Mesagerul urează tuturor celor care poartă numele Maria, Marin și derivate ale acestora, Sănătate, Belșug, Spor în toate!
La mulți ani!
Nașterea Maicii Domnului este sărbătoarea femeii creștine, ocrotitoarea bătrânilor și mângâierea bolnavilor. În această zi, își serbează numele toate cele care poartă numele Sfintei Maria sau derivate ale acestuia. De asemenea, femeile care nu pot avea copii se roagă în biserică Sfintei Fecioarei Maria și Sfinților Ioachim și Ana, ca să li se dezlege pântecele.
* Sântămăria Mică
Una dintre sărbătorile fixe din Calendarul popular este Nașterea Maicii Domnului, Sântămăria Mică, din 8 septembrie. Este primul mare praznic al anului bisericesc, însemnat cu cruce roșie în calendarul creștin-ortodox, care debutează la 1 septembrie.
Părinții Fecioarei Maria, Sfinții Ioachim și Ana și-au dorit cu ardoare să aibă un copil. Ajunși la o vârstă înaintată, își pierduseră nădejdea de a mai avea copii, la care se adăuga și faptul că vechii evrei îi disprețuiau pe cei fără copii, refuzându-le jertfa adusă la templu. Din acest motiv, Sfântul Ioachim s-a retras în pustiu și s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu, timp de 40 de zile, pentru a-i dărui un copil. Același lucru l-a făcut acasă și Sfânta Ana. Sfântul Ioachim a avut o revelație, în care Vocea lui Dumnezeu îl anunța că va avea o copilă, ce va purta numele de Maria și care va fi născătoarea Mântuitorului Lumii.
* Obiceiuri creștinești de Precista Mică
În Maria, se cuprind toate iubirile frumoase și dumnezeiești din lume. În această zi, se fac milostenii la biserică sau după Sfânta Liturghie, pentru sănătate și mântuire de cele rele.
În unele zone din țară, se serba ”Sărindare de obşte”, numite şi ”Pomeni de vii”. Acum se făceau pomeni pentru sănătatea familiilor, pentru pomenirea morţilor şi sfinţirea fructelor toamnei. Este o sărbătoare a bucuriei, a celebrării recoltei, a transformării naturii în cultură, deoarece fructele şi celelalte roade ale pământului s-au zămislit prin truda oamenilor.
În Moldova, datorită influenței catolice, este serbată onomastica Mariilor, o zi de aniversare a celor vii. Sântămăria Mare, prăznuită pe 15 august, este dedicată prinoaselor celor ce au trecut în lumea drepților purtând acest nume.
* Gromovnic de Precista Mică
În unele zone din țară, se considera că vara se încheie de Sântămăria Mică și tot acum începe toamna, deși, prin alte părți, ziua de hotar între aceste anotimpuri era 14 septembrie, de Înălțarea Sfintei Cruci. Toamna începea la Sântă Măria Mică (8 septembrie) și dura până la Sfântul Nicolae (6 decembrie). Când începeau să înflorească brândușele de toamnă, numite și brândușele morților, era semn că a sosit și toamna.
Se credea că primăvara este începutul dragostei, vara este zenitul, paroxismul iubirii, împlinirea ei, iar toamna se legiferează dragostea prin căsătorie. Bătrânii spuneau că timpul cel mai prielnic pentru căsătorii este toamna, după ce sunt terminate lucrările pământului, s-au adunat bucatele și s-a stors vinul. Perioada nunților era câșlegile de iarnă sau cârnilegile, munca fiind mai puțină decât în primăvară și vară.
De Sântămăria Mică era semn că păsările călătoare își încep plecarea spre țările calde și începe sezonul târgurilor și iarmaroacelor. Este ziua în care păsări precum rândunelele îşi pregătesc călătoria spre ţările calde, iar gâzele şi reptilele se retrag în pământ.
Prin babele tămăduitoare, se cunoștea faptul că plantele nu mai sunt bune de leac şi îşi pierd puterile tămăduitoare. Este ziua în care vremea începe să se strice, devenind capricioasă şi mai răcoroasă, cum se întâmplă în fiecare toamnă lăsată de la Dumnezeu.
Gromovnicul avea scris că, dacă între Sfânta Maria Mare (15 august) și Sfânta Maria Mică nu cade brumă, din 8 septembrie va începe să cadă bruma, deci toamna intră în drepturile sale depline.
* Credințe și superstiții ale belșugului
”Dacă ninge ori e moleșniță în ziua de Sfântul Vasile cel Mare,va fi îmbelșugat tot anul.
Dacă în ziua de Bobotează va fi vreme frumoasă, va fi un an îmbelșugat în pâneși pește.
Când Sfinții 40 de mucenici, prăznuiți pe 9 mart, găsesc pământul acoperit cu omăt, anul va fi bun.
Dacă în ziua de Sfântul Gheorghe va fi rouă multă ori va fi pâclă, e semn de an bogat.
Dacă iarna, la zile mari, va fi promoroacă multă, e semn de belșug în toate. Se credea că, dacă se arată după ziua Sfântului Simion Stâlpnicul gâzele roșii, numite văduvele Domnului, săcările și usturoiul vor fi mănoase.
Se zice că, dacă iarna nu viscolește, în vara viitoare, pânea nu va rodi mult.
Dacă primăvara iese nalbă multă, atunci are să fie anul bogat, îmbelșugat în toate, mai cu seamă în porumb.
În ziua de Sfântul Trifon, pe 1 Faur, podgorenii se duc cu preot la vii, de fac sfeștanie viilor, ca să fie roditoare și păzite de grindine și mană.
Când iarna începe de cu vreme, e semn de belșug. De asemenea, când tună de timpuriu.
Se credea că, primăvara, când se trage cu plugul prima brazdă de arătură, este bine a pune pe brazdă pâne și sare, ca pământul să aducă mult rod. Dacă va ploua în ziua de Moși-de-vară, va fi anul mănos.
Toamna, când găsești în ghinda de stejar vierme, arată că anul viitor va fi productiv; dacă îi muscă, va fi mijlociu, iar de va fi paiangăn, prevestește foamete.
Când se ivesc furnici prin casă, e semn de belșug. De plouă în Vinerea sacă sau Vinerea Mare, are să fie anul îmbelșugat”.
