivalului și teatrului, care este separată sau cuplată cu festivalul în funcție de context, pentru a masca/ justifica cheltuirea a aproximativ 450.000 lei subvenție de la CJ Neamț. Care, în 2015, a fost de 150.000 lei, iar anul trecut de 180.000 lei! Ceilalți bani au fost dominați de componenta privată, aspect asupra căruia vom reveni.

Referitor la unele cheltuieli, acum.

Suma de 4.000 euro din proiectul de buget, pentru Bobo Burlăcianu, dacă este și reală, este enormă. Și cine e Bobo? Un client permanent? Dacă această sumă îi era oferită, de exemplu, lui Nicu Alifantis, dădea și rest. Plus că făcea un nou imn de efect. De fapt, festivalul are imn, de anul trecut. A fost prezentat la festivitatea de închidere și a fost realizat de trupa Blue Monday, prezentă în două ediții de festival (2015 și 2016), primind, pentru toate prestațiile sale, în fiecare an, cam 1.000 euro din… sponsorizare.

Cât privește filmul lui Andrei Dăscălescu, e limpede că nu se potrivește participarea lui Cărbunariu în juriul de la ”Filmul de Piatra” cu recompensarea regizorului în festival.

În acest moment, ajungem la ceea ce s-ar putea numi conflicte de interese, o miză uriașă, care obligatoriu trebuie discutată. Ce trupe au fost invitate/ selecționate la festival, ce sume au primit și ce legături există între cel care invită/ selectează, regizori, actori, autori de coloană sonoră etc. Departe, încă, gândul că s-ar putea vorbi de o latură penală, nu pare a fi cazul, dar s-ar putea descoperi o direcționare a banilor în spirit de gașcă. Cu precizarea că vorbim de bani publici.

Valentin BĂLĂNESCU

FOTO: Facebook/ Gianina Cărbunariu și Facebook/ Teatrul Tineretului