Sărbătoare populară aproape dată uitării, Bălţatele sau Pestriţele se serbau timp de două zile, una dintre ele fiind miercurea de dinaintea Ispasului, iar cealaltă vinerea de după Ispas. În prima zi, se lucra până la amiază, după care se sărbătorea, urmând ca, în cea de-a doua zi, lucrurile să se desfăşoare pe dos, dimineaţa se ţinea sărbătoarea, iar după-masă se muncea.
Ajunul Ispasului, amplasat în săptămâna ce precede marea sărbătoare a Rusaliilor, constituia un nou reper sacru în viața oamenilor de altădată. Era momentul când se puteau vedea cum ard comorile și se culegeau plantele de leac.
O serie de tradiții inedite este dată de reprezentarea Bălțatelor. Era o sărbătoare care se ținea fie în segmente de zi diferite, fie în zile diferite, alternând.
”Miercurea Bălţatelor” era o zi magică, în care se culegeau plante bune de leac şi de dragoste. Fermecătoarele încercau încă din zorii zilei să ia mana câmpului şi laptele vitelor, iar femeile suflau în bucium, ca să le îndepărteze vrăjile.
Se povesteşte că, în noaptea aceasta, înfloreşte feriga. Tot acum înfloreşte şi se scutură floarea de alun, iar cine o culege şi o bea scapă de orice boală.
Alte practici şi obiceiuri magice cu un pronunţat caracter vindecător amintesc despre atingerea vitelor cu frunze de leuştean pentru a le proteja de strigoi, precum şi de împodobirea ferestrelor, uşilor şi porţilor cu această magică plantă, care apără oamenii de sufletele rătăcitoare şi spiritele malefice. Tot despre leuştean se crede că ar fi crescut la piciorul Crucii lui Hristos.
* Obiceiuri și credințe pierdute de Bălțate
Bălțatele cădeau în ajunul Ispasului. Se serbau jumătate de zi pentru primejdii. Unii serbau până la amiază, alții după-amiază.
Bălțatele se țineau pentru că se mănâncă într-o săptămână miercurea și vinerea, înainte de Moșii de Vară, carne, și în alta e post.
Prin unele sate, se muncea în prima zi dimineața până la prânz, iar restul ceasurilor însemna sărbătoare. A doua zi se făcea invers, dimineața sărbătoreau, iar după-masă munceau.
De Miercurea Bălțatelor, se pășteau vitele prin holde, ca să stea frumoase, ca și la Sfântul Gheorghe.
În seara ajunului Ispasului, se înfrumusețau casele cu flori, se băteau vacile cu leuștean și li se dădea să mănânce anumite flori, ”ca să nu le strice strigoile”.
Se credea că, în această zi, dacă femeile ar coase ori ar folosi instrumente ascuţite sau înzestrate cu ”dinţi”, lupii ar ”ghermăni” vitele, iar ulii găinile.
Femeile nu lucrau de Bălțate, ci numai culegeau buruieni de leac. Pentru sănătate, se duceau la frasini, cu o strachină cu trei turte. Se culcau la umbra frasinului și, după ce se sculau, dacă găseau foi verzi, era semn că avea să trăiască, iar dacă era uscată, se credea că avea să moară.
* Leușteanul magic
Prin satele de altădată, se descânta leuștean, pelin și boz, în seara de ajunul Ispasului și se punea la picioarele oilor și celorlalte animale, ca să nu le fie luat laptele și să nu li se întâmple alte rele.
Pentru a împiedica accesul strigoilor, la poarta curții și la intrarea în grajd, se punea rug de măceș și leuștean.
Unii țărani stăteau la pândă toată noaptea în grajd, ca să prindă strigoaicele, dar, dacă adormeau în ieslea vitelor, se spunea că vor fi batjocoriți de strigoaice, ele călărind toată noaptea vitele gospodarului.
Leușteanul se mai folosea și contra ielelor, nu numai ca acestea să nu ia laptele vacilor și al femeilor, dar și pentru a nu fura somnul copiilor, visul fetelor și norocul flăcăilor.
