După doi ani de interimat, cea mai mare unitate spitalicească a județului Neamț are manager plin, cu concurs luat, necontestat și validat. Dr. Codruț Munteanu a câștigat postul și, implicit, șefia pe următorii trei ani cu nota finală 9.13. Bucureștean, medic chirurg, doctor în științe medicale, cu activitate la catedră, dar și în management – a condus prima clinică privată din România -, dr. Munteanu are foarte multe intenții bune și planuri pentru Spitalul Județean de Urgență Piatra Neamț. Despre toate, în interviul acordat în exclusivitate Mesagerului.
– Lumea se întreabă ce anume sau cine v-a convins să renunțați la conducerea clinicii private din București și să veniți la Piatra Neamț.
Au fost trei direcții. Una – o carte, pe care nu o s-o uit niciodată și, când mi-e greu, mă întorc la ea: ”Vraciul”, o carte foarte cunoscută, scrisă de Mostowicz. M-a impresionat foarte mult destinul acelui mare doctor care, prin atitudinea unor colegi – nu e cazul meu -, a simțit nevoia să evadeze într-o zonă în care să-și expună calitățile și să ajute oamenii cât mai era în putere. Al doilea este legătura foarte puternică cu duhovnicul meu de la Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, o zonă de care eu sunt foarte legat și unde vin foarte des, de foarte mult timp, mai ales Mănăstirea Giurgeni. A treia chestiune ține de felul meu de-a fi, pentru că, în momentul când cei de la Școala Națională de Sănătate Publică mi-au spus că Spitalul Județean de la Piatra Neamț are multe probleme, mi-am zis că trebuie să fac ceva, să ajut să nu mai fie cunoscut în maniera aceasta. Oamenii locului sunt deosebiți, doctorii de-aici sunt valoroși, cred că se poate face ceva.
– În decizia de a veni la Piatra Neamț, v-ați sfătuit și cu doamna Elena Baltag-Kuzmanovic?
Este o persoană pe care eu o cunosc din Roman, din apropierea ÎPS Ioachim, dar nu cred că am discutat vreodată despre spitalul din Piatra Neamț. Ceea ce vă pot spune este că eu o admir foarte mult ca om. Este un om care iubește Biserica și ne-am întâlnit de mai multe ori, pe la Mănăstirea Tisa-Silvestri și pe la alte multe mănăstiri. Este un om care, de ce nu, poate să ne ajute în anumite direcții, mă gândesc. Eu sper mult în Biserică și trebuie să ne ajute Biserica, trebuie să găsim o soluție de a colabora.
– Într-o discuție anterioară, mi-ați spus că, pentru decizia dumneavoastră, este hotărâtoare și discuția cu președintele Consiliului Județean Neamț.
Da, dar această discuție nu a avut loc. Probabil va urma la semnarea contractului de management. Nu cred că nu vom rezona și nu cred că domnul președinte nu are toată deschiderea ca să facem un spital de elită la Piatra Neamț, să atragem fonduri pe toate căile. Voi cunoaște și membrii Consiliului de Administrație. Acum, cunosc comisia de concurs, care m-a examinat și care a pus întrebări nu tocmai simple. Mai întâi, vreau să evaluez, să cunosc exact despre ce este vorba și pe ce mă bazez. Dar eu vin cu 99% gânduri bune și intenția să facem treabă bună și nu cred că vom avea potrivnici.
– V-ați exprimat o părere foarte bună despre contracandidatul din concurs. Există ceva ce v-a reținut atenția din proiectul de management al dlui Alexandru Filimon?
În primul rând, analiza pertinentă și exactitatea. Se vede mult mai multă informație decât cea pe care am avut-o eu la dispoziție. Și această informație vine mergând cu piciorul prin mai multe zone. Eu nu am avut posibilitatea să le văd, să le cunosc direct. Pentru mine, este un proiect de management model. Am văzut multe asemenea proiecte, am o afinitate pentru spitalul din Toulouse, în Franța, și pentru spitale din Germania. Are multe idei foarte bune, care merită puse în practică, fără orgoliu, pentru oameni. Rețin din lucrarea dlui Filimon, pe resurse umane, unde spune că, un pic, personalul trebuie trezit și să nu mai existe sintagma ”e bine și-așa” și că trebuie să se gândească un pic mai departe. Păcat că nu putem face o echipă!
– Cunoașteți investițiile spitalului, credeți că sunt suficiente, că ar trebui făcut altceva?
Am nevoie de un pic de timp să evaluez și resursa, și pe ce structură stăm acolo. Apoi, voi prezenta, și public, și domnului președinte Arsene, exact poziția și punctul meu de vedere. Totdeauna am fost un nemulțumit, am vrut tot mai mult și să aduc mai mult. Aș vrea să atragem mai multe fonduri și de la Ministerul Sănătății, și ceva pe cercetare, fiindcă nu cred eu că doctorii atât de valoroși de la Piatra Neamț nu vor să ducă niște proiecte de cercetare. Cunosc colectivul chirurgical pe care mi l-a prezentat doamna manager, care mi-a lăsat o impresie deosebită. Din ce-am aflat, sunt aici oameni serioși, care vor să facă treabă. Cunosc faptul că sunt și animozități, dar, repet, toate mi-au venit ca informații indirecte, trebuie să cunosc totul direct.
– Spuneați, înainte de a vă înscrie la concurs, că îl cunoașteți pe Zizi Burghelea, fizicianul spitalului, în calitatea sa de expert evaluator al Autorității Naționale de Management al Calității în Sănătate.
Da, așa este, dumnealui ne-a evaluat clinica noastră privată Munposan, din București, dar ne-am întâlnit de multe ori și la consfătuirile organizate de Spitalul Orășenesc Moinești. A fost, pentru mine, prezența inedită la concursul de la Spitalul Județean Neamț, este un om extrem de riguros și de dur.
– Doriți să detaliați pentru cititorii noștri cum ați clarificat la concurs inadvertențele din proiectul de management?
S-au cerut lămuriri legate de găsirea surselor pentru decontarea cheltuielilor cu neasigurații, iar răspunsul meu a fost formarea unui fond – de la Primărie, de la Consiliul Județean, din altă parte – cât de repede posibil. Pentru că există și în alte țări fonduri de suveranitate națională, nu cred că nu putem face și la noi un fond. Și, prin donații și sponsorizări, să ajutăm acești oameni. Nu putem să-i lăsăm. Dar va trebui să existe o perioadă de grație pentru situația existentă, să întocmim o evaluare, iar apoi să avem o discuție serioasă cu principalii finanțatori – Consiliul Județean, Casa de Asigurări, Ministerul Sănătății – să găsim o soluție și pentru neasigurați. Măcar o lună de zile e nevoie să mă adaptez și să mă familiarizez cu structurile și cu problemele de aici. Probabil, inadvertențele, inclusiv cea cu secția de paliație, au făcut parte și dintr-un grad minimal de dezinformare. Am considerat un pic incomplete sursele de documentare pe care am lucrat. De aceea spun că e nevoie de o analiză și un bilanț, inclusiv cu ce cer colegii șefi de secție, cu ce vrem noi de la ei. Vor fi indicatori de performanță și niște senzori de calitate în contractul meu de management, toate pentru a crește eficiența spitalului.
– Cum considerați că-și poate îndeplini Spitalul Județean Neamț menirea?
Prin profesionalism, prin calitatea serviciilor medicale. E principala mea preocupare. Și siguranța pacientului. Munca trebuie să fie mai eficientă, atitudinea personalului trebuie schimbată, mai trebuie lucrat la modul de comunicare.
– Care credeți că sunt motivele pentru care spitalul are datorii, ce le-a lipsit foștilor manageri?
Trebuie să analizez atent, inclusiv investiția de la Pediatrie, mi-a prezentat situația doamna manager. Să știți că am avut și noi datorii la furnizori, le-am eșalonat. Oricum, aici, sursele de finanțare vor trebui, obligatoriu, majorate, printr-un plan foarte bine pus la punct. Ce am propus prin proiectul de management sunt niște gânduri, nu prea am avut acces la documentare, în scurtul timp pe care l-am avut la dispoziție.
– Cum v-ați propus să atrageți medicii specialiști tineri, cum îi poate ajuta spitalul să vină la Piatra Neamț?
În primul rând, medicul specialist tânăr vine la Piatra Neamț dacă știe că are un loc de muncă stabil, bine plătit, dacă are perspective de a avansa și de a evolua profesional. Iar a-i atrage înseamnă a fi foarte corect și să te ții de cuvânt în ce le promiți. Este nevoie și de aparatură, de dotări care să le permită să se exprime aproximativ cam cum s-ar exprima în clinicile private unde au lucrat, acolo unde este profesorul universitar, conferențiarul și multe discuții profesionale la raportul de gardă. Pentru colegii de la Piatra Neamț, vreau să fiu ca un bun sfătuitor, acolo unde se simte nevoia pentru un suport. Apreciez deopotrivă asistenții medicali, pentru că ei duc greul și sunt în contact cu pacientul mai mult decât medicul. Și de atitudinea asistentului medical, de pregătirea lui profesională, de promptitudinea sa depinde mult calitatea actului medical. Cunosc foarte bine activitatea lor, am făcut și asistent de sală, am făcut de toate, știu cât să le cer și cum să-i ajut.
– Cât și cum vă ajută experiența de 25 de ani de la conducerea clinicii private?
Stabilitatea, în primul rând, fiindcă am stat pe picioarele mele 25 de ani. Stabilitate prin atitudine, prin profesionalism, moralitate și frică de Dumnezeu. Gândiți-vă că această clinică a pornit în anul 1993, fără reguli – legea sănătății a apărut abia în 1995 -, fără indicatori. Ne călăuzeam doar pentru a face bine pacientului și am rezistat și n-au fost probleme, ne-am adaptat.
Eu cred că, la Piatra Neamț, este o echipă foarte bună, cu care să fraternizăm, să fim o familie. Fiindcă eu știu să spun ”Da, ai dreptate, e o idee bună și o punem în practică”. Desigur, și cu suportul Consiliului Județean, așa va fi. Deviza mea este ”să acumulezi fapte bune” și asta vreau în continuare.
Știu că sunt diferențe între spitalul privat și spitalul public. Tocmai de asta am făcut cursul de management, ca să văd, comparativ, ce e în plus, ce trebuie făcut. Am vrut să învăț ca să știu ce greșeli am făcut, ce pot prelua de la sistemul privat. Și, acum, mă bucur să mă întorc în sistemul public, fiindcă, să știți, este o presiune în sistemul privat. Nu doar pentru a face extraordinar de bine lucrurile, dar și pe partea financiară. Fiindcă ce faci cu un bolnav care-ți spune că nu poate plăti operația?! Și, așa, spitalul Munposan 70% a fost social, doar 30% privat.
Mă apropii de vârsta de 63 de ani, am început în sistemul public – la Fundeni, lângă profesorul Setlacec -, apoi la Institutul de Endocrinologie Parhon, la Spitalul CFR Witting, am peste 35.000 de operații și intru în sală, dar n-o să fac precum prietenul meu, dr. Sorin Oprescu, să controlez la ora 2 spitalul. Mă întorc cu mare drag în sistemul public, deși mi-e dor și de catedră. Am ales Piatra Neamț și pentru legătura mea de suflet cu Spitalul Providența, al ÎPS Teofan, unde am operat 7 ani. Și am ales Piatra Neamț cu toate că se spune că sunt multe probleme aici. Am foarte multe legături și amintiri în această zonă, inclusiv toate concediile mele de suflet au însemnat mănăstirile Văratec, Sihla, Secu, Sihăstria, Durău, părintele Cleopa și părintele Iustin Pârvu.
– Ce considerați că a convins cel mai mult în concursul din 2 iulie?
Modul de comunicare și experiența mea. Cred!
Cristina IORDACHE
