Pe 12 noiembrie 2015, la nici două săptămâni de la evenimentul ”Colectiv”, directorul Casei de cultură din Piatra Neamț a închis sala de spectacol. Preventiv. S-a gândit că n-ar îndeplini condițiile de securitate la incendiu. Au trecut doi ani și jumătate de atunci și sala este, în continuare închisă, singurele activități ”de utilitate publică” fiind service telefoane, casă de amanet, asigurări RCA, fast-food, restaurant-pub și un anticariat la etaj.
Motivul real pentru care sala este cu ușile încuiate este incert, în condițiile în care directorul Stelian Grigore nu a făcut niciun demers către ISU. Mai mult, s-a contrazis în propriile explicații, invocând drept probleme, aparent insurmontabile, ba instalația electrică, ba cele două căi de acces obligatorii. Atitudinea lui, în asamblu, nu relevă vreo procupare specială pentru activitatea culturală în sine, iar discursul se referă la un inamic, incert la nivel de Piatra Neamț: ”Foarte multe consilii locale și consilii județene au furat din fondul sindical, suntem într-un război, iar interesul de a pune mâna pe patrimoniu este dirijat din afara țării. Noi nu avem un act de proprietate nici acum, nu putem face intabulare, nu putem obține o autorizație de construire. Bani avem, în secunda în care vom avea dreptul și actele capitaliste, atunci vom investi. Între timp, ne uităm la ce se întâmplă la Târgu Jiu, Teleorman. Buftea, Arad, Baia Mare, Miercurea Ciuc, Cisnădie, unde sunt procese, pentru că primăriile au luat cu japca imobilele sindicatului. Nu mai vorbesc despre ce s-a întâmplat la Năvodari! Eu, după 8 ani de bătălii, am obosit, am avut dosare la DNA, am avut dosar și la ANI”.
Întrebat dacă ne permite să vedem și să facem fotografii în sala neutilizată de atâta timp, Stelian Grigore a devenit suspicios: ”Nu știu cine v-a trimis, nu știu cine este în spatele dvs. și ce interes aveți, însă ce lumea trebuie să știe, iar presa nu vrea să vadă, este faptul că, în 2011, noi am făcut curățenie. Sala arată foarte bine. Altceva nu am de adăugat. La întâlnirea recentă de la Predeal s-a stabilit ca relația cu presa să fie gestionată de dl. Adrian Boaje, președintele Asociației Naționale a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România, deci eu nu mai am funcție de reprezentare, vorbiți cu dumnealui”.
* ”ISU interpretează normele PSI extrem de restrictiv, mai bine închidem totul decât să se întâmple ceva”
Cu același tip de discurs referitor la conspirații ca și Stelian Grigore, Adrian Boaje a sărit direct la gâtul ISU: ”După evenimentele de la Colectiv, ISU interpretează normele PSI extrem de restrictiv, mai bine închidem totul decât să se întâmple ceva. Au trecut dintr-o extremă în alta, iar practica unitară este făcută în disprețul legii. Și nu doar ISU ne încorsetează, ci și administrațiile publice locale. Conform unei hotărâri de Guvern din 2004, casele de cultură sunt «de utilitate publică» și, ca atare, activitatea lor ar trebui susținută financiar și de autorități. Nu doar că nu se întâmplă astfel, dar ne-am trezit cu decizii de impuneri fiscale, pentru spațiile care sunt închiriate. Care este scopul? Preluarea, prin naționalizare, practic, a acestor instituții de către UAT-uri. Statul român nu și-a îndeplinit obligația vizavi de patrimoniul cultural al sindicatelor și nici nu respectă o decizie judecătorească, dată în decembrie 2017, care stabilește scutirea de impozit pentru activitățile economice în spațiile închiriate. Practic, din acești bani sunt susținute activitățile social-culturale. Suntem hotărâți și determinați să acționăm împotriva oricărui act abuziv”.
Referitor la regimul proprietății asupra Casei de cultură din Piatra Neamț, președintele ANCCSR are altă variantă, susținând că un decret al Consiliului de Stat și o autorizație de construire, documente care există, dovedesc, fără echivoc, proprietatea. Încă de la începutul convorbirii, i-am spus dlui Boaje că nu ISU Neamț a luat decizia de închidere a sălii Casei de Cultură. A răspuns, sigur pe el, că știe care este situația în teritoriu, că trebuie făcut un plan de conformare, că atitudinea generală ostilă a instituțiilor și autorităților este valabilă și la Piatra Neamț. Abia după ce i-am spus să ia în calcul și varianta ca directorul însuși să fi închis sala, fără să-l oblige nimeni, Adrian Boaje a avut un alt tip de discurs. Unul în care nu s-a mai revoltat la fiecare întrebare – ”Dar ce faceți? Mă supuneți unui interogatoriu?” – și și-a dat seama că este șef: ”Dacă lucrurile stau astfel, aveți toate garanțiile că dl. director va trebui să facă activitatea de redeschidere. Ceea ce vă cer dvs. este să transmiteți mesajul meu în mod obiectiv, pentru ca opinia publică să înțeleagă situația în care ne aflăm și lupta pe care o ducem pentru a salva patrimoniul sindical”.
* ”Dl. director al Casei de cultură n-a venit niciodată la ISU”
Casa de cultură din Piatra Neamț a fost construită în 1961, prin contribuția sindicatelor și are o suprafață de 1.480 mp. Terenul este acordat, în folosință gratuită, de primărie. Aceeași primărie care a sponsorizat unele din activitățile desfășurate în sala Casei de cultură de-a lungul anilor, în special conferințele. Pentru spațiile închiriate, impozitul total perceput de Primăria Piatra Neamț, pentru anul 2018, este de 2.500 de lei, după cum ne-a informat Vlad Tudor, purtătorul de cuvânt al instituției. Asta în condițiile în care agenții economici plătesc o chirie lunară de 15 euro/mp. Și tot ei plătesc și impozitul.
Cât despre implicarea ISU în închiderea sălii, lt. col. Mihai Ciprian Mitrea, care, înainte de a deveni inspector șef, a condus exact Inspecția de prevenire, a declarat: ”Totul a început după incendiul din Colectiv, când s-a creat o adevărată psihoză publică. Noi am primit o adresă de la Casa de cultură din Piatra Neamț, prin care ni se aducea la cunoștință că se oprește activitatea din cauza problemelor la instalație electrică. La noi a venit o asociație, care voia să organizeze un festival de muzică pentru tineret, și ne-a întrebat ce trebuie făcut ca să fie redeschisă sala, iar apoi au făcut festivalul la teatru și, în 2016, a venit administratorul Temple Pub să întrebe dacă are nevoie de autorizație. Însă a venit înainte de a apărea Ordinul 129/2016, care spune că, în cazul schimbării destinației sau al extinderii, trebuie autorizat întreg obiectivul. Domnul director al Casei de Cultură nu a venit niciodată să întrebe nimic”.
Oscilând între ”minim două căi de acces” și problemele cu instalația, până la urmă, Stelian Grigore a închiriat și holul central patronului care administrează Yannis, așa încât, acum, sala Casei de cultură – care avea nu două, ci trei căi de acces – nu mai are exact intrarea principală. Prin urmare, timpul scurs pentru ”remedierea problemelor” invocate acum doi ani și jumătate a ”lucrat” împotriva intereselor instituției. Chiriile se plătesc direct la București, la Cartel Alfa, contractele de închiriere se încheie tot acolo, iar banii nu se întorc în teritoriu.
Nu s-a investit absolut nimic în Casa de cultură, deși anotimpurile lucrează, tencuiala a început să cadă, apa se infiltrează în pereți și petele încep să răsară peste tot în interior, ferestrele de la etaj putrezesc, având în vedere că sunt la fel de vechi ca și imobilul, iar aspectul restaurantelor cu terase contrastează evident cu ansamblul.
Nu ne putem pronunța în privința sălii, pentru că nu ni s-a permis accesul, însă, dincolo de curățenia generală din 2011, este de presupus că nu are cum arăta extraordinar de bine după doi ani și jumătate de neutilizare. Lipsa de interes de la nivel central – vorbind strict despre mâna întinsă după chiriile din care nu se susține niciun fel de activitate culturală -, s-ar putea traduce prin dorința de a încasa bani fără efort. Și este singurul lucru care se (mai) întâmplă.
Cristina MIRCEA
