În Kolassa Frigiei, aproape de Ierapole, era o biserică a Sfântului Arhanghel Mihail, deasupra izvorului apei de minuni făcătoare. De acolo, multe tămăduiri primeau bolnavii, mai multe decât din scăldătoarea Siloamului, deoarece acolo, o dată în an, se pogora îngerul Domnului și tulbura apa, iar aici întotdeauna era Darul începătorului de cetele îngerești.
Acolo, cel dintâi ce, după tulburarea apei, intra în scăldătoare se făcea sănătos. Aici, toți, și cei dintâi, și cei de pe urmă, primeau sănătate, câți veneau cu credință.
Între cei veniți a fost și un păgân din Laodiceea, a cărui fiică era mută din naștere, chemat fiind printr-o strălucitoare vedenie de noapte de Arhanghelul Mihail însuși. Și, dezlegându-se limba fiicei sale, păgânul, în semn de mulțumire, a zidit deasupra izvorului aceluia o preafrumoasă biserică, cu hramul Sfântului Arhanghel Mihail, cu toată buna podoabă înfrumusețând-o, iar el s-a botezat în sfânta credință.
* Ciuda lui Arhanghel
Arhanghelul Mihail era cinstit de bărbați pe 6 septembrie, de sărbătoarea Ciuda Arhanghelului Mihail. El era considerat drept agricultorul exemplar, un fel de erou întemeietor care a încercat și, printr-o minune, a reuşit să-i scoată pe oameni de sub puterea Satanei. După asta, Satana i-a slujit cu jurământ timp de un an, a arat trei brazde deodată şi a semănat tot atâtea holde.
Tot Arhanghelul Mihail veghează începutul unei noi existenţe, căci femeile se roagă lui şi poartă amulete în timpul sarcinii, știut fiind că este învingătorul Avestiţei sau Samcei, una dintre cele mai primejdioase reprezentări diavolești.
Descântătoarele şi vracii benefici îl recunoșteau drept patron şi învățător al lor, întemeietor al practicilor de vindecare, de prelungire a vieţii şi de ușurare a morții.
* Superstiții de Ciuda lui Arhanghel
În calendarul popular, ziua de 6 septembrie poartă un nume straniu. Se numește ”Ciuda lui Arhanghel” și oamenii o țin ca să nu fie mânioși și ”ciudoși” tot anul, să le fie casa ocrotită de ceartă și neamul de pizmă.
Se spunea că Ciuda e mai mult o sărbătoare femeiască, ținută de frica sfezilor și a bătăilor din casă. Dacă femeia n-o ținea, bărbatul umbla înciudat tot anul.
Nu se cosea ca să nu se întâmple ceva rău.
În alte tradiții ale poporului român, se spunea că Ciuda lui Arhanghel e numele nevestei lui Arhanghel, pe care acesta ar fi lăsat-o din pricina traiului rău, acum, în această zi, iar el a fugit atâtea săptămâni, până s-a oprit la 8 noiembrie.
Se ținea pentru vârtej de vânt.
