După cele petrecute în ultimii doi ani în fotbalul nemțean, se poate spune că sportul rege a molipsit întreaga vale a Bistriței, zona fiind reprezentată de trei comune: Grințieș, Poiana Teiului (campioană în 2017) și Borca. Astăzi, fotbalul a ajuns la un nivel greu de anticipat cu decenii în urmă, mai ales într-un spațiu unde, practic, nu se găsește loc pentru amenajarea unui teren regulamentar de fotbal. Că sunt munții…
Pentru cei care nu știu, în deceniile din urmă, în mediul sportiv județean, comuna Borca era cunoscută pentru dragostea manifestată de localnici pentru handbal și schi, Liceul ”Mihail Sadoveanu” beneficiind chiar și catedre specializate în disciplinele zăpezii. Mai mult, de pe aceste locuri s-au ridicat handbaliști valoroși, care au ajuns la mari cluburi din țară, la naționala României, ba chiar și în străinătate, deși vremurile erau grele. Și atunci, și acum, muntenii au demonstrat că iubesc sportul, și, pentru infomarea cititorilor, consemnăm că tot la Borca, pe lângă echipa de fotbal, activează și una de handbal fete. Sigur, tinerele handbaliste nu prea au cu cine juca, că nu există un campionat al județului, așa cum era acum cinci decenii.
În privința fotbalului, localnicii sunt conștienți că lucrurile au intrat pe o nouă direcție după ce, în fruntea comunității, a venit primar Ovidiu Niță, care a pus bazele primei echipe de fotbal la Borca, pornid de la eșalonul cinci. Pentru participarea echipei, a fost modernizat terenul de fotbal de la Mădei, pe vremuri plin cu rumeguș, au fost construite vestiare pentru jucători și oficiali și a fost ridicată o tribună din lemn, cu vreo 200 de locuri. Dacă, în anii din urmă, în comunele Poiana Teiului, Farcașa și Borca era doar un teren de fotbal cât de cât regulamentar, uneori inundat, amenajat în apropierea Pietrei Teiului, acum lucrurile stau cu totul altfel, apărând noi baze sportive, inclusiv una privată.
Așa cum menționa principalul artizan al succeselor fotbalistice de la Borca, primarul Ovidiu Niță, ar trebui să fie un îndemn și pentru alții: ”Am câștigat doar pe teren, nu cu alte mijloace. Pe noi, de câte ori ne-au prins, ne-au ars peste tot, cu sau fără litera legii. Aș vrea să le mulțumesc jucătorilor, celor din jurul echipei – antrenor, președinte, delegat, viceprimar, consilieri locali și tuturor celor care au susținut echipa. Obținerea celor patru puncte, în disputele directe cu Ceahlăul din turneul final, a fost adevărata victorie a echipei de la Borca”. (Despre partida disputată ieri, 30 mai, puteți citi aici, iar despre bucuria echipei aici.)
Calculând după metodele din anii trecuți, asemenea metodei de punctare de la turneele finale din 2016 și 2017, desfășurate la Bicaz și Roznov, inclusiv cele de la București din aceste zile, cu 4, 3, 2 și 1 puncte pentru cele patru echipe din play-off, Borca ar fi fost acum, cu o etapă înaintea finalului de întrecere, pe primul loc, cu 16 puncte, față de 14 ale Ceahlăului. În aceste condiții, Bradul ar fi fost pretendenta principală la câștigarea campionatului și participarea la baraj, în dauna campioanei județului Iași.
În schimb, din câte s-au putut vedea până acum, în capitala județului s-au coagulat toate forțele în susținerea Ceahlăului, indiferent de metode. Până la urmă, reprezentanții celor de pe Borzoghean vor participa la baraj, oricum ar fi. Sigur, într-un recurs la memorie, se cuvine precizat că, în anii ’70, când Ceahlăul era echipa de suflet a pietrenilor și obținea dreptul de a participa în eșalonul doi al fotbalului românesc, în jurul echipei erau oameni de mare valoare. Ing. Marcel Weiss, fost director la Fabrica de Hârtie și Cartoane ”Comuna din Paris”, și doctorul Constantin Andone sunt doar doi pe care îi numim. Cu siguranță ei nu ar fi măsurat porțile terenului omologat de AJF Neamț la Liceul Tehnologic ”Ion Ionescu de la Brad” Horia și nici nu ar fi pus advresarii să sape în fața buturilor.
Victoria de palmares a Bradului arată că fosta echipă fanion a județului este departe de ce se dorește, în ciuda faptului că jucătorii sunt pregățiți de vreo 4 antrenori, cu 2-3 maseori și mulți alți chibiți pe lângă. Tocmai de aceea, pentru această ediție, campioana munților este și una de suflet a multora, care nu au avut și nu au nicio legătură cu Borca. Echipa de la munte a crezut în steaua corectitudinii, eleganței și a diplomaței în sport.
Constantin NEGRU
