Alexandru Pătraşcu are doar 31 de ani şi, din luna ianuarie a acestui an, este medic ortoped la Spitalul ”Sf. Dimitrie” din Târgu Neamţ. De loc din Republica Moldova, a ajuns în România în clasa a VII-a şi a urmat cursurile Liceului ”Vasile Alecsandri” din Iaşi. Absolvent al Facultăţii de Medicină din Iaşi, după 6 ani de rezidenţiat şi un doctorat, dr. Alexandru Pătraşcu s-a decis să vină la spitalul din Târgu Neamţ, după ce a refuzat oferte de la spitale din Irlanda şi Anglia, unde ar fi primit un salariu lunar de minimum 4.000 de euro. De ce ales, totuși, altfel?
– Domnule doctor, cum aţi ajuns la spitalul din Târgu Neamţ?
Apropiindu-mă de finalul perioadei de rezidenţiat, m-am gândit că trebuie să realizez ce am învăţat în cursul anilor de rezidenţiat şi pe parcursul doctoratului. Am început să caut un loc unde să-mi fructific ce am acumulat în cei şase ani de rezidenţiat. Am avut mai multe oferte. Prima ofertă a fost spitalul din Roman, o ofertă care chiar părea să se contureze, dar, începând cu anul 4 de rezidenţiat, făcând gărzi la spitalul din Paşcani, am început să ţin legătura cu domnul doctor Florin Apostoae, care m-a întrebat dacă nu aş fi interesat să vin la spitalul din Târgu Neamţ pe un post de ortoped. La acel moment, nu am luat în serios propunerea dânsului, dar, pe parcurs, văzând că şi primăria şi spitalul au intenţii serioase, am început să mă gândesc serios la propunere. La acea vreme, doamna doctor Gabriela Lucachi era director medical şi vă mărturisesc că a avut un cuvânt greu în decizia mea, de a veni la spitalul din Târgu Neamţ. Dânsa m-a convins că vin la Târgu Neamţ. M-a convins prin faptul că este un om de cuvânt, prin modalitatea dânsei de a fi, deschisă, şi, mai ales, pentru colectivul tânăr din spital. Aceste motive m-au determinat să accept această provocare, să vin într-un oraş mic, cu un spital pe care, la ora actuală, nu putem să-l comparăm cu un spital universitar. Dar, dacă pe parcurs se va contura ce se doreşte a se realiza la acest spital, putem încerca să ne ridicăm la standardele unui spital judeţean.
– Am înţeles că faceţi zilnic naveta Iaşi – Târgu Neamţ. Nu vă bate gândul să vă stabiliţi aici? Mai ales că primăria, pentru început, vă va deconta naveta, dar vă va pune la dispoziţie şi un teren pentru construirea unei locuinţe. Practic, se doreşte să vă stabiliţi definitiv la Târgu Neamţ.
Sunt obişnuit cu naveta, pentru că fac gărzi la spitalul din Paşcani din anul 3 de rezidenţiat. Nu mă sperie naveta. Ce mai contează 30 de km în plus, de la Paşcani la Târgu Neamţ? Fiind şi singurul medic ortoped din Târgu Neamţ, m-am gândit că este o oportunitate şi pentru pacienţii din această zonă, de a beneficia de tratamente ortopedice. Când am început negocierile cu cei din primărie şi cu cei din conducerea spitalului, m-au asigurat că îmi vor asigura şi plata navetei. Şi ştiu că este un plus pentru medici în a li se deconta naveta, este un stimulent în atragerea lor. În legătură cu terenul, momentan, până la înfiinţarea unei secţii de ortopedie, nu cred că voi începe să-mi construiesc o casă aici, dar, dacă se va contura ceea ce ne-am propus cu toţii, cred că voi lua în calcul şi stabilirea mea definitivă aici, împreună cu familia.
– Cum vi se pare colectivul de la spitalul din Târgu Neamţ?
Cel mai mult colaborez cu colectivul de la Radiologie şi cu personalul de la Primiri Urgenţe, pentru că, chiar dacă sunt angajat al ambulatoriului spitalului, primul contact al pacienţilor este cel cu Primiri Urgenţe. Am o colaborare foarte bună cu toţi şi ne sfătuim să luăm deciziile cele mai bune în tratamentul pacienţilor. Este un avantaj şi faptul că suntem oarecum apropiaţi ca vârste, avem aceleaşi idealuri în ce priveşte tratamentul pacienţilor. Încercăm să aducem cât mai multe fonduri la spitalul din Târgu Neamţ, prin faptul că rezolvăm local pacienţii, să nu-i mai trimitem la alte spitale, din judeţ sau din regiune.
* ”Pacienţi din Piatra Neamţ vin să se trateze la noi”
– Nu aţi fost tentat să plecaţi în străinătate?
Ba da. Am avut oferte două sau trei oferte. O ofertă în anul 3, una în anul 5. Una din oferte era la un spital din Irlanda şi una la un spital din Anglia. Nu am plecat, pentru că am familie. Acesta a fost primul motiv care m-a determinat să rămân în ţară. Al doilea motiv a fost doctoratul, pe care am ţinut să-l finalizez, fiind şi doctorand la unul din cei mai buni ortopezi din zona Moldovei. În Irlanda, aş fi primit, cu tot cu gărzi, minimum 4.000 de euro pe lună.
– Ce anume v-ar convinge să vă stabiliţi definitiv la Târgu Neamţ?
Nu am pretenţii foarte mari, dar, dacă şi primăria şi spitalul vor să facă ceva pentru pacienţii din zona Târgu Neamţ, ar fi să înfiinţăm un compartiment de ortopedie. În acest fel, am veni în sprijinul pacienţilor şi în tratarea chirurgicală, nu numai ortopedică, a cazurilor de traumatologie sau ortopedie. Investiţiile nu sunt foarte mari pentru a bune bazele unui compartiment de ortopedie. Ar fi un plus şi pentru pacienţi, dar şi pentru mine, ca medic. Am început să nu mai trimitem cazuri la Piatra Neamţ, ba dimpotrivă. Am foarte mulţi pacienţi din Piatra Neamţ care vin să se trateze la spitalul din Târgu Neamţ.
* ”Prin venirea domnului doctor, s-a îmbunătăţit partea medicală şi financiară a instituţiei. Prin consultaţiile pe care le oferă domnul doctor Pătraşcu, Casa de Asigurări ne decontează lunar aproximativ 50 de milioane de lei. Venituri proprii la spital. Tinereţea medicilor foarte bine pregătiţi atrage performanţă medicală şi venituri. Creşte gradul de adresabilitate la spitalul nostru. Este o realizare a managerului dr. Florin Apostoae şi a domnului primar Daniel Harpa. Cum ortopedia a avansat în ultimii ani aşa de mult, era impetuos necesar un medic ortoped şi la spitalul nostru. După crearea Centrului de Primiri Urgenţe, după iniţierea laparoscopiei în spitalul nostru, după crearea Compartimentului ATI, iată că şi ortopedia a fost inițiată la spitalul Târgu Neamţ. Şi toate acestea din anul 2016 până acum. Mi se pare o perioadă scurtă, în care s-au realizat multe. Mă bucură faptul că avem un colectiv de medici tânăr, care vin cu metode medicale moderne. Consider în continuare că cea mai importantă parte a spitalului, pe lângă dotările pe care le avem, este elementul uman. Venirea domnului doctor Pătraşcu din ianuarie 2018 este un început bun. Avem o colaborare foarte bună. Este un foarte bun coleg” – dr. Gabriela Lucachi, medic primar radiologie și imagistică medicală.
Ciprian Traian STURZU
2 comentarii
Minunat! Felicitari d-lui doctor Patrascu si conducerii spitalului pentru ideea de a-l convinge sa “repare” oasele in Moldova noastra.
Din fericire, este un doctor foarte bun, din păcate condițiile sunt foarte rele în spital, mai ales la urgente Tg.Neamț. Fetița mea a avut mâna rupta (s-a întâmplat la ora de sport) , a fost trimisa la UPU Tg.Neamț , iar acolo a așteptat 2 ore fără sa vină medicul sa o vadă, iar asistenta de serviciu nici măcar un calmant nu i-a dat, .Am fost anunțată telefonic de altă pacientă care astepta pe hol, ca fetița prezintă dureri și nu a venit nimeni sa o vadă. Am ajuns la spital , și abia după ce am bătut din ușă în ușă și am făcut gălăgie, a venit o asistenta, a completat o fișă medicala , a binevoit sa-i facă o radiografie. ..Am mai așteptat vreo jumătate de oră,timp în care fetița mea nu mai putea de durere, până a venit doctorul, a citit filmul, a constatat ca e fractură și. …Acum urmează să –i pună mâna în ghips. ..Cine credeți? 😣😣Nu tu asistent medical, nu tu altcineva decât brancardierul.😰😰Dar nu va zic în ce condiții, intr-un hol, unde era un frig de iți clantaneau dinții în gură, în condițiile în care fetița trebuia sa își dea o parte din haine jos (afară erau -20) , a pregătit faşele si ghipsul cu apa rece dintr-o găleată …Nu am fost mulțumită de actul medical, am cerut și părerea altui cadrul medical și am fost sfătuită sa merg la un specialist în altă parte. ..Mulțumesc lui Dumnezeu că am luat această decizie ,pt că fetiței în s-a făcut alt film și i-a fost pus mâna în ghips corect ….altfel ar fi avut probleme toată viața ..Asta s-a întâmplat la alt spital, unde cadrele medicale își fac datoria, și o fac cum trebuie. Mulțumesc.