Operațiunea MULETA la PNL Neamț

MULETĂ, s.f. Bucată de stofă roșie de care se servesc luptătorii cu taurii pentru a ațâța animalul. (Marele Dicționar de Neologisme, 2000)

Sub muletă stă ascunsă sabia cu care luptătorii încearcă să omoare taurul.

MULETA, acronim MUgur Cozmanciuc, Laurențiu LEoreanu, Eugen ȚApu Nazare. (Mesagerul de Neamț)

Partidul Național Liberal, filiala Neamț, este un fel de organizație, autointitulată politică, în care există grupuri de oameni cu interese clar deosebite, adunați sub aceeași flamură, pentru că sub alt steag nu mai era loc pentru ei. Evident, există și un grup mic, al oamenilor care chiar cred în principii liberale, dar care nu au nici cea mai mică posibilitate de a accede la decizii. Datorită lor și a forțelor care luptă, direct sau subteran, împotriva PSD, cei autointitulați liberali cred că mai au o șansă să revină la putere.

În Neamț, indiferent cât de tare se vor supăra șefii liberalilor, nu putem vorbi de un partid. Putem vorbi de grupuri, de găști și de persoane care se folosesc de numele partidului, pentru a-și atinge scopurile.

* PNL sau nostalgia puterii din USL

La prima vedere, avem două grupări, dar numai la prima vedere. Gruparea lui Mugur Cozmanciuc și cea a cupletului Leoreanu-Țapu, cu extensiile Chitic și Micu, primarii municipiilor din județ. În realitate, această grupare are, la rându-i, tot felul de ramuri și rămurele și, din momentul în care ar prelua puterea în partid, ar începe imediat lupta între ele. Pentru supremație.

Doar amnezicii cronici au uitat meciul plin de tandrețe pentru ocuparea primului loc pe lista pentru Senat la alegerile de tristă amintire din 2016.

Dacă ar fi să punem un jalon în discuția noastră, ar trebui să ne raportăm la ultimul moment în care PNL s-a comportat ca un partid unitar în Neamț: alegerile locale din 2016.

* Mugur Cozmanciuc sau liderul ”laissez faire, laissez paser”

Deputat venit de la Iași să pună capăt scandalurilor din PNL Neamț și să oprească degringolada, Mugur Cozmanciuc a reușit, până la un moment dat. Mai cu zăhărelul, mai cu amenințări, cu cedări de multe ori încredibile – cazul Leoreanu, apreciat chiar și de liberalul Brătescu, care-l înjura în campania Elenei Udrea rămâne definitoriu -, cu recuperarea PDL-iștilor concomitent cu trecerea în rezervă a celor care nu înțelegea noul mers din politică, Mugur Cozmanciuc a format o echipă cu care s-a prezentat mai mult decât onorabil la locale, obținând scoruri care au încurcat planurile PSD de a domina și mai net județul.

Numai un politician hârșit putea să-i zică liberal lui Leoreanu sau lui Chitic, să le deratizeze trecutul PDL-ist și să-i ia în conferințe de presă pe post de vedete electorale. Metodele lui neortodoxe, de a lua de la PSD oameni care își doreau să fie candidați la primărie, dar nu aveau loc în noianul de interese din PSD, au rodit neașteptat. Cozmanciuc a devenit o vedetă în PNL, primind eticheta unui salvator de organizație și a reușitei unui scor onorabil. Adăugând că, prin negocieri deloc ușoare, l-a salvat pe Chitic cel puțin de două ori, când acesta îi ținea locul lui Gheorghe Ștefan ca primar interimar, se contura bine portretul unui lider pregătit să conducă filiala pe termen lung și foarte lung.

Perioada dinaintea alegerilor parlamentare din 2016 a arătat un Mugur Cozmanciuc tot mai absent. Conflictul cunoscut dintre Leoreanu și Țapu pentru primul loc la Senat – de fapt, o prefigurarea a luptei pentru șefia organizației județene -, problemele din partid cu interimatul Gorghiu-Blaga au făcut ca lucrurile să pară scăpate de sub control. Este adevărat că discuții nu tocmai protocolare au avut loc și la momentul alcătuirii listelor de consilieri la locale, unde Cozmanciuc a făcut listele la județ și ceilalți la municipii.

În acest moment, Cozmanciuc pare să aplice principiul de a lăsa lucrurile să se rezolve de la sine. Cei care ies în față sunt oamenii lui – Florin Hopșa, Marius Nechita etc. – și îl atacă pe Laurențiu Leoreanu, considerat, spre deosebire de Eugen Țapu, mai puțin dedicat partidului.

Ce i se reproșează lui Cozmanciuc? Că nu stă mai mult în Neamț, că este străin de județ, că nu este șef (mulți cred că nici nu poate, pentru că n-ar fi în barca lui Ludovic Orban), că se bazează prea mult pe un sprijin de la Cotroceni (?!) în activitatea sa și că nu folosește Neamțul decât ca pe o trambulină. Că, prin metode oculte, ar negocia și colabora cu PSD-ul sau cu oameni din PSD.

Ce i se poate reproșa, de fapt, lui Cozmanciuc? Că este prezent în opinia publică doar prin comunicate generale și nu implică partidul în dezbateri reale cu PSD-ul. Că i-a lăsat pe primarii de municipii să se lupte cu PSD, că i-a întârit suficient cât să-i facă apetisanți pentru organizația lui Ionel Arsene, nemaivorbind de faptul că i-a lăsat netaxați în momente de penibil absolut, precum tăierea panglicii inaugurale și tricolore la o budă, de pe Facebook-ul lui Chitic.

* Leoreanu sau ”Dacă nu în PNL, se poate în PSD?”

Laurențiu Leoreanu, profesorul de matematică și directorul de liceu pe care Dorina Drexler încerca să-l schimbe pe vremea PDL-ului, a dat dovadă de un cameleonism perfect în activitatea sa politică. Și asta fără a folosi termenul în sens peiorativ. Cameleonul își schimbă culoarea în funcție de creanga, banca, piatra pe care stă, pentru a se confunda cu peisajul, profitând de asta când vânează sau când trebuie să se ascundă. Leoreanu a vânat alături de Gheorghe Ștefan în timpul PDL, a vânat alături de Culiță Tărâță pe vremea APEL și nu numai, a fost un vajnic paznic de vânătoare și administrator de domeniu electoral pentru Elena Udrea, a dat mâna cu Cozmanciuc, s-au folosit reciproc, pentru ca, acum, să viseze la PNLeoreanu în Neamț. Motive are, că a învățat lecția cu voturile care permit pretenții și negocieri. Și a învățat-o de la un maestru: Gheorghe Ștefan.

Leoreanu are victorii electorale importante, ba și-a însușit și victoria lui Lucian Micu, actualul primar al Romanului, deși, aici, meritul este mai mult al PSD-ul, cu a sa alegere total neinspirată, făcută parcă pentru a-l avantaja pe candidatul liberal. Această poziție, plus susținerea acordată lui Ludovic Orban în lupta pentru șefia PNL l-au făcut pe Leoreanu să vrea mai mult. Și, în prezent, indiferent de ce transmite public, se bate pe viață și pe moarte cu Cozmanciuc. Vrea să fie șef, vrea să conducă și să poată influența activitatea din județ. Direct, nu prin interpuși.

În acest moment, Leoreanu are noi perspective deschise. O cale de dialog cu Ionel Arsene s-a deschis, aparent prin primarul de Roman. La cea mai recentă alocare de fonduri, Romanul a primit cei mai mulți bani din toate localitățile județului, iar bezelele transmise între Micu și Arsene s-au văzut din Google Maps. Nu vorbim aici de interese economice, nu este cazul acum. Ele există. Cert este că Micu se identifică – deși greșit uneori, am spune noi – cu Leoreanu. Poate și de aceea Leoreanu a fost atacat de oamenii lui Cozmanciuc mai dur și cu argumente decât Micu, care, în definitiv, a atras bani la buget, chiar cu riscul de a fi considerat dezirabil pentru PSD. Asta dacă nu va fi declarat definitiv incompatibil la Înalta Curte.

Direct, Leoreanu este acuzat de interese comune cu PSD. Mai nou, în condițiile în care se fac calcule în legătură cu Ionel Arsene, unii îl văd ca urmaș pe Laurențiu Leoreanu. Dacă vrea să fie convingător, ca liberal, în lupta cu Cozmanciuc, Leoreanu trebuie să lămurească lucrurile public. Să se poziționeze. Tot public, tot la vedere.

* Țapu, liberalul care are multe explicații de dat

Eugen Țapu este un politician de dreapta. Mereu a fost. Și un om de afaceri de dreapta. Mereu a fost. Începând cu poziția de port-geanta Gabrielei Radu, de la PNȚ-CD, de unde și-a croit drum prin politică, ajungând până la demnitatea de secretar de stat pentru Producția Industrială în Ministerul Economiei condus de Varujan Vosganian, în perioada 2005-2007. Țapu este un liberal cu state vechi de activitate. Între 2000 si 2004, a fost consilier județean din partea PNL, iar în intervalul 1997-2000 a îndeplinit funcția de subprefect al județului Neamț.

Ce i se poate reproșa lui Eugen Țapu? Că nu a explicat niciodată clar care este – dacă este – legătura dintre el, ca politician, și contractele firmei sale în județ și nu numai. Că nu a demontat niciodată ferm și, eventual, convingător acuzațiile de legături cu oameni din PSD. Că, în partid, apare ca un om care a tulburat ape, chiar și când a avut – și a avut! – intenții bune.

A fost un apropiat al lui Dorinel Ursărescu, apoi legăturile s-au răcit, conflictul dintre ei fiind de notorietate. Un Ursărescu acuzat cam de aceleași lucruri: că și-a favorizat firma, că a atras contracte prin modalități vecine cu traficul de influență. Ursărescu a dispărut din politică și are o condamnare definitivă, plus că a mai apărut și prin alte dosare. Țapu mai are șansa de a demonstra că acuzele ce i se aduc sunt doar vorbe-n vânt. Că vrea doar binele PNL, că firma sa își face treaba impecabil și obține contracte și subcontractări doar pentru că are capacitate de producție mai bună ca alții și că are grijă să promoveze oameni valoriși, nu doar yesmen care îl vor trăda cu prima ocazie când îl prind descoperit. Cum a pățit Ursărescu.

* Pumnalul de sub muletă e OK?

În dosul muletei, toreadorul ține ascunsă sabia cu care îi va da taurului lovitura de grație. PNL Neamț trebuie să aibă mare grijă. Fiindcă aici, în loc să fie ținută de un toreador, muleta e ținută de trei. Pericolul să se rănească reciproc e mult mai mare. Chiar mortal, din punct de vedere politic. Ceea ce nu va face decât să-i aducă în picioarele taurului, care-i va călca fără milă.

Ideal ar fi ca toți trei să colaboreze, altfel viața în PNL nu va fi deloc OK. Sau da?

Valentin BĂLĂNESCU