Celebrarea Centenarului Marii Uniri nu înseamnă doar spectacole omagiale și comunicări științifice pe bani publici. Sau nu ar trebui să însemne doar atât. Anul 2018 ar trebui să fie un moment în care statul român, oamenii cu adevărat de meserie dintre istorici, diplomații, presa, câtă mai există ea, să promoveze tot ce a fost mai bun în viața acestui popor, eforturile pentru apărarea Unirii în perioada interbelică, după 1945, pe timpul comunismului, dar și atentatele care se derulează acum împotriva statului român. Mesagerul de Neamț își propune să scrie săptămânal câte o pagină de ziar în acest sens (Citiți și ”Fetele mari” de la UDMR se declară oripilate!). Pentru cei care mai citesc și cei care mai sunt interesați de aceste lucruri. Cu o clasă politică neinstruită, incapabilă să sesizeze provocările din partea dușmanilor din rândul prietenilor, care pică din prima în orice capcană, România pare condamnată să spere iarăși doar în conjuncturi favorabile.
Cedarea Basarabiei, în iunie 1940, a însemnat primul atac la statul român unitar realizat în 1918. Rusia lui Stalin se înțelesese cu Germania lui Hitler pentru sfârtecarea României. Drama armatei și populației românești din Basarabia seamănă cu ce avea să se întâmple nu mult după aceea, în Ardeal, sub asaltul honvezilor.
* Mărturii din infern
Din mulțimea de documente care arată ostilitatea cu care au fost tratați militarii și funcționarii români de o serie de grupări ale minoritarilor din teritoriul ocupat.
Simpla lectură arată cum a decurs retragerea, reacția unei părți a populației – care a pregătit venirea Armatei Roșii, tratamentul total aplicat numai soldaților români, atrocitățile săvârșite împotriva lor. Totul pare identic cu ce avea să se petreacă doar o lună mai târziu, în Ardeal. Diferența este că aici lucrurile s-au petrecut ÎNAINTE de venirea armatei de ocupație.
«Copii de pe telegrama Nr. 1767 din 30.VI. 1940
Brumarul (cod neidentificat – n.ed.) 35 – 30.VI – 21/30
În afară de cele raportate (…) se adaugă următoarele:
- Se continuă scurgerea coloanelor peste Prut prin (…) zona Ungheni. Șoselele sunt supra aglomerate, mișcarea făcându-se cu circa 1 km pe oră.
- Orașul Ungheni fiind ocupat de trupele sovietice, retragerea nostră a întâmpinat mari greutăți. Nu se știe ce unități au rămas la est de Prut. Două trenuri de muniții nu au fost evacuate, fiind oprite în Basarabia. Se duc tratative de a se permite transbordarea la Vest de Prut.
- Populația evreiască de pretutindeni a avut o atitudine ostilă și de sfidare, batjocorind pe funcționari, asasinând pe unii dintre ei, furând tezaurul instituțiilor statului etc. și dedându-se la cele mai neașteptate nereguli, unii din funcționarii basarabeni având o atitudine asemănătoare. Astfel (…) s-a atacat camionul cu tezaurul administrației Soroca, furându-se circa 157 milioane lei și asasinându-se administratorul financiar. Ofițerul ce-l întovărășea și un subofițer, cei neasasinați, au fost degradați (li s-au smuls epoleții – eghileții n.m.) și batjocoriți. Avocatul Michel Flexer din Soroca, conducând bandele de evrei, a ocupat poliția și primăria unde au făcut percheziții. Tot el a asasinat în fața statuii lui G-l Poetaș pe comisarul Murafa și Eustatie Gabriel (…)
- Populația refugiată din Basarabia manifestă o adâncă deznădejde pentru pierderea unor membri ai familiei și avutului lor, mai există refugiați necăjiți. (…)
- La Sculeni, Basarabia, la ora 18, au apărut pe malul Prutului 4 tancuri care au dezarmat un detașament de lucrători români sub amenințarea că, dacă nu se restituie cele luate de la locuitorii din Basarabia, vor pătrunde în Moldova. (…)
Șeful Biroului Statistic Militar Iași,
Lt. Colonel (ss) Ion Pașade»
(Arhiva Ministerului Apărării Naționale, fond 948, dosar nr. 155, f. 3-4. Copie)
«Notă. 30 iunie 1940.
În legătură cu operațiunile de evacuare a teritoriului cedat URSS se semnalează următoarele:
A. Ostilitatea populației evreești față de elementul românesc
Din Basarabia s-a evacuat în primul rând funcționarii cu familiile lor, apoi populația care dorește.
Evreii din Basarabia au rămas și s-au dedat la agitații și manifestații comuniste (…). Se semnalează trecerea din vechiul Regat în Basarabia a unui număr important de evrei (numai în ziua de 29.VI a.c. au trecut prin punctul Reni 3.000 evrei). Elementul evreesc din Basarabia a căutat să instige și pe unii moldoveni la manifestațiuni contra refugiaților civili și în special a armatei.
Toți refugiații din Basarabia declară că au avut de întâmpinat foarte mari greutăți numai din partea comuniștilor locali, majoritatea evrei care, sub influența evenimentelor, i-au supus la torturi, i-au bătut cu pietre, le-au devalizat bagajele, le-au împiedicat transporturile, luându-le animalele și distrugându-le vehiculele.
La Chișinău, avocații evrei din baroul local au pus cocarde roșii încă înainte de intrarea trupelor sovietice și au comis acte de violență contra funcționarilor români (…) Evreii (…) au arborat drapele roșii, manifestând pe stradă și barând străzile spre gară pentru a nu permite refugierea funcționarilor români. Au ocupat deasemenea localurile instituțiilor. Comisarii Pascal Nicolae, Mateescu C-tin, Severin și Stol, au fost executați de evrei în stradă.
Evreii din Cernăuți, imediat ce au luat la cunoștință de evacuare, s-au dedat la manifestațiuni antiromânești, rupând și scuipând tricolorul românesc și suindu-se pe monumentul ”Unirii” au arborat steagul roșu.
S-au produs devastări și împușcături pe stradă.
Refugiații din Bucovina declară că, la Cernăuți, înainte de intrarea trupelor rusești, populația evreiască a devastat biserici și a executat numeroși fruntași români și ofițeri.
Evreii comuniști între 15-16 ani au comis acte de barbarie, dezarmând pe unii soldați români, izolați de ofițeri și de polițiști, înfingând baionetele și armele în corpurile acestora (v. în continuare mărturia lui Raoul Volcinschi).
La Cernăuți, muncitorii, în grupuri, au devastat imobilele și căminurile studențești, molestând populația română și armata care se refugiază, dând drumul condamnaților din închisori.
La catedrala din Cernăuți, comuniștii au dat crucea jos și au pus steag roșu cu fotografia lui Stalin, iar interiorul a fost devastat cu grenade (…)»
* Mărturia lui Raoul Volcinshi, profesor universitar, Cluj
”Sunt original din Cernăuți, unde, în 1940, am trăit drama evacuării (…) În Cernăuți erau trei echipe [de fotbal] la care jucau tinerii evrei: Macabi, Borohov și Hasmonea. Deseori jucam românii cu evreii meciuri agreabile, fără nici o tensiune de natură rasistă, antisemită sau antiromânească. (…)
În seara zilei de 27 iunie [1940] la radio Monte Carlo pe care familia mea îl asculta s-a anunțat că România este obligată să cedeze Basarabia și Bucovina (…) A doua zi [în 28 iunie 1940] tata m-a trimis să-mi scot actele de la liceu (…) Când am ajuns la Primărie, am văzut că în stradă zăceau cinci cadavre de soldați români al căror sânge se scursese pe praful de pe caldarâm (…) Am întrebat ce se întâmplă, au venit deja rușii la Cernăuți? Mi s-a răspuns că soldații români au fost omorâți „de ăia” – și mi s-a arătat spre două automobile în jurul cărora se învârteau 12-15 tineri civili, înarmați, unii chiar aveau două automate, unul în mână, altul în spate și se agitau, să încapă toți în mașini. Îi cunoșteam pe toți, pe unii din vedere, pe alții personal sau după nume: Augleger, Feibiș, Fisher, Abacumov, Eisinger, Siegfried. Jucau fotbal în formația de juniori a echipelor evreiești amintite (…) În grupul amintit se afla și Sigi Bainer pe care-l cunoscusem bine, jucasem fotbal împreună (…)
L-am regăsit pe la mijlocul anilor ’50, la securitatea din Cluj, când am fost anchetat și de câteva ori am fost bătut măr de acest Sigi Bainer (…) Îl mai întâlnisem prin Cluj, fusese un mic contrabandist înainte de a se angaja la securitate ca anchetator și bătăuș. Când m-am eliberat am aflat că plecase în Israel». (preluare după Paul Goma, ”Săptămâna Roșie”)
* Conducerea armatei voia să prevină răzbunările
Situația prezentată în mică măsură de documentele publicate – chiar cu exagerările de rigoare – nu era una în măsură să genereze un curent de simpatie față de autorii unor asemenea fapte. Evident, a apărut dorința de răzbunare, constatată în mai multe documente.
Un astfel de document surprinde câteva din reacțiile unor soldați aflați în retragere și recomandările conducerii Armatei, pentru a preîntâmpina asemenea fapte.
«TELEGRAMA nr. 11307 3 iulie 1940
Gorun [cod: Grupul de armate nr. 1] că M. St. Major, secția a II-a
Am onoarea a raporta următoarele:
Lt. Col. Borș Gheorghe, fost inspector P.P. la Bălți, în călătoria ce a făcut cu C.F. pe parcursul Iași-Bacău, în ziua de 1 iulie, a observat la toți ostașii o stare de spirit foarte agitată contra evreilor, stare de spirit care a dat naștere la acte de agresiune ce au degenerat în bătăi și chiar omoruri, astfel:
- În stația Cucuteni, un evreu în haine militare, a fost surprins când a scos un revolver din buzunar cu intenția probabilă [de a trage] într-un general ce se afla pe scara unui tren în trecere. Evreul a fost dezarmat de serg. Paveleanu din Reg. 6 Vânători și apoi bătut și străpuns cu baioneta de mai mulți ostași. În această stație alți 2 evrei au fost aruncați din tren, trăgându-se asupra lor.
- În stația Târgu Frumos un alt evreu găsit cu un revolver și o grenadă în buzunar a fost dezarmat și apoi omorât.
- În stația Bacău 2 evrei au fost bătuți și predați poliției gărei.
- De asemenea, s-a constatat, în gările Cucuteni și Podul Iloaei și alte gări, noduri de cale ferată, că soldații ce caută unitățile dislocate din Basarabia și Bucovina sunt lăsați să staționeze în gări, discutând între ei și cu civili situația actuală.
Din atitudine și din discuțiile auzite între ostași s-a desprins hotărârea acestora de a se răzbuna pe evrei din cauza exceselor conaționalilor lor din Bucovina și Basarabia.
Pentru a preveni asemenea acte și a preîntâmpina chiar eventuale mișcări, comandamentul Gorun a luat următoarele măsuri:
În toate gările, noduri de comunicație să se înființeze imediat birouri de informații care să îndrumeze pe toți ostașii care nu-și găsesc unitățile.
Gărzile militare din gări să fie imediat întărite și comandate de un ofițer activ din garnizoana cea mai apropiată.
Fiecare tren de persoane sau accelerat să fie însoțit de o gardă comandată de un subofițer care va face poliție în tren la oprire în stații.
Comandantul Gorun Șef de stat major
General de Armată Adj. C. Ilasiievici G-l Tătăranu»
(Arhiva Ministerului Apărării Naționale, fond 948, dosar 155, f. 125)
Evident că toate aceste frânturi de documente nu pot suprinde întreaga tragedie a ruperii unui teritoriu din țară și drama refugiaților, care este mult mai profundă și care a generat alte tragedii.
Valentin BĂLĂNESCU
