Într-un război între politicieni, partea frumoasă a lucrurilor e că nu trebuie mult efort pentru a descoperi făcăturile și șmecheriile. Pe 25 aprilie, se anunța o știre care se dorea surprinzătoare: Laurențiu Dulamă, vicepreședinte al Consiliului Județean Neamț, era titularul unui ordin al prefectului Daniela Soroceanu, act prin care îi înceta de drept mandatul de consilier (art.1) și, deci, și de vicepreședinte (art. 2). În realitate, nu era nicio surpriză. Lui Dulamă i se promisese execuția de când a comis ”crima” de a pune la îndoială competențele secretarului județului, aceeași Daniela Soroceanu, la momentul alegerii vicepreședintelui CJ care să îndeplinească atribuțiile președintelui Ionel Arsene cât acesta era în imposibilitatea de a face asta. Atunci, a fost ales Ion Asaftei, prin vot secret, cu niște buletine de vot pe care era trecut doar el, nu și celălalt vice. Atunci, când s-a avansat ideea depunerii unei plângeri penale, lui Dulamă i s-a atras atenția că va supăra ”serviciul juridic”.
Ce s-a întâmplat în doar câteva zile, de pe 18 până pe 25 aprilie, arată cum niște funcționari – obligați sau nu, dar sigur plini de zel – au fabricat, din hârtii, ”un dosar” care a condus la ordinul Danielei Soroceanu, între timp avansată de la poziția de secretar al județului la cea de prefect.
* La început, a fost o anonimă… semnată
Prin bunăvoința unui om de bine din instituție, am reușit să vedem și să obținem copii după o parte dintre ”documentele” care au stat la baza execuției lui Laurențiu Dulamă. 
Primul document este înregistrat la Consiliul Județean sub numărul 7627/18.04.2018 și are partea de trimitere extrem de interesantă.
Documentul de mai jos consemnează, negru pe alb, că este vorba despre o… anonimă. Nu există nume, domiciliu și se vorbește, tehnic, despre o încălcare a Legii 161/2003. Nu există nicio propunere pentru soluționare și termen, dar există o rezoluție pe care scrie ”D-lui președinte”. Or, se știe, puțini sunt cei care își permit să-i dea termene președintelui.
Reclamația în sine (vezi foto) nu pare deloc anonimă, deoarece are o semnătură. S-ar putea presupune că a fost trimisă prin poștă, fără alte date de identificare și de aceea a fost dată anonimă. S-ar putea. Numai că lucrurile stau cu totul altfel, ceea ce urmează a fi demonstrat.
Dintru început, se remarcă modalitatea de întocmire a reclamației, care, prin terminologie, redactare și așezare, pare creația unui funcționar dintr-un compartiment juridic. E greu de crezut că o anonimă demascatoare începe cu ”urmare verificării prevederilor legale în materie”. Fraza următoare este și mai și: ”raportat la dispozițiile articolului 90 și următoarele din Legea 161/2003”, semn că autorul este un personaj bine pregătit în hățișurilor legii.
Sigur, de tot râsul este faptul că numele celui reclamat apare ca ”Dulamă Laurențiu Amedeo”, știut fiind că Amedeo e porecla. Poate fi, însă, un semn că personajul perfect cunoscător într-ale legii nu știa cum îl cheamă pe cel pe care îl reclama. Sau, dimpotrivă, era foarte familiarizat cu ”inculpatul”.
* Un anonim cunoscut de toată lumea care trebuie
Pe lângă faptul că este sublim, referatul transmis Prefecturii de secretarul interimar al județului, Maria-Cătălina Grăpinoiu, oferă și indicii cu privire la personajul care a oferit pretextul pentru executarea lui Dulamă.
Spune doamna Grăpinoiu: ”Această ultimă calitate, de acționar/ asociat la SC M&D Mens SRL este consemnată și în certificatul constatator nr. 11.038/17.04.2018 eliberat de Oficiul Registrului Comerțului la pag. 2, Cap. Asociați persoane fizice, anexat la petiția anonimă”.
Cu această încheiere de citat, se face intrarea în zona crepusculară.
Păi, ai un certificat constatator scos de cineva, anexat la o reclamație, și tu dai reclamația anonimă? Parol, țațo, să mă-ngropi?! Dacă tot îl respectăm pe Caragiale…
E adevărat, oricine poate cere un certificat constatator, dar el se eliberează cu toate datele pe el. Iar în documentul citat, care încă există la vedere, se spune clar că este vorba despre un act oficial, i se dă numărul și data eliberării. Deci nu poate fi vorba despre un anonim. Iar dacă existau date de identificare, deja nu se mai poate vorbi de o reclamație anonimă, decât dacă totul este un mic complot funcționăresc.
Practic, secretarul județului a primit o reclamație, confecționată pe baza unui document oficial. Cum putea să o considere o anonimă?
Și-a bătut cineva capul cu asemenea amănunte? Deloc.
Pe 17 aprilie, ilustrul anonim cere date despre firma cu pricina, pe 18 i se înregistrează anonima, cu tot cu certificatul constatator, pe 20 secretarul județul are curaj și scrie trei pagini într-un limbaj cumplit de apropiat de al reclamagiului – ar fi interesant de comparat textul reclamației, calculatorul de pe care s-a scris și alte calculatoare din diverse instituții publice, măcar așa, de amorul artei și al logicii -, tot pe 20 apar răspunsuri de la Apa Serv și, din nou, de la Registrul Comerțului (?!), iar după o altă adresă de la Consiliul Județean, din 24 aprilie, pe 25 se emite ordinul de prefect care-i dă șutul final lui Laurențiu Dulamă.
Cât de anonim este cel care, din senin, cu spirit civic local, fără alte interese, a cerut Registrului Comerțului date despre firma soției lui Laurențiu Dulamă? Păi, nu prea e deloc. Cererile la respectiva instituție se fac cu toate datele de identificare. Și nu e greu deloc de aflat cine a solicitat.
Sigur, omul nu trebuie blamat, că doar făcea un serviciu comunității. De ce nu a semnat reclamația apoi? Este o întrebare legitimă, pe care ar fi trebuit să și-o pună prima dată secretarul județului, dar, probabil, era prea ocupat să redacteze adresa către Prefectură.
Pe surse, care pot fi foarte ușor confirmate, am aflat că o cerere similară s-a făcut pe 17 aprilie, de un anume Gheorghe Ispas. Fost candidat din partea unei formațiuni politice efemere, numită M10, care, în Neamț, a avut un șef numit Adrian Niță, fost (?) purtător de cuvânt la organizația PSD Neamț și, în acest moment, purtător de cuvânt al Instituției Prefectului județului Neamț.
Dl. Niță a negat vehement că ar avea vreo legătură cu toate aceste lucruri, dar nu a negat că-l cunoaște pe Ispas. Nici nu avea cum, mai ales că dl. Ispas a terminat, și el, Industrie alimentară. Părerea lui este că nu Ispas a făcut reclamația, lucru cu care tindem să fim de acord. Cât despre certificatul constatator, nu a comentat nimic și nici nu a avut o explicație privind șirul de coincidențe care-i leagă, inițiativa civică a lui Ispas și tot ce a urmat, culminând cu încetarea mandatului lui Dulamă.
Cât despre dl. Ispas, dialogul telefonic cu acesta a decurs cam așa:
– Puteți să-mi confirmați că, pe 17 aprilie, ați cerut la Registrul Comerțului un certificat constatator despre societatea M&D Mens?
– Da.
– Dvs. ați făcut reclamația împotriva lui Laurențiu Dulamă?
– Nu am nicio legătură cu vreo reclamație.
– Cum vă explicați că, în spatele reclamației din 18 aprilie, stă certificatul constatator pe care l-ați scos dvs. cu o zi înainte?
– Nu știu. Eu nu am dat nimănui acest certificat.
– Și, totuși, cum vă explicați?
– Nu știu, o să verific și eu.
– Păi, n-are logică, dacă nu l-ați dat nimănui… Cum putea să ajungă la prefectură?
– Nu știu, o să verific.
În acest stadiu al poveștii, se mai cuvine remarcat că, pe Facebook, Gheorghe Ispas a devenit un fan al postărilor prefectului de Neamț, Daniela Soroceanu. Da, acea Daniela Soroceanu care a fost secretarul județului și care și-a lăsat funcția temporar pe mâinile competente ale Mariei Grăpinoiu, ambele doamne fiind, la un moment dat, supărate pe Laurențiu Dulamă și, acum, personaje principale în scoaterea acestuia din CJ.
Nu-i așa că viața este frumoasă când te poți juca cu legea și mai ai și oameni care cer informații exact atunci când ai nevoie de ele? Nu, la întrebarea aceasta nu e nevoie de răspuns. la altele, însă, cu siguranță.
Valentin BĂLĂNESCU
