Luna august începe cu un post de mare însemnătate, unul dintre marile posturi de peste an, al Sântămăriei Mari. Prin comunitățile de altădată, i se mai spunea ”postul lui August”. Ține numai două săptămâni, dar este considerat la fel de sever ca Postul Paştelui. Se spune că acest interval de timp este ”rupt” din Postul Mare, care, înainte, ar fi ţinut nouă săptămâni.
Bătrânii povesteau nepoților că, aceluia care ţine cu tot sufletul Postul Maicii Domnului, respectând cu stricteţe toate regulile şi rugându-se neîncetat, i se poate îndeplini orice dorinţă.
Originea acestui post a fost fixată în secolul al V-lea. La început, durata postului Adormirii Maicii Domnului era diferită pentru creștini. Cei din Antiohia posteau o zi, pe 6 august, iar cei din Ierusalim țineau opt zile. Existau și creștini care posteau toată luna august, în vreme ce alții posteau în luna septembrie.
Începutul și durata postului s-au fixat în anul 1166, la sinodul local din Constantinopol, condus de patriarhul ecumenic Luca Crysoverghis.
Tradiţia creştină ne îndeamnă să ţinem Postul Sfintei Marii din iubire pentru Maica Domnului, cea care ne ajută la nevoi. E un post al bucuriei, cum spun şi cuvintele rostite în ziua Adormirii: ”Mutatu-te-ai din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer!”.
Tipicul cel Mare şi învăţătura pentru posturi din Ceaslovul Mare prescriu ajunare lunea, miercurea și vinerea, până la ora 15, când se consumă mâncare uscată. Marţea şi joia se mânăncă legume fierte, fără untdelemn, iar sâmbăta şi duminica se dezleagă la untdelemn şi vin.
Pe 6 august, de Probejenie este dezlegare la untdelemn, peşte şi vin.
În timpul acestui post, se citesc în bisericile mănăstireşti cele două Paraclise ale Maicii Domnului, din Ceaslov.
Obrejenia, Probejenia sau Schimbarea la Față
Obrejenia provine din cuvântul slavon ”obrejenie”, care semnifică o transformare, iar probojeni, tot de provenienţă slavonă, are sensul de a ocărî sau a certa.
«Și după șase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui, și i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Și S-a schimbat la față, înaintea lor, și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Și iată, Moise și Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El. Și, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voiești, voi face aici trei colibe: Ție una, și lui Moise una, și lui Ilie una. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, și iată glas din nor zicând: ”Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultați-L”. Și, auzind, ucenicii au căzut cu fața la pământ și s-au spăimântat foarte. Și Iisus S-a apropiat de ei, și, atingându-i, le-a zis: Sculați-vă și nu vă temeți. Și, ridicându-și ochii, nu au văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur. Și pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: Nimănui să nu spuneți ceea ce ați văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morți.» Matei (17:1-9).
Moșii Probejeniei
Pe la bătrânii satelor încă mai există tradiția ca, de Probejenie, fiecare să se împace cu toți cunoscuții și necunoscuții cu care s-a certat de-a lungul anului. Cu o seară înainte de Probejenie, copiilor li se spunea ca a doua zi să fie cuminți. Dacă vor fi certați de Obrejenie, ”apăi așa vor petrece tot restul anului ce a rămas”.
În Moldova, dezlegarea la a mânca struguri sau poame, care avea loc de Probejenie, era și este considerată o mare sărbătoare. Acum se face ”colivă” din struguri, cu boabe curățate de pe ciorchini, sau strugurii se iau precum anafura și se dau sub formă de pomană pentru morți.
Cu ocazia acestei sărbători, se obișnuia ca Biserica să dea oficial dezlegare la mâncat mere, pere, perje şi, mai ales, struguri.
Prin popor, exista superstiția că aceia care mâncau struguri înainte de 6 august îşi afuriseau maţele. Acum se gustă poama nouă din rodul viilor, spunându-se: ”boabă nouă în gură veche”.
Credințe și superstiții de Obrejenie
Se spunea că nu-i bine ca oamenii să pornească la drum lung în aceeași zi cu păsările călătoare, că vor rătăci cărările şi cu greu vor mai găsi drumul spre casă.
Tot în această zi, se crede că acela care are inimă bună şi îşi doreşte din tot sufletul să scape de o patimă va fi vindecat.
Se spune că, ”dacă un fecior întâlnește, în astă zi, un şarpe, trebuie să-l omoare, pentru că altfel acesta se va preface în zmeu”.
În unele zone, se crede că berzele pleacă spre ţările calde, ducând rândunelele pe spate. Oamenii ţineau sărbătoarea, ca păsările să ajungă cu bine în țările calde.
Din această zi, ferestrele nu mai pot fi lăsate deschise peste noapte, pentru că, ”din cauza frigului, duhurile rele se pot ascunde în case”.
Probejenia era ultima zi în care se mai puteau culege plantele de leac – leuştean, usturoi, flori de muşetel, avrămeasă, busuioc, crenguţe de alun, precum şi cele ce poartă numele Maicii Domnului: ”Părul Maicii Domnului”, ”Palma Maicii Domnului”. Se spunea că, începând de acum, plantele nu mai au putere tămăduitoare – ”De la Obrejenie toate buruienile şi plantele dau înapoi, se veştejesc şi înfloresc rujele de toamnă”.
Pentru a avea noroc, fetele se spălau pe cap cu o zi înainte și nicidecum la Probejenie, care ”trebuie să le găsească cu părul curat, pentru că altfel nu le mai crește”.
Printre femeile însărcinate se spunea că acelea care respectă sărbătoarea vor avea o naştere uşoară şi copii sănătoşi.
