* Joile după Paști
* Joile după PaștiJoile după Paști se mai numeau și Joi Domnești și erau ținute pentru boale.
Joia aceasta, cea din Săptămâna Albă, precum și cea dintâi după Rusalii formează o treime nefastă (uneori, este vorba de șase, șapte sau chiar nouă joi). În aceste joi, femeile nu torceau și nici nu înțepau, sub cuvânt că e rău de boale și de bătut piatra. Dacă se întâmpla să bată piatra și să le strice bucatele, apoi începeau să blesteme pe acea femeie care a îndrăznit să lucreze în aceste zile.
”Dacă toată lumea ar ține aceste sărbători, n-ar mai cădea piatra”, ziceau mătușile de altădată.
Joile după Paști s-au păstrat din bătrâni din cauza ploilor prea mari care curgeau în acestă perioadă. Se țineau pentru apele ce provin din ploile torențiale, să nu rupă arăturile.
Dacă cineva ieșea cu plugul la arat, dacă mergea la prășit sau muncea orice pe câmp, ”acea muncă va fi bătută de piatră”, se spunea printre bătrâni. Femeile nu cutezau să spele sau să bată rufe cu maiul, din același motiv.
Se spunea că ”piatra aceasta e făcută de diavoli în cele nouă joi. Ei o băteau cu ciocanele, ca să n-aibă oamenii pâine. Acest lucru se întâmplă numai când joile erau nesocotite prin muncă. Dacă erau serbate, diavolii nu mai aveau putere de a face piatră și, prin urmare, peste vară nu mai aveau cu ce bate câmpurile”, scria etnologul Th. Pamfile.
Printre cei cărora le plăcea băutura, se spunea ”să nu intri în vie cele nouă joi după Paști, că-ți taie gândacii vița”.
* Apariția cetei călușarilor
În Duminica a V-a după Paște, în cele mai multe comunități rurale de altădată, exista obiceiul să se organizeze ceata călușarilor. Ceata activa până la Rusalii, cu precizarea că era aleasă pe unul-nouă ani. În ziua de Strat de Rusalii se adunau într-o casă 13 tineri. Era ales un vătaf și mutul, apoi se făcea legământul între ei sau legătura steagului. Se lua o prăjină de alun, iar în vârful ei se lega un batic și usturoi verde, câte trei fire pentru fiecare călușar. Acesta era steagul călușarilor, care era păzit foarte bine. Se spunea că, dacă cineva le fura steagul, călușarii vor înnebuni.
Uneori steagul, precum și întreaga ceată a călușarilor erau binecuvântați de o vrăjitoare. Steagul era ținut mereu drept, nu aplecat, căci, altfel, toți călușarii aveau să moară.
Înainte de jocul celebru al călușarilor, stegarul îl atingea pe fiecare tânăr cu steagul de nas, ca să-i dea putere de joc. Noaptea, steagul stătea înfipt în pământ, fiind păzit de unul dintre călușari.
La sfârșitul călușului, la șase săptămâni după Rusalii, steagul, casca mutului, sabia și iepurele erau sfărâmate în bucăți și îngropate adânc.
* Superstițiile bolnavilor
Să aibă tot omul la casa lui un câine negru sau pisică neagră, că nu se prea lipesc boalele.
Ca să te aperi de orice boală, poartă în deget un inel făcut dintr-o monedă căpătată de pomană.
Din lumânarea de la botezul unui copil, să se oprească bucată, ca s-o arate copilului când se va îmbolnăvi, căci se va face bine, iar restul să se lese la biserică.
Daca vrei să nu mai vie o boală avută, aruncă scăldătorile la un loc curat.
Dacă se înconjură satul cu o brazdă, cu plugul tras de doi boi gemeni, orice boală va fi în sat, se va tăia.
Când sunt doi viței de gemene și se vor face boi, să tragi brazda cu ei în jurul casei, ca sa nu se apropie boala de vite.
* Deochiul de altădată
Copilul, odată înțărcat și întors iar la piept, crescând mare, va deochea orice va vedea frumos.
Deoache numai oamenii cu ochi albaștri, cari sunt născuți strigoi, adică la naștere ies cu un fel de tichie pe cap, pe care îndată o apucă cu mâinile și o trag la gură ca să o mănânce.
Ca să nu-ți fie deochiat copilul, fă-i o crestătură la poalele cămeșii.
Să nu se pupe copilul până nu împlinește anul, căci se deoache lesne.
Ca să nu-ți fie deochiat copilul, taie-i o șuviță de păr, leag-o cu un fir de ață roșie și păstrează-o după icoană.
Ca să nu se deoache copiii, li se leagă câte un fir roșu la gât sau câte o cruciuliță. Cailor li se împletește fir roșu la coamă sau în coadă.
* Însurătoarea nu mai e ce-a fost!
Se credea că ”Dumnezeu pe oameni nu-i împerechează tot una, ci așa, ca un bărbat harnic trebuie să ia o femeie leneșă, și viceversa; unul frumos, una urâtă.
Când cad fetele pe neștiute în ziua de Bobotează, semn este că se vor mărita.
Se crede că, dacă un flăcău sau văduvoiu se înfruptă miercurea, apoi cu greu se poate însura.
Să nu bați fata cu mătura, că nu se mărită.
Dacă vreo fată se ia sara, apoi o ia un om bătrân”.
Se crede că, dacă primăvara, pe când sosesc cocostârcii, o fată vede numai un singur cocostârc, ea în acel an nu se va mărita.
”Dacă visează o copilă zile frumoase cu soare, apoi se crede că se va mărita după un holteiu; dacă visează ea, însă, Luna, apoi se crede că va lua un văduvoiu”.
Se zicea că fata care este unică la părinți, măritându-se, nu capătă un bărbat bun.
Dacă la cineva părul capului este astfel aranjat, că el se împreună sau purcede din două locuri a capului (are două creșteturi), apoi se crede că va avea două femei.
”După ce s-a sfârșit pânza de țesut, iau fetele furceii (bețișor care separă ițele) de la crucile pânzei și merg pe ele de trei ori călare prin casă, ca viitorul lor soț să nu fie golan, ci să umble calare, adică să aibă vite și stare”.
* Țâțe și superstiții
Fetele mari să nu mănânce lapte din tigvă, că le cresc țâțele cât tigvele de mari.
Fetele să nu sufle în fluier că le cresc țâțele mari. Femeia să nu cânte din fluier, că-i cresc lungi gurguiele de la țâță.
Dacă unei femei până la trei zile nu-i vine țâță (lapte pentru copil), acesta este semn că nu-i va trăi.
Se credea că, dacă i se dă copilului pentru prima oară de supt, să i se dea din partea dreaptă, altfel va fi stângaci.
Omul care omoară un orbete (șoarece) cu mâinile dindărăt, are leac să vindece femeile ce sufere de țâță.
Unui copil nou născut, să i se dea mai întâiu țâță de mă-sa, iar nu de la altă femeie, ca în viața lui să nu atârne de bucătura altuia.
* Femeile!
În ziua praznicului Sfintei Ana, pe 9 decembrie, se sculau fetele și femeile ”dis-dimineață și încep felurite lucruri, înainte de răsăritul soarelui, ca să li crească fiecare lucru peste an, precum creste de atunci ziua.
Antehristul are să se nască, în vremea de apoi, dintr-o femeie roșie.
Femeia îngreunată să nu mănânce aripi de paseri, căci copilul care se va naște, necontenit va da din mâni și din picioare, parcă ar vrea să zboare.
Ca să nu se prindă blestemul de copii, femeile să poarte inele și cruciulițe.
Femeile să nu se ducă cu capul gol la biserică, căci e păcat.
Femeile să nu poarte cercei schimbați, adică unu de la o pereche și altul de la alta, că își vor schimba și bărbatul.
În ziua de Sfântul Vasile femeile măritate fac piftie ca să le fie corpul gras și fraged ca piftia.
Femeia care vrea să aibă pielea albă și lucie, să se spele cu apă din coada curcubeului.
Din ziua de Sfântul Ilie, femeile nu lucrează o săptămână, crezând că vor atrage foc, trăsnet și boale arzătoare.
Femeia căreia i se dezleagă și cade fusta, dă a înțelege că nu-i prea de treabă.
Femeia care merge legănându-se, care se bâțâie, nu prea e poamă bună.
Când visezi noaptea că te joci cu o femeie, acea femeie e zmeoaică.
Dacă unui bărbat îi mor trei femei, să nu se mai însoare, căci a patra îl îngroapă pe el”.
