Lăsatul Secului de Crăciun ocaziona petreceri familiale, cu mâncare și băutură din belșug. Sărbătoarea era prefațată de Ajun și postfațată de Spolocanie, sinonimă cu Filipii de toamnă.
În Calendarul popular, ziua de 14 noiembrie avea două semnificații deosebite. Prima se referă la Lăsatul secului pentru Postul Crăciunului, iar a doua are legătură cu lupul.
Se credea că este bine să se lipească gura sobei, pentru ca ”tot așa să se lege și gura lupului” și, prin urmare, să nu fie adusă pagubă în rândul animalelor. Multe femei ziceau să nu se deschidă deloc foarfecile, pentru ca gura lupului să rămână închisă.
Prin unele sate, timp de trei zile, cât dura prin acele locuri Filipii de Toamnă, se ținea atârnată de lemnul hornului o secure, pentru ca întreaga familie să fie protejată de pagube.
În această zi, femeile măritate și văduvele sărbătoreau Filipii, zi închinată divinităților protectoare ale împerecherii lupilor.
Nu se împrumutau alimente sărate, nu se mătura, nu se scotea gunoiul și cenușa afară din casă, nu se deschideau ferestrele, nu se torcea. Se credea că Filipii apără gospodăria de lupi și îi ajută pe cei care respectă această zi.
Femeile nu se pieptănau, pentru ca, asemenea părului încâlcit, să rămână și pădurea și lupii să nu iasă din ea și să se apropie de casele din sat. Bărbații putea lucra orice, doar sfredelitul lemnului fiind interzis, fiindcă, în caz contrar, se credea că lupii vor ataca vitele.
Dacă se arunca prin curte cenușă amestecată cu jăratic, ”lupoaicele vin și îl mănâncă, înmulțindu-se astfel mai mult, dar dacă nu mănâncă jar ele rămân sterpe”. Dacă în această zi se constata că pieptul găinii sacrificate pentru ospăț este gros, atunci iarna avea să fie grea, iar dacă este subțire, transparent, iarna avea să fie ușoară și vara mănoasă.
Ca la Lăsatul Secului de Postul Mare, și acum se făceau petreceri, cu puști, pistoale, cu mâncare și băutură, între rubedenii. Era începutul șezătorilor, unde fetele și nevestele torceau pentru pânză. Începea torsul pentru cămăși.
