În plin Ignat de vară, cu sute de mii de porci sacrificați forțat, județul Neamț stă bine: nu dă semne de pestă porcină africană. Totuși, din august, a fost declarat zonă tampon între partea sănătoasă din centrul țării și zona unde evoluează boala, din sud-est. S-ar putea spune că județul nostru este privilegiat, fiind județ-santinelă, tocmai fiindcă aici încă se pot lua măsuri suplimentare pentru a ține boala la distanță, porcii sănătoși și pe toată lumea ferită de pagubele severe și cu efecte pe termen lung. Fermele autorizate, abatoarele și procesatorii știu ce trebuie să facă pentru a-și proteja afacerile și încă sunt lăsați în pace. Mistreții din pădurile Neamțului încă sunt sănătoși, după cum arată analizele făcute de DSVSA în august pe vreo 47 de mistreți. În schimb, lucrurile sunt diferite în gospodăriile nemțenilor, acolo unde această lăsată a secului de porc, de largă răspândire națională, are implicații pe mai multe planuri.
Oamenii ar trebui, în primul rând, să înțeleagă fenomenul. Asta susțin autoritățile și, pentru asta, spun tot ele, s-au făcut informări. Cele regulamentare în astfel de situații – prin presă audio, video și scrisă, prin comunicate dese pe site-urile instituțiilor, prin anunțuri privind noile focare apărute și măsurile luate.
Omului de la țară prea puțin îi priiește internetul, pe care – dacă-l are – îl folosește mai mult ca să discute online cu copiii plecați în afară. Pentru informații, se uită la televizor. Despre pesta porcină, mai află din vreun afiș, când trece pe lângă el, sau de la veterinar, aparent cel mai în măsură să le dea oamenilor din circumscripție informațiile autorizate, clare și lămuritoare asupra bolii și a ceea ce au de făcut.
* ”Au lăsat porcii mistreți să se-nmulțească!”
Popești este un sat al Girovului, comună unde, chiar lângă drumul național, de ani de zile, există un obor de animale. Neautorizat, dar consacrat de legile nescrise ale celui mai bun loc de întâlnire pentru cerere și ofertă.
La Popești, se ajunge lăsând în urmă oborul neautorizat și făcând stânga de pe drumul național, înainte de primărie. Apoi, din drumul județean care duce spre Dobreni, iar stânga, după vreo două sute de metri, scurt și în unghi drept, pe un drum ce străbate ogorul și de unde se văd casele, nu foarte departe.
La vreo trei sute de metri de orice urmă de asfalt, răsfirat în cruce de-a lungul și de-a latul celor patru ulițe principale și adăpostit în inima dealurilor mănoase care-l înconjoară, satul începe și pe-o parte, și pe alta cu lanuri de porumb și livezi de aluni.
Un pic mai sus, în stânga, se zăresc câteva case, iar în dreapta curtea cu utilajele unei ferme, urmată de un alt teren cu porumb. La capătul lanului de porumb, un localnic șade pe scaun și culege prunele dintr-o creangă ruptă, care atârnă până aproape de pământ, dintr-unul din zecile de pruni ce întăresc gardul.
Omul, în vârstă și ținându-și bățul aproape, ca reazem, ne spune că porcii lui, ca și ceilalți din sat, sunt sănătoși.
”N-avem probleme cu porcii, sunt bine! Am doi porci pentru trei familii, fiindcă am și doi copii. Îi ținem în coteț, unde să-i ținem?! Nu-i lăsăm în grădină, au țarcul lor, unde se mișcă, le dăm mâncare și apă, acolo. Porcii mei nu-s bolnavi, eu știu când sunt bolnavi, pentru că nu mănâncă și respiră greu. Eu am avut porci bolnavi, dar nu de boala asta! Au fost răciți și pentru asta am chemat doctorul. Dar, acum, totul a pornit de la cei care conduc țara, care au lăsat porcii mistreți să se înmulțească și mor în pădure, după care câinele aduce oase în gospodării. La noi în sat n-au fost probleme, la noi fiecare are câte un purcel pentru carnea de sărbători. N-am auzit pe nimeni să aibă probleme cu ei și nici anul trecut n-au fost probleme! Medicul veterinar este la Girov, cu el vorbim când avem nevoie de ceva, a stat de vorbă cu soția mea săptămâna asta. Dar, dacă nu a apărut boala unde sunt zone de pădure, la noi e imposibil să fie vreo problemă din cauza bolii ăsteia! Este un om, care are porci mai mulți, în celălalt capăt de sat, dar n-am auzit să moară porci. La noi, în sat, nu este nicio pestă, nimica”, explică localnicul care, la cei peste 80 de ani cât spune că are, nu pare să creadă în această boală și nici nu pare să știe că pesta porcină africană nu are semne clare și că moartea animalului este primul și cel mai clar semn despre care tot vorbesc autoritățile, inclusiv prin afișele publice.
* ”Sunt șmecherii de-ale Elenei Udrea, ca s-aducă porci din afară!”
Singurul afiș de la intrarea pe ulița principală a satului, lipit pe o poartă din răspântie, anunță despre locuri de muncă sigure în Cehia. Mergem mai departe, pe drumul de țară și trecem pe lângă gospodării și case, unele locuite, altele părăsite. Nicio mișcare pe drum sau prin curți, dar, în scurt timp, dăm de un trecător. Ne spune că un vecin din zonă a tăiat de curând un porc, ”dar nu era bolnav, îs o familie cu mulți copii”. Urmăm indicațiile și ajungem rapid la casa cu poarta deschisă, de pe ulița unde majoritatea caselor locuite au porțile larg deschise.
Femeia lasă treburile și copiii în curte și iese în drum: ”Am tăiat un porc, fiindcă am mulți copii, avem de treabă la pământ, ne trebuie mâncare. Dar mai am doi porci, colo-n coteț, îs îngrădiți. Eu știu că nu-s bolnavi porcii din gospodăria mea. Știu exact ce le dau de mâncare! Oricum, nu cred o secundă toată povestea asta cu gripa porcină. Eu nu cred că e problemă nicăieri în țară, sunt șmecherii de-ale Elenei Udrea, ca să aducă porci din afară! Chiar nu cred prostiile tuturor! Nici când a fost gripa aviară, noi, cei din sat, nu am avut nicio problemă. Sunt numai minciuni spuse de cei de la conducere, ca să vină să ia animalele oamenilor din ogradă, să îi lase fără nimic! Eu, când văd că e ceva în neregulă, chem doctorul să vadă despre ce-i vorba, să-l vaccineze, dar până acum nu am avut probleme. Nici n-a venit nimeni în control, nici de la primărie, nici veterinarul. Eu nu vând porci, dar mai sunt prin sat, iar cine cumpără, își cumpără pentru ei”.
* ”Dacă, întâi, făceau analize… dar, așa, vin și-l iau, pur și simplu!”
Mergem mai departe, lăsând în urmă amenajarea pentru gunoi, unde un afiș anunță schimbarea, nedatată, a programului de colectare a gunoiului – acum din poartă-n poartă, în fiecare zi de vineri. Ne apropiem de ultimele case, părăsite, după care ne întoarcem. Căldura amiezii de sfârșit de vară face ca drumul să fie aproape pustiu.
Întâlnim doi copii, care merg la vale căutând umbra copacilor, apoi o altă localnică.
Femeia spune că nu mai ține porci de vreo doi ani și cumpără când are nevoie, dar au câțiva vecini din zonă. ”Mai sunt porci de vânzare la o gospodărie, din sat. Mai vin oamenii și întreabă de porci de vânzare. La noi, în sat, e bine, n-a murit niciun porc. Deocamdată, n-am văzut să vină cineva să ne informeze despre porci. Chiar vorbeam cu o vecină într-o zi, când am aflat de la televizor despre asta: ce fac oamenii care muncesc și îi cresc, dacă ajunge boala și la noi?! Ei vin și-i omoară! Dacă făceau analize animalelor și scria negru pe alb că e bolnav și trebuie tăiat… că, până la urmă, nimeni nu vrea să țină un porc bolnav în curte. Dar, așa, pur și simplu, vine și-l ia, cu presupunerea că-i bolnav! Au rămas o mulțime de oameni fără animale. O să aducă din străinătate carne, dar nici de aia nu poți fi sigur! E rău cu carnea de porc, anul ăsta”, spune femeia, după care intră în curte, la copii și la treburi.
Trecând pe lângă altă gospodărie, se văd câțiva godaci zburdând prin curte. Mai întâlnim un suflet de om. Femeia nu crește porci, dar vecinii, care au, nu s-au plâns până acum: ”La noi nu este nicio problemă, n-a venit nimeni până acum și nici nu e nevoie. Veterinarul este chemat doar dacă sunt probleme, dar nu e nimic suspicios cu animalele. Dacă porcul mănâncă, bea apă, doarme și nu a avut contact cu mistreții – iar eu locuiesc aici de aproape 60 de ani și n-am auzit așa ceva -, atunci înseamnă că porcu-i sănătos. La noi, e bine, dar am înțeles că oamenii nu prea mai cumpără porci. Mai veneau cei din străinătate și mai cumpărau de pe la oameni, de prin târguri, dar, acum, nu-i mai lasă la graniță să treacă cu carnea de porc”.
* ”Omul trebuie să ne anunțe imediat ce-i moare porcul”
Satul se termină, așa că ne întoarcem. Ajungem, din nou, la intersecția cu DN 15 și, înainte de a vira stânga, dăm prioritate unei mașini frigorifice, cu semipreparate, care vine tocmai de la Baia Mare, județul Maramureș.
În centrul comunei Girov, pe avizierul din fața primăriei, sunt lipite mai multe afișe despre pesta porcină africană. La fel și pe ferestrele cabinetului veterinar, din dreapta sediului primăriei, unde are activitate medicul de circumscripție.
Medicul veterinar este, însă, la ședința consiliului local, după cum ne spune asistentul medical, Ioan (Cristi) Simerea, care ne răspunde la câteva întrebări:
”Omul n-are de unde să știe că porcul lui e bolnav, fiindcă mai întâi porcul moare, apoi se-albăstrește. Pesta porcină nu apare la porcii vii, nu! Întâi mor, abia după aceea se iau analize. Dacă porcul este viu, posesorul animalului n-are de unde să știe că animalul este bolnav de pestă porcină. Și, după mai multe sesizări, fiindcă porcii mor repede, se iau măsurile necesare, întrucât virusul nu are tratament. Dar nu am avut nicio sesizare cum că ar fi porci bolnavi în zonă, noi informăm oamenii despre ce-i vorba cu această boală”.
Între timp, apare și medicul veterinar de circumscripție, Mihai Sandu. Confirmă că oamenii au fost înștiințați, ”prin niște afișe pe care le-am primit de la Direcția Sanitară Veterinară”.
”În principiu, omul n-are de unde să știe dacă animalul are virusul sau nu, dar ne anunță pe noi dacă se îmbolnăvește sau moare porcul. Noi, la rândul nostru, recoltăm probe și le ducem la Direcția Sanitară Veterinară și, în funcție de rezultatele primite, dacă se confirmă, luăm măsuri”.
Ce mai face un medic veterinar, în afară de a răspunde la solicitările oamenilor, într-o comună unde, de pildă, există un obor de animale neautorizat, despre care autoritățile știu? ”Normal, lumea nu are voie să vândă animale în târguri. Ei trebuie să vină să ne întrebe pe noi dacă pot sau nu pot merge cu animalele în târg. Dacă nu anunță, îi găsește poliția sau inspectorii de la DSV. Eu nu am nicio obligație să merg să verific, nu mă ocup cu organizarea târgului. Eu sunt reprezentantul unei societăți și am contract cu Direcția Sanitar Veterinară și prestez niște servicii în baza unui contract. Sunt medic veterinar de liberă practică (?!?). Dacă vreți mai multe detalii mergeți și întrebați la DSV, nu întrebați oamenii! Eu v-am dat câteva detalii și informații pe care pot să vi le dau. Eu nu sunt obligat să informez oamenii, noi mergem la solicitarea cetățeanului în caz de probleme, mergem să crotaliem animalele, dacă oamenii nu le înregistrează, o fac pe răspunderea lor”, explică dr. Mihai Sandu.
La plecarea din Girov am trecut și pe la oborul de animale, neautorizat. Porțile erau închise, dar un trecător ne-a explicat că în zonă mai vin oameni cu porci de vânzare, chiar dacă este interzis.
După cum avea să se demonstreze, și în alte târguri, oficial închise de DSVSA din rațiuni de pestă, de fapt se vând și se cumpără animale, în deplină ignorare a dispozițiilor date de autorități.
Practic, omul de la țară, care a crescut toată viața porc în bătătură, fiindcă nu ești gospodar dacă nu tai godacul de Crăciun, acum, sub amenințarea pestei, rămâne impasibil. Nu-l poate învăța un afiș cum să se uite în coteț, să vadă dacă-i porcul bine. El citește alte semne, așa cum a învățat din moși-strămoși. Iar pesta porcină africană are și avantajul că se manifestă foarte clar: animalul moare. Dac-a murit și se mai face și albastru, e clar c-a avut. Dacă n-a murit, mănâncă și nu dă semne de necaz, înseamnă că va fi tocmai bun de tăiat la iarnă. Indiferent ce zic afișele de pe garduri sau de la primărie, indiferent ce zice la televizor și ce mai recomandă medicul veterinar atunci când consideră el că trebuie.
Cristina IORDACHE
