Hidrocentrala de la Stejaru este locul unde apa din Lacul Bicaz devine ”lumină”. Văzut din stradă, spaţiul – îngrădit, păzit şi înţesat cu panouri avertizoare şi cu indicatoare care interzic fotografiatul – nu pare să ”ascundă” o adevărată uzină. Însă ”uzina” se arată, în sala maşinilor, exact după ce intri în holul clădirii: 6 hidroagregate care transformă energia apei în curent electric. Aspectul nu este nicidecum al unei uzine, ci mai degrabă al unui laborator. Deşi se lucrează la agregatul nr. 6, hidrocentrala fiind în plin proces de retehnologizare, nu e nicio urmă de ulei nicăieri şi niciun fir de praf. Doar componentele pregătite pentru montaj trădează faptul că acolo se întâmplă şi altceva în afară de activitatea normală. Celelalte 5 hidroagregate funcţionează. Va veni, însă, şi rândul lor, pentru că, până în 2020, vor fi toate înlocuite. Iar proba de final de montaj este batista albă, care nu trebuie să ”culeagă” niciun fir de praf.
În momentul vizitei noastre, statorul şi rotorul generatorului nr. 6 erau în proces de uscare. Numai rotorul cântăreşte în jur de 150 de tone şi, ca să poată fi ridicat, trebuie cuplate, cu o grindă, cele două poduri rulante. Statorul a fost adus pe bucăţi şi asamblat în centrală. Cu ajutorul unui jug, se poate deplasa în condiţii de siguranţă, altfel fiind posibile deformaţii în pachetele de tole. Iar forma lui este foarte importantă pentru randament: la o turaţie de 300 de rotaţii pe minut, bătaia maximă admisibilă este 5 sutimi, a 20-a parte dintr-un milimetru.
* 6 oameni ţin sub control hidrocentrala
”Centrala are 210 MW, lucrează din 1960, iar toate hidroagregatele au peste 240.000 de ore de funcţionare”, ne explică inginerul şef Romică Grigoriu. ”Cele 4 hidroagregate mici au o putere instalată de 27,5 MW și ar fi trebuit montate la centrala Jablanica, din fosta Iugoslavie, iar hidroagregatele mari, de 50 MW, care poartă numerele 5 și 6, au fost proiectate pentru această centrală, montate direct aici şi sunt produse de CKD Blansko Engineering Cehia, Uzinele Skoda”.
Procesul tehnologic este simplu de urmărit direct pe macheta, făcută în detaliu, de angajaţii hidrocentralei: apa vine din lac, printr-un tunel cu lungimea de 4,7 km şi diametrul de 7 metri. Înălţimea la care este pozat tunelul de aducţiune este înălţimea de la casa vanelor fluture, acea construcţie din care coboară conductele forţate. Între castelul de echilibru şi casa vanelor fluture se realizează împărţirea apei, printr-o piesă pantalon, pe două fire. Unul din fire asigură alimentarea celor 4 hidroagregate mici, iar celălalt fir alimentează hidroagregatele mari. Castelul de echilibru este o construcţie deschisă, ca o fântână, cu adâncimea de 70 de metri în pământ şi 30 de metri în afara lui, iar nivelul apei din interior este identic cu nivelul din lacul de acumulare. ”Rolul castelului de echilibru, după cum îi spune şi numele, este să atenueze lovitura de berbec”, precizează inginerul şef. ”La închideri bruşte ale vanelor fluture, se formează o undă de apă, care se duce înapoi şi, ca să protejăm aducțiunea, castelul de echilibru preia oscilaţiile de presiune ale apei. Pe fiecare fir, în casa vanelor, există câte două vane fluture acţionate hidraulic, cu diametrul de 4 metri. De acolo, apa ajunge, prin conductele forţate, la hidroagregate. Energia potenţială a apei asigură un moment de rotaţie, adică apa trece prin rotor, roteşte turbina hidraulică, iar turbina, printr-un cuplaj, transmite mişcarea de rotaţie generatorului”.
Contrar oricăror aşteptări, centrala este operată de doar 6 oameni: unul la întreţinere de zi, doi maşinişti, doi electricieni la camera de comandă şi un şef de tură. La 12 ore, se schimbă tura, aşa că întregul personal al ”uzinei” numără doar 35 de specialişti. Ei trebuie să supravegheze totul şi să respecte, la milimetru, programul stabilit cu o zi înainte. În sistemul energetic naţional, există mai multe tipuri de producţie, iar puterea care trebuie distribuită în sistem de hidrocentrale este strict în funcţie de consum. Hidrocentrala ”Dimitrie Leonida” de la Stejaru ar putea funcţiona 24 de ore din 24, însă se dă semnalul de pornire doar atunci când situaţia o impune.
”Pentru sistemul energetic naţional este o hidrocentrală cap de cascadă între cele 5 mari hidrocentrale ale Hidroelectrica”, spune Romică Grigoriu. ”Curentul este produs pe un nivel de tensiune de 10 KV, iar prin transformatoare se ridică puterea la 110 KV. În spatele centralei, se află o staţie în care se evacuează energia din cele 6 hidroagregate, organizată pe două nivele de tensiune 110 KV şi 220 KV. Delimitarea pe 220 KV o avem cu Traselectrica, care deţine cele două linii Dumbrava şi Gheorghieni, iar pe partea de 110 KV sunt linii de distribuţie aflate în gestiunea E.ON. Hidrocentrala Stejaru este un nod important energetic, aici, pe zona noastră, a Moldovei. La momentul la care s-a construit, Dimitrie Leonida a gândit sistemul energetic ca un inel, la care urma să fie conectată și viitoarea centrală de la Porțile de Fier”.
Deşi gândită de ilustrul om de ştiinţă Dimitrie Leonida, hidrocentrala de la Stejaru a purtat, mulţi ani din existenţa sa, numele lui Vladimir Ilici Lenin. În holul principal exista şi un bust al lui Lenin, care s-a ”pierdut”, se pare, prin lacul de liniştire, imediat după 1989. Acum, există la poartă, la sala de întruniri, un bust al lui Dimitrie Leonida. Măcar aici pare că istoria s-a aşezat la locul ei, între energia apei şi ”lumina” pe care o produce.
* Avariile – coşmarul începutului
Cea mai semnificativă avarie de la Stejaru a fost, imediat după darea în funcţiune, aşa cum se întâmplă, de regulă, la astfel de instalaţii. A condus direct la inundarea hidrocentralei, pentru că s-a fisurat corpul unui ventil sincron la una din vane. Oamenii au reuşit să scoată toată apa afară, dar nu găseau defecţiunea. A fost o fisură în metal, care a lucrat la presiune, s-a căscat, a asigurat descărcarea de presiune, după care s-a închis la loc. Până la urmă, au făcut controlul de detaliu şi au descoperit, iar, ulterior, au înlocuit acele ventile sincroane. Carcasele spirale ale grupurilor erau, la început, confecţionate din fontă, iar după punerea în funcţiune au fost înlocuite cu unele din oţel. Erau riscul prea mare la o asemenea presiune să fie menţinut un material casant.
Spre comparaţie, avaria de la Saiano-Şuşenskaia, din Rusia, a dus la moartea a peste 70 de oameni, care se aflau lângă hidroagregat în momentul când s-a spart o carcasă spirală şi apa a inundat hidrocentrala.
La Stejaru, nu s-a întâmplat niciun incident major, pentru că oamenii care lucrează sunt specialişti reali. Primii angajaţi au învăţat meserie la montaj, după care au rămas în exploatare, iar mulţi din cei actuali sunt urmaşii lor. În timpul serviciului de tură, electricienii execută cel puţin două controale de rond – în afară de manevrarea echipamentelor şi instalaţiilor – şi verifică diverşi parametri. Rondul complet durează două ore şi, în fiecare tură, se fac 3 ronduri. Inspecția începe cu puțurile de cabluri de pe fiecare etaj și se încheie cu instalațiile exterioare, care formează ”pânza de păianjen” din curtea hidrocentralei. Fiecare mecanism , fiecare dulap de comandă locală și fiecare parte a instalației trec prin verificări minuțioase. Angajații sunt atât de fini observatori, încât detectează din start orice zgomot anormal, care ar putea ”trăda” vreo disfuncționalitate.
”La rond, ne oprim la fiecare echipament în parte, avem și niște contori la dulapurile mecanismelor oleo-pneumatice, pe care-i citim în fiecare zi și vedem câte porniri a avut fiecare pompă”, ne spune unul dintre electricieni, om cu 32 de ani vechime în domeniu. ”Cu cât sunt mai puține, cu atât e mai bine. Dacă se îndesesc, înseamnă că a apărut ceva: sau s-a pierdut din presiunea de azot sau este o pierdere de ulei. Tunelurile de cabluri au acces din interior, dar și din afară, prin gurile de vizitare. Și ele sunt verificate de fiecare dată”.
Într-un asemenea sistem, nu există loc pentru rutină și nici pentru neglijență. Totul trebuie făcut cu aceeași rigoare, minuțiozitate și responsabilitate în fiecare zi.
”La camera de comandă, mulţi dintre oameni sunt la a doua sau la a treia generaţie de salariaţi în Hidroelectrica. Nu ştiu dacă putem găsi salariaţi mai fiideli decât cei care au învăţat meseria de la părinţii lor. Noi ne mândream foarte mult cu lucrul ăsta înainte, dar, după insolvenţă, am fost acuzaţi de nepotism. În anul 2014, am avut în vizită consulul economic al Ambasadei Japoniei la Bucureşti, care m-a întrebat dacă avem angajaţi pe viaţă, pentru că ei sunt cei mai dedicaţi. În companiile din Japonia, oamenii care reuşesc să fidelizeze angajaţii, să lucreze până la ieşirea la pensie sau să-şi aducă şi rudele acolo, sunt foarte apreciaţi. Avem și noi tradiție în această privință. Eu lucrez de 25 de ani în Hidroelectrica, iar tatăl meu a ieşit la pensie de aici. Am avut de la cine învăţa meserie, maistrul Grigoriu era cunoscut ca specialist în reparaţii. Rezolva tot și nu rămâneau probleme în urmă”.
* Retehnologizarea – în mâna unei femei
Contractul de retehnologizare a fost semnat în 2015, iar proiectarea a început în 2016. Consorțiul Romelectro – Litostroj Power (Slovenia) derulează un contract în valoare de 78 milioane de euro, semnat cu Hidroelectrica. Contractul are ca obiect retehnologizarea celor 6 grupuri hidroenergetice, împreună cu tot ansamblul de echipamente mecanice, hidromecanice, electrice din centrala hidroelectrică, nodul de presiune, stațiile electrice exterioare de 220 și110 KV, sistemul de automatizare, în scopul aducerii lor în concordanță cu nivelul actual de tehnologie. Investiția va asigura un nou început pentru hidrocentrală, adică funcționarea la parametri optimi pentru următorii 30-50 de ani.
”Condiţia din caietul de sarcini a fost să asigurăm în mod continuu o disponibilitate de 75% a hidrocentralei, pentru că nu putem să tragem hidrocentrala pe dreapta, să facem retehnologizarea într-o noapte, după care s-o punem la loc, n-am avea ce face cu apa din lac”, a precizat inginerul șef Romică Grigoriu. ”Managerul de proiect este doamna dr. ing. Dana Comănescu, o femeie de admirat pentru modul cum se implică şi cum rezolvă toate problemele care apar. Este de o tenacitate de fier, îi ţine sub control pe constructori și, întotdeauna, face la milimetru exact ce este în proiect”.
Conform datelor oficiale, făcute publice de Hidroelectrica, lista furnizorilor echipamentelor principale cuprinde o serie de companii recunoscute pe piața internă și internațională: Siemens, Emerson, General Electric Grid Romania, Retrasib, ICPE-ACTEL. Activitatea de proiectare generală este coordonată și integrată de ISPE (Institutul de Studii și Proiectări Energetice), alături de proiectanții de specialitate de la Litostroj Power, CKD Blansko Engineering (Cehia), General Design Tech (România) și cei din departamentele tehnice ale furnizorilor de echipamente. În octombrie 2016, CKD Blansko Engineering a finalizat cu succes programul de teste de acceptanță pentru Modelul Turbinei de tip II de 50 MW. Testele finale s-au derulat în laboratorul acreditat al Kolektor Turbo Institut din Ljubljana, în prezența specialiștilor Hidroelectrica.
Hidroagregatul nr. 6, care a fost retras din exploatare în luna februarie 2017, trebuie repus în funcție până la sfârșitul acestei luni. Conform planificării, pentru fiecare hidroagregat mare, timpul de lucru este de un an, iar pentru câte două mici tot de un an, astfel încât, la sfârșitul anului 2020, să fie, practic, o nouă hidrocentrală la Stejaru.
* ”În afară de energia pe care o producem, noi trebuie să plimbăm niște ape”
După ce este folosită la producerea energiei, apa pleacă în bazinul de liniştire, de unde este direcţionată, prin canalul de fugă, către lacul de acumulare de la Pângăraţi. Procesul se oprește, de urgență, în cazurile nefericite când mai cade câte o maşină de pe podul rutier. Debitul instalat al centralei este de 178 mc/s, iar o cantitate atât de mare de apă în mişcare are o forță impresionantă.
”Dispecerul nostru este un dispecer de ape şi energie electrică, nu doar de energie electrică, pentru că, în afară de energia pe care o producem, noi trebuie să plimbăm şi nişte ape. De exemplu, în momentul de faţă, funcţionăm cu 4 hidroagregate, cu o putere instalată de 90 MW, iar, la căderea asta, avem un debit în jur de 95 mc/s, ceea ce reprezintă data de intrare în Centrala Pângăraţi. Şi, tot aşa, apa pe care o evacuăm este data de intrare pentru centrala din aval. Toate obiectivele energetice sunt în stare de funcţionare”.
Pe site-ul Traselectrica, se poate urmări, în timp real, raportul dintre consumuri şi producţie. Sunt zile în care energia electrică pleacă în Bulgaria, Serbia, Ungaria sau Ucraina. Totul se întâmplă în funcție de consumuri și de principiile pieței, pentru că energia electrică este o marfă care se vinde în timp ce se produce, nu se poate stoca. Tocmai de aceea trebuie calculat, permanent, cât anume produce fiecare parte a sistemului energetic național (termocentrale, centrale eoliene, hidrocentrale și centrale nucleare). Datele și cotele stabilite de dispecerul energetic național sunt comunicate fiecărui producător și așa se ”naște” echilibrul sistemului energetic național.
Dacă ”inima” hidrocentralei de la Stejaru este în sala mașinilor, unde lucrează hidroagregatele, ”creierul” este, cu siguranță, în camera de comandă – o încăpere plină de pupitre și de panouri. Lămpile verzi semnifică grupurile în funcţiune, iar sarcina pe fiecare grup este arătată de aparatele de măsură, supravegheate permanent de doi electricieni și de șeful de tură.
Pentru cine nu este neapărat familiarizat cu tehnica, partea de afară este cea mai spectaculoasă. La casa vanelor, se ajunge pe un drum lateral, care are câteva curbe și iarna nu poate fi parcurs decât cu mașină de teren. Accesul este interzis oricărei persoane care nu are permis de lucru și autorizație. Casa vanelor este în grija mașiniștilor care lucrează la hidroagregate și ei au ca atribuții să verifice în ce condiții se face umplerea conductelor forțate.
Diametrul conductelor este de 4,2 m la partea superioară și 3,8 m la partea inferioară. Reabilitarea a început și în camera cu vane, una din ele este deja trimisă la Uzina Constructoare de Mașini Reșița. După ce se va finaliza întregul proces, nivelul de presiune din servomotoare va crește de la 20 la 63 de bari, pentru o acționare mai sigură și fără pierderi.
”Volumul de activitate este divers și are un ritm, câteodată, extrem de alert”, a conchis inginerul șef Romică Grigoriu. ”Dacă apare o avarie, să vedeți cum se mișcă toate lumea, pentru că trebuie înlăturată în cel mai scurt timp posibil, cu prejudicii minime”.
* Dimitrie Leonida – părintele barajului și al hidrocentralei
Dimitrie Leonida s-a născut în anul 1883, în Fălticeni, într-o familie cu 11 copii. Pasiunea pentru tehnică se pare că a venit din familie. Dimitrie este fratele Elisei Leonida Zamfirescu, considerată ca fiind prima femeie inginer din lume, dar și al lui Gheorghe Leonida, cel care a sculptat capul statuii lui Iisus, de pe Muntele Corcovado, la poalele metropolei Rio de Janeiro.
Dimitrie dorește să devină inginer și studiază electricitatea la Politehnica din Charlottenburg. În anul IV, va concepe proiectul ”Metropolitanului din București”, iar proiectul de diplomă va avea ca temă ”Complexul hidroenergetic al Bistriţei lângă Bicaz”. Ideile sale privind hidrocentralele se vor concretiza în 1912, când a proiectat centrala termoelectrică de la Grozăvești, iar în anul 1914 a proiectat Centrala de la Botoșani. Barajul de la Bistrița se va construi, de asemenea, între 1950 și 1960, fiind inspirat din proiectul său de diplomă.
Începând cu 1908, s-a ocupat cu verificarea instalațiilor electrice noi și de rețeaua de distribuție a energiei electrice în București. Tot el a proiectat lucrările de construire a centralei termoelectrice Grozăveşti. În 1916, inginerul Dimitrie Leonida a fost mobilizat ca locotenent în război și are rolul de a înființa un post telegrafic fără fir la Roman. A fost printre primele stații de emisie radiotelegrafică din România.
Leonida a fost, de asemenea, profesor universitar la Timișoara (1924-1941) și București (1941-1945), educând mulți specialiști în domeniu. Le spunea studenților săi: ”Dacă vă odihniți, ruginiți!”.
Cristina MIRCEA
FOTOGALERIE
