Dr. Călin Valentin Rățoi este medic specialist radiolog, proaspăt angajat la Spitalul Județean de Urgență Piatra Neamț, loc ales de el pentru a-și urma cariera. S-a legat de Neamț prin soție, Ana Alina, născută la Târgu Neamț și crescută la Suceava. Călin s-a născut în Vaslui, în 1988, dar a crescut la Iași.
Pentru Călin, anul 2013 a fost unul important: a reușit la examenul de rezidențiat pe post și s-a căsătorit. Acum are împreună cu Ana doi copii, Teodora, de 3 ani, și Victor, în vârstă de trei luni. Din această vară, s-au mutat la Târgu Neamț, după ce Călin a venit radiolog la Spitalul Județean.
Călin Valentin Rățoi a ales medicina nu fiindcă mama lui este medic, ci pentru că asta a simțit că-i place, de mic. Acum, la 30 de ani, se declară optimist și împlinit, ferm hotărât să rămână așa.
– Cum de ați ales să fiți medic radiolog la Piatra Neamț? De ce nu o clinică universitară?
Am dat rezidențiatul pe post și am ales aici, la Piatra Neamț, pentru că m-am gândit că, fiind un spital de urgență, găsesc aici o deschidere mai mare decât la un spital orășenesc. Aici sunt pacienți mult mai diverși, pot face gărzi multe și astfel să capăt o experiență mare. M-am căsătorit, între timp, atunci nu aveam copii, dar acum am și vreau să am un loc de muncă stabil. Soția mea a fost nevoită să întrerupă rezidențiatul, ca să se ocupe de copii. Ea, inițial, și-a ales inițial gastroenterologie, dar am convins-o pentru radiologie.
– De ce radiologie?
Eu cred că satisfacția profesională e mult mai mare în radiologie. Pe de o parte, ai rezultatul muncii imediat, fiindcă pacientul vine și pleacă deja cu un răspuns, în funcție de investigație: o radiografie este mult mai exactă și-ți dă un rezultat complex, pe când ecografia este mult mai limitată și mai subiectivă.
Rezultatul pe care-l dăm pacientului ajunge, apoi, la medicul specialist și asta-mi place cel mai mult, că le oferim medicilor din diverse specialități o modalitate de a pune un diagnostic mult mai punctat. Noi, de fapt, ca radiologi, avem pacienți cu patologii foarte diverse și asta-mi place. E foarte multă diversitate, am posibilitatea să văd o multitudine de cazuri, spre deosebire de medicul specialist, care are aceeași cazuistică. Diversitatea este cea care m-a atras spre radiologie, atât ca investigații, cât și ca patologii. Urmează să-mi dau și competența pe computer tomograf și RMN. Mă bucur că aici am posibilitatea să fac și investigații RMN, ecodoppler, ecografii musculo-scheletale. Bun, poate nu pe toate neapărat în spital, că aici depinzi foarte mult de dotările care sunt, dar îmi deschide posibilitatea și pentru privat.
– Ați spus că ecografia este subiectivă, puțini medici recunosc asta.
Dar așa este. Fiindcă interpretarea rezultatului depinde foarte mult de experiența unui medic. Și, atunci, cu cât muncești mai mult, cu atât știi ce să vezi, ca să spun așa. Eu, personal, am făcut în timpul rezidențiatului cam toate modulele pe radiologie și pot spune că am fost norocos, am făcut și ecografie. Mi-am dat seama că, în această investigație, contează foarte mult numărul de pacienți pe care-i vezi, experiența asimilată. Spun că sunt norocos, fiindcă am avut colegi care au făcut acest modul, dar poate nu li s-a explicat, poate nu li s-a arătat, poate n-au știut să pună întrebările corecte la momentul potrivit, poate n-au văzut o anumită patologie și au pierdut. Eu am lucrat cu foarte mulți medici de valoare. La Spitalul ”Sfântul Spiridon” cu toți medicii, dar mai ales cu dl profesor universitar doctor Dragoș Negru, el era pe-atunci șeful Laboratorului de radiologie, dar a rămas șef de lucrări. Am lucrat și cu dna doctor Corina Ursulescu, cu dna doctor Manuela Ursaru, cu medici de pe chirurgie, o perioadă și cu dna doctor Camelia Bar, la Arcadia, unde am avut posibilitatea să fac voluntariat. Spun că am avut posibilitatea să fac voluntariat la clinica privată, întrucât nu toți rezidenții au această șansă, suntem selectați doar câțiva. La Arcadia am avut șansa să lucrez cu dna doctor Bar, care este un medic foarte migălos și de la care am putut să învăț foarte multe.
– Cât de mult contează profesorii?
Cred că, pe lângă dorința ta de a învăța, contează foarte mult să aibă cine să-ți explice și să vezi foarte multe cazuri.
Ce m-a impresionat pe mine foarte mult sunt cazurile de neoplazii. Eu am avut parte de mulți astfel de pacienți.
* ”Unul din motivele pentru care sunt mulți bolnavi de cancer în România este faptul că oamenii vin prea târziu la medic. În oncologie mai ales, dacă vii când doare, deja este prea târziu.”
60% din cazurile oncologice pe care le-am văzut erau destul de grave. Sunt patologii extrem de complexe, și din cauza extinderii în corp, dar și prin aceea că te învață cum se trăiește cu această boală. Am văzut cazuri de neoplasm de sân operat de 10 ani care revine cu metastaze. În general, aceste cazuri de neoplasm sunt extrem de impresionante și interesante.
Mi-aduc aminte de un pacient cu melanom. Melanomul este un cancer de piele, care pornește de la o simplă aluniță, care degenerează. Ei, acest pacient, un om cu o viață personală fericită și un om împlinit, a venit când boala era destul de avansată, fiindcă melanomul dă foarte repede metastaze și au o evoluție fulminantă. Acest om fericit, în trei luni, s-a stins. Probabil și stresul pe care l-a trăit în strădania lui de a avea o viață fericită, pe toate planurile, a contribuit la această evoluție extrem de rapidă spre moarte.
Mai sunt și cazuri care țin de anatomia pacientului, de evoluția bolii. Mi-amintesc de un alt pacient, cu chisturi hidatice care ieșeau din torace în abdomen, traversând diafragma. Chisturile hidatice sunt cauzate de un parazit, apar normal pe ficat sau în plămân. Ficatul și plămânul, fiind aproape unul de altul pe partea dreaptă a corpului, am văzut un astfel de caz, cu un chist pulmonar care a trecut prin diafragmă. Imaginea ecografică era extrem de interesantă, vedeai comunicarea dintre torace și abdomen. În fine, pacientul a fost operat de o echipă multidisciplinară de medici.
Ce mi se pare mie extrem de fascinant este faptul că patologii relativ simple pot da o imagine absolut complexă la examinarea imagistică, uneori complicată, și care necesită mai multe investigații, nu doar o singură ecografie. De asta, explorările noastre sunt complementare. Pentru a ajunge la un diagnostic, un medic specialist are nevoie și de o investigație imagistică, dar poate nu întotdeauna este suficientă ecografia, poate e nevoie și de un RMN.
– Nu se ajunge la un abuz de investigații?
De câțiva ani buni, într-adevăr, se fac explorări, în general, în exces, dar am senzația că, totuși, este și un grad de frică. În ultimii ani, tot mai mulți oameni, nemulțumiți de cum au fost tratați, apelează la avocați. Acum sunt și avocați specializați pe malpraxis medical. Cred că, la rândul lor, medicii vor să se acopere și, atunci, cer explorări numeroase, ca să aibă justificări ale actului medical. Dar este o limită foarte fină. Ideea este că trebuie să știm să ne facem treaba, fiecare pe specialitatea lui, să știm când să ne oprim din a cere atâtea investigații, pentru că și aceste servicii implică niște costuri.
– Unde ar fi această limită care să asigure și un diagnostic cât mai clar, și să confere siguranță pacientului?
Un medic trebuie să se gândească și la faptul că prea multe CT-uri pot afecta omul, fiindcă, totuși, se lucrează cu radiații. Limita ține și de patologia pacientului, și de pregătirea medicului. Sunt mulți pacienți care vin în UPU și nu toți au nevoie de ecografie, de exemplu. De aceea spun că fiecare medic trebuie să-și facă treaba foarte bine. Limita trebuie să tindă spre bunăstarea pacientului și un diagnostic corect.
– Spuneați că e important ca un medic să fie bine pregătit. Asta presupune ca toată viața lui să învețe, este o parte esențială în această profesie. Ce v-a determinat să vă alegeți această profesie?
Mie mi-a plăcut încă din clasa a VII-a, când am luat prima dată contact cu anatomia. Mi-am dat seama că am o afinitate pentru medicină și, mai apoi, în liceu, am știut că vreau să cunosc omul și structura lui și cum îl pot ajuta. Mama mea e medic internist, dar nu asta a contat. Mi-a fost mai ușor să învăț anatomia și chimia, biologia, fizica decât matematica sau informatica.
– Sunteți o familie de medici. Tot mai mulți pleacă în străinătate. Pentru dvs. ar fi o alternativă?
Eu îmi doresc să rămân în țara în care m-am născut, alături de familie și de prieteni. Sper ca sistemul medical românesc să sprijine, în continuare, medicii și să ne permită să ne realizăm visurile în țara noastră.
– Când ați cunoscut-o pe soția dvs.?
Era spre sfârșitul anului I. Ne-am așezat întâmplător amândoi în aceeași bancă. În vara anului 2013, când am dat pentru rezidențiat, ne-am căsătorit. Au venit copiii, soția mea a trebuit să întrerupă rezidențiatul, dar se va întoarce.
– Cum vă vedeți peste 10 ani?
Împlinit! Și acum sunt împlinit: am doi copii, fac profesia pe care mi-am dorit-o și care îmi place. Sper să rămân la fel de optimist și peste 10 ani.
Cristina IORDACHE
