Târgul PSD de la Curtea Domnească

Vineri seară, în ajun de Ziua Constituţiei, pe platoul Curţii Domneşti din Piatra Neamţ, s-a săvârşit inaugurarea ediţiei 2018 a unei manifestări publice care, în mod cu totul inexplicabil, este numită şi în acest an tot târg de Crăciun. Atmosfera este încălzită uşor cu ceva ce poartă eticheta de vin fiert, disponibil în două culori de bază într-o multitudine de căsuţe. Pe ici, pe colo, floricele de porumb, plăcinţele şi prăjiturele (sau cam aşa ceva), plus fascinanta vată de zahăr pe băţ. În contrast cu măştile populare, un soi de baloane luminescente. La o căsuţă dinspre Colegiul Petru Rareş suferă de singurătate un produs lichid etichetat drept palincă, produs pe care sigur nu l-a întrebat cineva de sănătate. În rest, căciuli, ciorapi, poze magnetice şi un curajos, undeva în dreptul Muzeului de Artă, care a îndrăznit să pună la fiert un vin rose şi chiar a nimerit-o. Pe partea curată, frumoasă, sincer de sărbătorească găsim artizanatul şi suvenirurile făcute la Centrul de Recuperare şi Reabilitare a Persoaneleor cu Handicap Păstrăveni, mierea de albine de la Romsilva şi standul acela fabulos unde redescoperi puterea lavandei.

Întunericul lung de iarnă adânceşte hidoşenia căsuţelor. Sunt dotate cu un oarece ornament luminos ce seamănă a ghirlandă, dar sunt ca vai de mama strămoşului curentului electric. La câte sute de mii de lei se toacă pe târgul ăsta de partid, ar fi fost de fapt culmea să mai şi decoreze căsuţele ca lumea, dacă nu cumva savanţii de la CJ, în strânsă alianţă cu vizionarii de la Carmen Saeculare, au fost prevăzători şi au transferat sarcina chiriaşilor. Sub luminiţe, câte două embleme: Târgul de Crăciun la Neamţ şi Consiliul Judeţean Neamţ. Incredibil de uluitor, au uitat să pună şi fotografia lui Ionel Arsene! (Originalul a efectuat o scurtă cercetare la faţa locului, însoţit de nelipsitul adjunct Jan de la Han, în jurul orei 19:25, după care a dispărut de pe radar.)  În mijlocul părţii de platou ce acoperă borta rutieră, încă o minune, o arătare tot cu beculeţe. Ceva între un om de zăpadă şi Moş Crăciun, însă de-o hidoşenie desăvârşită. După ce ţi se adaptează urechile la condiţiile ultra-neo-post-moderniste specifice registrului „Muzica voastră e tare, lacrimi curg din difuzoare!” şi crezi că le-ai suportat pe toate, altă pălitură, ca un viol estetic: mai sus de căsuţele în curs de caşcarabetizare, pe verticala curţii, au inventat o jartieră cu beculeţe şi-au tras-o pe Turnul lui Ştefan cel Mare.

Dar, vineri seară, a venit şi întâlnirea cu Lou Bega, descris în nişte materiale greţoase de promovare ca un megastar internaţional. În realitate, flăcăul ăsta – căruia în loc de voce i-a crescut altceva în ultima vreme – a nimerit la toată viaţa lui o singură melodie, acea Mambo No. 5, care nici măcar nu-i a lui, din simplul motiv că e ciordită de la un cubanez (Perez Prado, 1949) şi botezată remake, el asamblând doar nişte cuvinte fără vreo noimă. Mai jos, originalul:

https://youtu.be/tdn0C3hJJZA

Pe scenă, în prezenţa a maxim 7-800 de spectatori (estimare de la Jandarmerie – n.a.), a etalat trei animatoare atrăgătoare şi un repertoriu răscolitor. Răscolitor în sensul că a răscolit hohote de râs. Neavând cine ştie ce zestre muzicală proprie, marele musafir a dat-o, într-un perfect stil românesc al anilor ’80 din secolul trecut, pe repertoriu internaţional, însă cu o uriaşă diferenţă: halul de interpretare. Cel puţin „personalizările” administrate şlagărelor universale Gimme Hope Jo’Anna (Edy Grant, 1988) şi Hit the Road, Jack (Ray Charles, 1961) par imposibil de egalat.

Pentru cine a uitat, comedia asta cu David Lubega (numele real al starului fără voce) a costat o căciulă de euroi. Pentru cine a uitat, a fost o comedie întreagă la CJ Neamţ cu aprobarea de bani „fără număr, fără număr” în favorea târgului, în cele din urmă votându-se în strictă conformitate cu voinţa comandantului de judeţ. Cine nu a uitat şi nu uită, pe de altă parte, întreabă cum de nu le-a trecut prin cap profesioniştilor de la agenţia judeţeană de spectacole de partid s-o invite într-o seară pe Teodora Sava. Avem o voce senzaţională în judeţ, e iubită în toată ţară, românii au protestat vehement când a fost nedreptăţită la un concurs TV, iar noi ne mândrim cu ea prin corespondenţă. N-a încăput în programul saturat cu nişte vedete pe care abia le cunosc impresarii. Că aşa-i până şi la târgurile astea pretins sărbătoreşti, în judeţele aflate sub stăpânire. Totul trece pe la stăpân. Să ne fie învăţătură de minte, nu-i aşa?, că altfel Bega, pardon, benga ne ia pe toţi… (Viorel COSMA)

P.S. Mai jos preluăm de pe Youtube versiunile corecte ale celor şlagăre măcelărite la Piatra Neamţ. Interesant ar fi dacă imnul lui Mircea Geoană, cum e cunoscut Gimme Hope Jo’Anna în cercurile diplomatice, îi stârneşte oarece amintiri lui Ionel Arsene.

Actualizare rectificativă şi reparatorie:

Carmen Nastasă, şefa centrului de cultură de pe lângă CJ Neamţ, solicită o grabnică rectificare şi-într-un limbaj ironic, cu specific de partid roşu dominant, insinuează o gravă eroare de documentare în legătură cu Teodora Sava. Ca argument aduce afişul târgului, material tipărit care, într-adevăr, plasează vedeta noastră în programul zilei de 29 decembrie. Numai că afişul unei organizaţii cultural-politice nu are cum fi o sursă credibilă de informaţii pe acest subiect prin comparaţie cu sursa noastră. Nu am vrut să o dezvăluim de la bun început. Dar dacă se insistă atât de afectuos şi cum la discuţia de referinţă au participat şi 3 (trei) martori, aflaţi că sursa noastră de bază e însuşi tatăl Teodorei.

Revenind la ideea de rectificare, ca să intrăm în ritm, propunem repede una gingaşă, aici, pe loc. A titlului materialului. Târgul PSD de la Curtea Domnească are sclipiri întunecate sună mai bine, nu? Că mai aproape de realitate sigur e. (Viorel COSMA)