Ionel Băiașu, tatăl lui Alexandru, a acceptat mai greu să stea de vorbă cu noi. De durere, de incertitudine. Cele relatate de el din Belgia, după două zile de la dezastru, sunt mărturiile unui om care, în ciuda durerii pe care unii nici nu și-o pot imagina, se străduiește să stea în picioare. Să nu cadă, deși în jurul lui pare că s-a prăbușit lumea întreagă, odată cu ziua de miercuri, 31 octombrie 2018.
* ”Trebuia să fiu eu în locul lui”
Când s-a produs explozia, Ionel Băiașu era la serviciu. Lucrează la atelierul mecanic al Direcției Silvice. A aflat despre copilul lui abia când a ajuns miercuri după-amiază, acasă. ”Eu eram la serviciu, am întârziat că am avut mai mult de lucru și… am venit după ora 4 acasă. Am aflat de la un cetățean care mi-a trântit-o în față că băiatul meu era o torță în flăcări. Vă dați seama în ce stare eram, mi-a spus-o direct în față, fără ocolișuri, după ce am văzut casa distrusă…”. După un oftat prelung, continuă: ”În mod normal, el trebuia să vină de la serviciu după mine. Și-a luat câteva ore liber, a venit înaintea mea și s-a întâmplat să cadă pe el… Normal, trebuia să fiu eu cel care trebuia să pățească… Gândesc în logica faptelor… Așa stau lucrurile – eu trebuia să vin la 4, el la 5. Normal… așa era ideal să se petreacă. Dacă trebuia cineva s-o pățească, trebuia să fiu eu, nu el!”
* ”Aici, oamenii și-au făcut datoria”
Peste imaginea proaspătă a dezastrului, în mintea tatălui a căzut disperarea: ”M-am urcat în mașină și am ajuns (n.n – la UPU Piatra Neamț), nu știu cum am ajuns, unde am parcat… El era deja în ambulanță, intubat, izolat… Din ce-am văzut, oamenii și-au făcut datoria, totul era în regulă din punct de vedere medical. Imediat, în 5 minute, el deja a plecat la Iași”.
Alexandru a ajuns cu ambulanța de la Piatra Neamț la Spitalul Clinic de Urgență ”Sfântul Spiridon” din Iași pe la ora 20. Tatăl l-a urmat la Iași. A trecut printr-o noapte plină de frământări, după ce a aflat clar că trebuie transferat, cu toate eforturile făcute de medicii de aici: ”Totul era în regulă, din punctul ăsta de vedere, rapiditatea cu care s-au mișcat cei de la Piatra Neamț, jos pălăria! Singura carență la noi este dotarea. Sunt specialiști buni și la noi, și la Iași, și aici (n.n. – la spitalul din Belgia). Singurul lucru: diferă organizarea, instrumentarul, aparatura”.
* ”Ca albinele au stat în jurul lui”
Transferul lui Alexandru în Belgia s-a făcut joi, 1 noiembrie, la aproape 26 de ore de la explozie. Avionul a venit de la București la Iași și l-a preluat pe Alexandru în stare stabilă pentru zbor. Tatăl l-a însoțit și i-a rămas alături: ”De-atunci și până astăzi, lucrurile au evoluat în bine și datorită faptului că, pe drum de la spital până la aeroport până la aeronava domnului Arafat, cei de la SMURD l-au întreținut perfect. De la aeroportul din Iași până la Charleroi, echipa aia de tineri din SMURD au fost extraordinari! Pot să vă spun că activitatea lor a fost 100% numai pe băiatul meu. O secundă n-au stat oamenii ăia! Ca albinele au stat în jurul lui și au lucrat ca să mi-l țină în viață! Să le dea Dumnezeu sănătate!” Izbucnește în plâns, apoi continuă: ”Au fost vreo trei ore și jumătate de zbor. Am stat lângă el acolo, minut cu minut. Astea sunt realitățile, avem și oameni de calitate în țară, să nu-i denigrăm! Și să nu ne fie rușine s-o spunem”.
* ”N-ar fi trebuit să ajungem aici”
După ce Alexandru a fost preluat de medicii de la Grand Hopital de Charleroi, Ionel Băiașu a primit și el găzduire, la subsol, într-una din camerele de gardă.
Fiul său era la jumătatea perioadei critice de trei zile: ”Ce pot să vă spun, intervenția chirurgicală s-a făcut imediat după ce a sosit aici. Medicii de aici sunt specialiști, bine intenționați, oameni de treabă. Din punctul ăsta de vedere n-am nici un dubiu că treburile vor decurge bine. Există mediu și condiții propice efectuării unor intervenții chirurgicale grele. Ăsta este un adevăr, o realitate și nu vreau să se interpreteze. Eu nu am absolut nimic cu nimeni, nu vreau să denigrez pe nimeni. Dar, dacă ar fi fost treburile în regulă în țară, n-ar fi trebuit să ajungem aici. E o chestie logică. Și în țară sunt oameni specialiști, oameni de caracter. Medicul chirurg de aici este medic român, plecat din România, lucrează aici, este chirurg șef, e un om deosebit. Un motiv în plus să înțelegem că avem specialiști români, bine instruiți, oriunde în lume”.
* ”Pronosticul e încurajator”
Vineri seara, veștile bune despre Alexandru au continuat: ”Șansele i-au crescut. Procentele (n.n. – de supraviețuire) s-au ridicat mult. Dacă în țară pronosticul a fost foarte rezervat, la starea în care era Alexandru atunci, de-atunci până astăzi lucrurile au evoluat în bine. Medicii de aici sunt rezervați, nu pot să-mi dea un timp anume, dată fiind gravitatea leziunilor pe care le are, pot să apară anumite complicații. Un medic din România zicea, foarte bine, că un ars nu este pe deplin vindecat decât atunci când iese pe picioare din spital. Când nu mai are nici o bucățică de rană pe corp. Ar putea să aibă un petic de rană deschis și să se infecteze și să dea toată treaba peste cap, este replica unui medic din România, specialist, care știe ce zice. Probabil de asta nici doctorii de aici nu dau nici o limită. Ei se limitează la procente. S-a îmbunătățit starea lui cu 5%, mai punem cinci procente pe lângă cele de până acum. Sistemul renal a început să funcționeze, sistemul renal este foarte important în organism. Este o veste foarte bună! Pașii sunt mici, dar cu speranță, cu încredere, mă gândesc că o scoatem la capăt”.
În a treia zi, Ionel Băiașu și-a văzut fiul abia după-amiază: ”E bandajat, e la izolare. Am vorbit cu medicii, pronosticul e încurajator, e pozitiv. Doctorul Ciprian Isacu, aseară nu-i știam numele, este extraordinar. Explicațiile lui sunt foarte pe înțelesul meu, nu sunt probleme din punctul ăsta de vedere, dialogul este în regulă”.
* ”N-am văzut așa mâini muncite, niciodată!”
Odată ce Alexandru a trecut de prima fază critică, Ionel Băiașu a acceptat găzduirea pe care i-a oferit-o una din multele familii de români stabiliți în Belgia. Acum, locuiește în Charleroi, aproape de spital, la vărul Monicăi Neamțu, care a vorbit încă de vineri ca să-i accepte oferta de a locui împreună cu familia ei: ”Dl. Băiașu a refuzat, inițial. Adică era foarte tăcut, nu voia nimic de la nimeni. A mers un domn la magazin și cu greu i-a luat cele necesare, el spunea că nu dorește nimic. Un om tăcut și cu niște mâini muncite, n-am văzut așa mâini la un om niciodată! Va sta o perioadă la vărul meu, el lucrează chiar la spital. Îl ajută pe dl. Băiașu cu transportul laspital și ca translator. Pe parcurs, va putea să locuiască și la noi. Suntem alături de el, nu duce lipsă de nimic, are toate condițiile. Merge zilnic la Alexandru, îi trebuie câteva minute să-l vadă ca să se liniștească”, spune Monica Neamțu.
* Două operații în primele zile
Prima operație de refacere a țesuturilor arse a fost programată pentru luni, 5 noiembrie. Evoluția lui Alexandru promitea începerea intervențiilor și medicii au continuat pregătirea pacientului. ”Domnul doctor mi-a spus că sunt 7 zile critice, sunt diferite faze, complicații, infecții. Sper să nu avem surprize. Alexandru stă în camera izolată, eu îl văd de dincolo de sticla securizată, este adormit, dar am posibilitatea să-i vorbesc printr-un interfon… și-l încurajez. Din ce mi-a spus medicul Isacu, vor fi operații de refacere a țesuturilor pe stern, gât și în sus spre față, la antebrațe. Se merge cu pași mici. Medicii sunt încrezători”.
Prima mare operație, de luni, a decurs bine, așa că medicii l-au operat pe Alexandru și marți. Miercuri, 7 noiembrie, medicii au decis să-i lase timp de recuperare până vineri, când ar urma o altă intervenție.
Seara de marți a dat emoții echipei medicale și tatălui lui Alexandru, care a fost chemat de urgență la spital: ”Azi dimineață (n.n. – miercuri, 7 noiembrie), dr. Isacu m-a ținut la curent, azi nu este operație, Alexandru rămâne în refacere. Deocamdată, trebuie urmărit, în funcție de cum reacționează organismul, de complicații. Azi-noapte au fost complicații. Eram dărâmat, starea lui se degradase, pe general, nu știu mai mult. Am fost la el azi-noapte, domnul doctor chirurg Jeunesse m-a introdus la Alexandru. A fost foarte rezervat, de asta m-a și lăsat la el. Până acum n-am intrat niciodată în camera sterilizată. Am mers la el, dormea profund, era sub medicație. I-am vorbit, l-am încurajat, să trăiască în primul rând… restul se rezolvă. Sunt operații grele, este riscul de infecții, mi-a spus și dr. Isacu, sunt inerente. Eu sunt la spital, azi nu este programată operație, este în refacere. A fost ieri spatele, bazinul, membrele superioare, s-a luat (n.n. – piele) de pe coapse pentru mâini. Următoarea (n.n. – operație) era pentru vineri din câte am înțeles, fiindcă trebuie o perioadă de recuperare, zona (n.n. – arsă) este mare, urmele sunt adânci. Recuperarea este anevoioasă. Hotărârea (n.n. – pentru următoarea operație) o va lua domnul doctor”.
Tot ce dorește Ionel Băiașu este ca Alexandru să se vindece: ”Șocul nu mi-a trecut nici acum. Îl văd aruncat de flăcări și arzând. Dacă Dumnezeu m-ajută și-l văd scăpat… El, după aia, va avea o perioadă lungă de recuperare. Mi s-a și zis asta. Dar important este să-l văd scăpat. Vreau să-l văd vindecat. Am venit cu el, plec cu el. Numai pe mine mă are, nu are pe altcineva. Și eu pe el îl am, nu am pe altcineva”.
Cristina IORDACHE
