Două incendii, izbucnite la două blocuri din Piatra Neamţ, pot fi reale studii de caz în cel puţin două direcţii: complexitatea traiului în comun şi viteza de reacţie a autorităţilor şi instituţiilor. Primul capitol cuprinde, la rându-i, aspecte complicate, unele statuate prin legi, altele prin cutume, dar şi ”detalii” de tipul orgoliilor şi intereselor individuale sau refuzul de a contribui la cheltuielile comune motivat, tipic, ”nu mă interesează, nu sunt eu vinovat”. În privinţa vitezei de reacţie, lucrurile sunt deja trăite, comentate, dar… neschimbate în multe privinţe. În România durează mai mult decât aproape oriunde pe planetă să se construiască un pod, o autostradă şi, firesc, să se refacă un biet acoperiş de bloc. În cazul incendiului de la blocul nemţesc, refacerea acoperişului a durat un an, dar nici acum nu s-au făcut lucrările de ignifugare, pentru că nu sunt bani. În cazul blocului D5 din Mărăţei, abia răvăşit de o explozie, nimeni nu are curaj nici măcar să se gândească la durata reparaţiilor, d-apoi să avanseze vreun termen. Cel mai des invocat este de ”câţiva ani”. Asta în timp ce majoritatea locatarilor speră să se întoarcă în casele lor, cât mai curând. Exact această speranţă i-a determinat să se mute pe la rude şi pe la prieteni, dar nu în locuinţele sociale puse la dispoziţie de primărie, unde ar trebui să încheie contracte pentru utilităţi.
* Blocul nemţesc şi acoperișul românesc: iulie 2017 – iunie 2018
În ziua de 27 iulie 2017, pe la prânz, a luat foc blocul nemțesc de lângă Inspectoratul Şcolar. S-a mobilizat tot efectivul ISU, au venit autoritățile la fața locului, primăria a oferit, imediat, cazare pentru locatari. A fost stins incendiul, s-a stabilit cauza ”fumatul în locuri nepermise sau neprotejate termic corespunzător”, nimeni nu a plecat de acasă. Planşeul nemţesc, din beton bine armat, a rezistat şi flăcărilor, şi tonelor de apă folosite la stingere. După câteva zile, însă, mucegaiul a invadat apartamentele de la ultimul nivel. Oamenii au strâns resturile carbonizate din pod şi au întins nişte folie să-i protejeze de apa de ploaie, care se scurgea în casele lor.
În luna decembrie 2017, deci după aproape jumătate de an, blocul avea astereală şi învelitoare din folie. Una scumpă şi, teoretic, rezistentă. N-a rezistat, însă, pe toată suprafaţa. Apa rezultată din topirea zăpezii a ajuns prin apartamente.
”Am plătit gazul 1.000 de lei pe lună şi nu aveam mai mult de 10 grade în casă. Am crezut că voi muri de frig. Nu am idee nici acum de ce nu se încălzea deloc. Iar curățenia din apartament m-a costat exact 10.000 de lei. Am dat 4.500 pentru manoperă şi 5.500 pentru materiale. Asta în afară de contribuţia pentru acoperiş, unde s-a calculat în funcţie de cât spaţiu ai, indiferent de alte criterii. Nu a contat că sunt singură, pensionară, cu un venit mic. Acum cică reface faţada o firmă plătită de primărie. Băieţii ăştia se chinuiesc de două luni să dea cu vopsea, fără niciun fel de reparaţii. Sigur că n-o să dureze, e doar aşa un fel de băgare în seamă. Sau cum spun vecinii, doar mânjesc blocul să pară nou. Nu aşa se fac treburile!”.
În iunie 2018, peste folia cu reflexie, folosită câteva luni ca învelitoare, a fost pusă, în sfârșit, tabla. Urmează să se facă, la un moment dat, și lucrările de ignifugare. Deocamdată s-au montat uși metalice la intrarea în pod, din ambele scări, și câte 3 locatari au primit chei, pe bază de semnătură. Podul nu este compartimentat și nici delimitat, printr-un perete, între cele două scări, cum era înainte de incendiu. În ciuda posibilității libere de acces, locatarii au început deja să depoziteze, din nou, diverse bunuri în pod.
”Dacă nu eram eu nu se făcea acoperișul”, spune Sorin Ștefănescu, președintele Asociației de proprietari nr. 1 Margaretelor. ”După ce l-am terminat, au început alte comentarii. De ce nu e țiglă și e tablă, de ce nu e delimitat, de ce nu e ignifugat… Că nu sunt bani, de aia! Lucrarea a costat, cu totul, 220.000 de lei. S-a acordat un ajutor din partea Guvernului, de 40.000 de lei. Banii s-au dat prin Prefectura, pe bază de tabel. Locatarii i-au primit, dar nu toți i-au dat mai departe la asociație. Apoi a mai dat Primăria Piatra Neamț un ajutor de 30.000 de lei și, din donații, s-au strâns 4.000 de lei. Diferența dintre ceea ce s-a primit ca ajutor și costul total al lucrării a fost suportată de oameni. De unii oameni. Am acționat în instanță împotriva celor care au refuzat să contribuie și urmează să deschid o altă acțiune împotriva celor care au dat o parte din bani, dar nu cât ar fi trebuit. Ei nu înțeleg că sunt proprietari și au niște obligații. Și nu înțeleg nici faptul că, pentru a face o astfel de lucrare, ai de umblat după tot felul de avize, trebuie să faci proiect cu o sută de ștampile, de parcă-l duci la NASA!, plățile nu se pot face decât prin bancă, deci trebuie să deschizi cont și să achiți comisioane. Nimic nu este simplu în afară de a critica. Și măcar să critici când există un motiv. Eu, de exemplu, i-am spus direct domnului primar că firma asta, care lucrează la fațadă, nu e de calitate. După ce-am văzut niște meseriași care au pus toată tabla în două săptămâni, nu prea înțeleg cum se poate să dai cu vopsea pe pereți din luna septembrie, fără reparații, fără nimic și să nu termini nici acum”.
* Coincidențe cel puțin bizare: familia incendiatorului urma să fie evacuată din apartamentul lui Costi Ignat
După stabilirea cauzei incendiului, a urmat o anchetă a poliției, care a stabilit că persoana care a fumat în pod și a lăsat acolo o țigară aprinsă este Marian Alexe. El locuia la ultimul nivel, împreună cu mama, sora și bunica, în apartamentul lui Costantin Ignat Marin (muzicianul Costi Ignat, care a murit în incendiul din clublul ”Colectiv”). În mod firesc, moștenitoarea de drept, și anume fiica lui, a deschis, prin mama sa, acțiune de evacuare în instanță. În ziua de 18 mai 2017, Judecătoria Piatra Neamț admite acțiunea de evacuare a chiriașilor care refuzau să plece.
Viorica Alexe, bunica fumătorului ”neglijent”, deschide, la rându-i un proces, pe 12 iunie 2017, prin care contestă contractul de vânzare-cumpărare încheiat între Constantin Ignat Marin și bunicii acestuia (Mihai și Ana Nacu), care i-au vândut apartamentul. Hotărârea instanței se pronunță în ziua de 13 iulie, iar cererea de chemare în judecată este anulată. Două săptămâni mai târziu se produce incendiul.
Oamenii spun și acum că Marian Alexe ar fi afirmat că, dacă familia lui va trebui să plece din apartament, nici alții nu se vor bucura de el.
Tânărul, care avea 19 ani când a început ancheta împotriva lui, a fost reținut pentru 24 de ore și plasat, apoi, sub control judiciar. A recunoscut că a fumat în pod și a afirmat că ”este posibil” să nu fi stins bine țigara. A fost judecat pentru distrugere din culpă și condamnat, pe 14 martie 2018, la două luni de închisoare cu suspendare, pe un termen de supraveghere de 2 ani. Un singur locatar din bloc s-a constituit parte civilă în dosar și a obținut daune de 5.000 de lei.
După ce-a ieșit din iarna 2017-2018 (perioadă în care nu se fac evacuări), familia Alexe s-a mutat din blocul nemțesc. Au rămas proprietarii celorlalte 31 de apartamente să plătească oalele sparte de Marian Alexe. Asociația a chemat în judecată 5 proprietari, împotriva cărora a formulat acțiune în pretenții. În proces a avut loc un singur termen, în luna octombrie, iar următorul a fost fixat pentru 14 decembrie 2018. Președintele asociației de proprietari se pregătește pentru al doilea proces, în care se va judeca cu alți 11 locatari, care nici nu au avut pretenții de la Marian Alexe, dar nici nu au achitat cota parte din cheltuielile aferente refacerii acoperișului.
* Explozia de la D5: 50 de tone de resturi arse numai din apartamente
În ziua de 31 octombrie 2018, pe la prânz, s-a produs o explozie în blocul D5 de pe strada Dimitrie Leonida, din cartierul Mărăței. S-a mobilizat tot efectivul ISU, au venit autoritățile la fața locului, primăria a oferit, imediat, cazare pentru locatari. A fost stins incendiul, s-a stabilit cauza, și anume fisurarea racordului flexibil de la aragaz, toată lumea a plecat din imobil. O parte din apartamente nu au fost afectate, dar nu au niciun fel de utilități, 3 apartamente sunt distruse, casa scării este afumată total, rețelele de apă și canalizare s-au topit din cauza căldurii, rețeaua electrică a ars, iar cea de alimentare cu gaz trebuie verificată atent și refăcută în cazul în care nu mai prezintă siguranță. Însă problema cea mai mare este că acoperișul a ars.
Pe bloc a rămas doar placa din beton, fără smoală, doar cu niște zgură pe alocuri.
La câteva ore după lichidarea incendiului, Inspectoratul de Stat în Construcții a conchis că structura de rezistență o blocului n-a fost afectată. Ulterior, însă, li s-a cerut oamenilor din toată scara să mute mobila și să curățe pereții de rezistență de var și de glet, pentru a putea fi examinate plăcile din beton. Au început, desigur, nemulțumirile, transmise Asociației de proprietari 65. De care aparține blocul.
Președintele Petru Amariei nu știa, marți după-amiază, nimic despre expertiza privind siguranța construcției: ”Știu doar că primarul mi-a spus că nu va trebui s-o plătim noi. Am înțeles că este posibil să primim documentele în câteva zile. În altă ordine de idei, am reușit să deschidem un cont bancar la BRD și să găsim un sponsor care s-a oferit să înlocuiască instalația electrică de pe casa scării și să văruiască. Urgența este acoperișul. Abia după aceea putem discuta despre utilități. Prin asociație se plătește doar apa, pentru gaz și electricitate fiecare proprietar are contracte. Mi se pare că furnizorul ar trebui să fie primul interesat să-și ajute beneficiarii. Însă doar mi se pare. Furnizorul i-a trimis pe oameni să se descurce și să caute singuri firme autorizate. Iar oamenii sunt și ei cum sunt, că nici nu știi ce să mai spui. Am vorbit la Dedeman și ne ajută cu câteva uși de intrare, din acelea care costa 800 de lei bucata. O ușă de 800 de lei e bunișoară, adică nu e chiar din aia pe care o pui doar ca să astupe golul, însă au început discuțiile că ăla a avut ușă de 1.400 de lei, celălalt avea ușă de altă culoare și atunci m-am retras. Eu atât am putut obține. Dacă ei vor altceva, atunci să-și cumpere, dacă astea nu sunt bune. Și discutăm despre uși, în condițiile în care nu știu cine a sunat la Poliția Locală în numele meu, dar urmează să aflu după numărul de telefon de pe care s-a făcut apelul, și le-a spus polițiștilor că nu mai este nevoie de punct fix de pază. Și acum vor doar să patruleze noaptea”.
Luni, 5 noiembrie, resturile rămase din acoperiș au fost date jos de pe bloc, iar apartamentul în care s-a produs explozia a fost curățat. Au muncit câțiva oameni trimiși de primărie, beneficiari de ajutor social. În spatele blocului, au fost coborâte printr-un sistem de tuburi, resturile carbonizate din apartamentele afectate, iar un buldoexcavator le-a încărcat într-o Rabă, de 25 de tone capacitate, de la Publiserv. După cum arăta grămada de resturi carbonizate și moloz, probabil că mașina trebuia să facă cel puțin două drumuri. Însă curățenia în vederea începerii lucrărilor este abia primul pas. De aici începe, de fapt, greul.
* Improvizația din baie și discuții pe tema acoperișului fără riscuri
Despre apartamentul lui Alexandru Băiașu s-a aflat că avea o improvizație la instalație electrică din baie. Acolo s-ar fi produs arcul electric, care a declanșat explozia. Mirosul de gaz, care s-a simțit pe casa scării, este încă subiect de dezbatere. Unii dintre locatari spun că era deja ceva obișnuit, pentru că periodic se simțea miros de gaz, din cauza unui regulator de presiune, care avea scăpări și tocmai de aceea nimeni nu s-a alarmat. Pe de altă parte, oamenii cred că nimeni n-a avut curaj să se ducă la ușa familiei Băiașu, să întrebe dacă nu cumva sunt probleme cu gazul, pentru că tatăl lui Alexandru nu este tocmai genul de vecin pe care să-l agreezi.
”Mie mi-a vorbit întotdeauna foarte urât și mi-a bătut în țeavă de zeci de ori”, ne-a declarat o vecină. ”Plus țipete, amenințări, odată mi s-a stricat un obertain de la robinet și l-am inundat, lucru pentru care m-a făcut în toate felurile”.
Dincolo de spusele vecinilor și de condițiile în care s-a produs explozia, cert este că a fost un cumul de factori, care a favorizat deflagrația. Furtunul s-a fisurat, gazul a ieșit vreme de câteva ore și a invadat apartamentul, tânărul a dormit și probabil s-a trezit amețit din cauză că a inhalat și el gaz. Iar când a aprins lumina la baie, totul a sărit în aer. A rămas, culmea, o carte intactă în hol, ”Flăcările” de Radu Tudoran.
Din ziua exploziei până marți, 6 noiembrie, nu s-a făcut niciun pas concret în vederea refacerii acoperișului. Nici măcar nu s-a stabilit varianta ideală. Printre alții, la fața locului a venit specialistul care a proiectat blocul. El a spus că nu ar recomanda reconstruirea acoperișului în forma în care a fost, pentru că imobilul nu este proiectat să susțină câteva tone de lemn (astereala) peste placa de la etajul IV. Ideal ar fi să se revină la izolația clasică, din zgură și carton bituminat. Numai că, între timp, locatarii, având acoperiș în două ape, au tăiat toate conductele pluviale din bloc, motiv pentru care apa folosită la stingere s-a scurs, generos în apartamentele lor.
Refacerea tuturor instalațiilor și a acoperișului, precum și curățenia, s-ar ridica, după unele păreri avizate, la suma de 500.000 de euro. Primăria Piatra Neamț a acordat un ajutor de 50.000 de lei, iar din alte surse nu se întrevede nimic. Să nu uităm că, la blocul nemțesc, cu toate apelurile publice, abia s-au strâns din donații 4.000 de lei.
Cristina MIRCEA
