Informațiile contradictorii despre controlul la – sau de la – Spitalul Județean de Urgență Piatra Neamț (detalii aici) rămân contradictorii. Cel puțin până astăzi, 7 noiembrie, la amiază.
Oficial, n-a venit nimeni de la Ministerul Sănătății și nici nu s-a anunțat că ar veni. Dimineață, pe la 10.30, conducerea spitalului era la muncă: directorul medical Cristina Iacob Atănăsoaie la ea în biroul, managerul Codruț Munteanu la el în birou, alături de nelipsitul element Octavian Andrei Bărbuleț Tărăntuș. Întrebând directorul dacă este control la spital, am primit răspuns, ca de obicei, Octavian Andrei Bărbuleț Tărăntuș: ”Nu v-a spus doamna doctor?!”. După această dovadă de cunoaștere a protocoalelor, regulamentelor și rigorilor măcar în privința postului de purtător de cuvânt, a venit și răspunsul directorului Codruț Munteanu: ”În continuare urmărim toate evenimentele astea și căutăm să le explicăm. Probe din UPU ultima dată au fost luate în august, n-a ieșit absolut nimic. Astăzi se iau din nou probe”.
Așadar, controlul care nu există, dar poate apărea, ar avea ca punct de pornire cele două infecții cu care a ajuns în Belgia Alexandru Băiașu, tânărul ars în explozia blocului săptămâna trecută. Mai ales că Spitalul ”Sf. Spiridon” din Iași, care l-a găzduit și îngrijit pe tânărul pietrean câteva ore, până în momentul transferului în străinătate, a anunțat oficial că așteaptă documente la fel de oficiale de la omologii belgieni înainte de a-și asuma calitatea de furnizor de nosocomiale.
În acest context, dr. Cristina Iacob Atănăsoaie declară, oficial și categoric, că un control neanunțat este imposibil. Poate doar ”o prelucrare pe protocolul de transfer interclinic al pacientului critic”. Tot prin prisma cazului lui Alexandru Băiașu, evident, fiindcă el este cel mai recent pacient critic pe care l-a avut spitalul județean în ultima vreme. ”Nu este nici un control, nici de la DSP, nici de la minister. Nu am fost anunțați. Suntem anunțați și când vine de la Casa de Sănătate, și când vine de la DSP, și de la minister. S-a prelucrat în secții spitalului ordinul 1091 din 7 septembrie 2006, privind aprobarea protocoalelor de transfer interclinic al pacientului critic, fiindcă Direcția Publică are atribuții de a prelucra ordine. (Nota redacției: declarația este cu totul binevenită și revelatoare, întrucât, cu acest prilej, am putut afla care sunt atribuțiile DSP!) S-a trimis pe toate secțiile, șefii de secții au luat la cunoștință, au semnat și ne retrimit de pe fiecare secție aceste hârtii, că au luat la cunoștință. Inițial, au semnat doar medicii șefi de secții, am retrimis hârtiile ca să semneze toată lumea și poate de aici a pornit confuzia. Pe mine nu m-a anunțat nimeni de niciun control. Ultimele probe la UPU s-au luat luni sau marți și-s gata vineri. Pentru că, la nivelul spitalului, sunt 32 de secții și compartimente, se poate lua o singură probă pe săptămână, atâta poate laboratorul de autocontrol. În funcție de cât de mari sunt pericolele pe secții, SPCIN (serviciul de prevenire și control al infecțiilor nosocomiale – n.red.) ia probe mai des sau mai rar. Săptămâna asta s-a luat din UPU și ultima dată acum 3 luni, fiindcă nu se poate lua mai des. Din câte am înțeles, la ultimele rezultate nu era nicio problemă, nu mi s-a adus la cunoștință că ar fi vreo problemă. Se tot vorbește de Acinetobacter și de Klebsiella… Acinetobacter este în apă, în praful de pe drum. Băiatul ăla a ars în casă, a ieșit pe scara blocului și a așteptat salvarea afară. Putea de oriunde să se infecteze. Ca să vorbim acuma că la noi… Pacientul a stat la noi, a fost transportat cu salvarea, a fost dus la Iași… Ca să vorbim că era infectat cu Acinetobacter… Este o infecție obișnuită și mai ales la un pacient ars, cu arsuri de gradul 3, la care tot tegumentul este distrus… De la serviciul de prevenire a infecțiilor, ni se aduce la cunoștință doar ce este grav. Anul acesta, nu s-a găsit Acinetobacter în mediul de spital. Ce s-a găsit anul acesta, în cantități mici – stafilococi, spori de ciuperci și-atâta tot. Iar Klebsiella, trăiește și-n intestinul omului. În spitalele din România avem câte o cameră sterilă doar în centrele de transplant și eu știu cât de greu s-au făcut și cât de mult costă. Dar nu se poate în spitale să faci mediu steril, n-ai cum așa ceva!”.
Epidemiologul spitalului, care tocmai ieșea din UPU – unde zvonul bântuie de vreo două zile -, a spus că azi n-a venit niciun control. Nu de la minister.
”Se tot aude de control, ceva de la DSP, dar nu știm nimic oficial și nici n-a venit nimeni până acum. Dacă s-ar fi făcut anchetă epidemiologică sau vreun control de la DSP, aș fi fost anunțată, aș fi știut tematica. Cu excepția cazului că ar fi vreun control opinat. Au venit de la SPCIN și au luat probe, se iau periodic probe din UPU, nu au fost probleme la ultima probă, luată în luna august parcă, rezultatul a venit în septembrie”, a declarat și dr. Brândușa Pavlidis, șefa UPU.
Direcția de Sănătate Publică Neamț, instituția care s-ar fi putut sesiza și ar fi putut emite o părere cât de cât avizată, chiar și sub forma unui comunicat de presă, tace mâlc în continuare. Întrebată telefonic dacă la spital e control de la Ministerul Sănătății sau de la DSP, directoarea Brândușa Anca Movilă s-a străduit să ne convingă de faptul că este un control la spital. Un control al DSP Neamț, ”obișnuit și inopinat” în același timp. Sigur că am cerut lămuriri. Directorul DSP a spus că se va ”interesa exact” și va trimite un comunicat de presă. Sigur că îl vom public prioritar.
Un comentariu
ÎN MOD NORMAL există circuite (ale pacientului, lenjeriei, instrumentarului, probelor biologice pentru analize șamd) care trebuie respectate cu sfințenie. Așa cum în alimentația publică nu se întâlnește (sau nu ar trebui să…) materia primă (carne, ouă, legume pline de pământ etc) cu produsul final (supă, friptură, sos etc) și nici farfuria curată cu aia murdară, tot așa ar trebui să fie și în spital.
Cei care cunosc clădirea acestui așezământ medical, pot face un tur imaginar ca să vadă cu ochii minții cam care ar fi circuitele prin spitalul județean: pe unde intră pacientul, pe unde iese, cu ce lift e dus pe secție, cu cine se mai întâlnește pe la radiologie, prin lift, pe etaj șamd.
Sunt atât de multe detalii și atât de multe probleme, încât îți vine să te întrebi, cum de se poate așa ceva?
Ei, uite că se poate! De ce? Pentru că putem.