EXCLUSIV ”Dacă cineva crede că un şef din poliţie poate astupa activitatea infracţională a cuiva, se înşală total”

• interviu cu Paul Tablan, inspectorul şef al IPJ Neamţ, partea a II-a

– Se pare că funcţia de inspector şef este o tentaţie irezistibilă. Are avantaje atât de mari?

– Eu am venit pe funcția asta ca să rezolv niște probleme, indiferent dacă erau pe zona operativă, gen grupări infracționale, sau pe zona administrativă – resurse umane sau logistică. Și am trecut prin reorganizări de la nivelul posturilor și al secțiilor de poliție. Cu toate că nu este bilanțul funcției pe care o dețin, va veni probabil și acesta, eu spun că mi-am făcut datoria. Și, dacă mă uit în urmă, văd niște lucruri importante, care au fost rezolvate. Doar finalizarea sediului Poliției Bicaz, care era în construcție de aproape 20 de ani, este unul din cele care contează. Dar dacă eu devin o problemă pentru comunitate sau pentru instituția pe care o conduc, voi avea demnitatea să-mi dau demisia. Deocamdată, n-am simțit asta. Și nu trebuie să-mi spună nimeni, am luciditatea intelectuală să știu când devin o problemă.

Declarațiile de avere sunt publice, nu cred că este o tentație materială atât de mare încât să-ți dorești neapărat o funcție și să-i calci pe ceilalți în picioare. Nu putem s-o ducem nici prin rotație, că aș face și acest lucru: să vină fiecare să vadă cât de greu este. Eu am curajul să privesc în ochi pe toată lumea. Nu știu dacă am fost cel mai bun șef neapărat, dar cel mai longeviv sunt sigur, poate de aceea stârnesc și atâtea pasiuni.

– În afara sistemului există oameni care cred că şeful unei unităţi de poliţie poate decide soarta dosarelor penale. Cum stau lucrurile, la modul real?

– Sunt două mare categorii de dosare: cu autor cunoscut (AC) și cu autor necunoscut (AN). În dosarele cu AC, ofițerul de poliție desfășoară activități, iar procurorul supraveghează dosarul. Şeful polițistului respectiv nu are competență decât de a verifica aducerea la îndeplinire a activităților, în termenul dispus de procuror. Nu am voie să mă bag să văd despre ce este vorba acolo, pentru că este imixtiune în activitatea polițistului și un abuz în serviciu din partea mea.

În ce privește dosarele cu AN, poți să-i dai sarcini șefului nemijlocit, dacă este unul implicat în activitate, pentru că există şi şefi care nu-și bat capul şi urmăresc doar dacă lucrătorul este prezent la program, este frumos îmbrăcat și este cuminte. Şeful care vrea să se implice poate să dea sarcini și îndrumări în dosar, care să conducă la identificarea autorului. Dar, în momentul în care a fost stabilit autorul, nu-ți mai permite legea să te ocupi decât de termenele în care trebuie făcute activitățile dispuse de procuror. Nu văd cum, în anii 2018-2019-2020, pe aceeași legislație penală, un șef – indiferent pe ce nivel se află el -, să se implice decisiv în soarta unui dosar.

O verigă foarte importantă este parchetul și mulțumesc domnilor procurori și conducerii tuturor parchetelor din județul Neamț pentru sprijinul și supravegherea pe care ni le acordă în soluționarea dosarelor. Până acum, dacă voiai să ajuți pe cineva, poate lăsai un dosar în nelucrare. Dar este din ce în ce mai greu să faci acest lucru. Avem evidența informatizată a dosarelor penale la nivelul Serviciului Cazier Judiciar și Evidență Operativă, iar domnii procurori au, la nivelul parchetelor, evidența după numărul unic de dosar și, la orice apăsare de tastă, pot vedea care dosar este mai vechi de 3 luni.

Din punctul meu de vedere, este o concepție greșit construită aceea că, vezi Doamne, vine unul șef ca să astupe activitatea infracțională a cuiva. Dacă cineva crede treaba asta se înşeală total. Ca să faci aşa ceva, îţi mai trebuie și procurorul de caz, și procurorul șef, şi judecătorul, și lucrătorul de la evidență operativă și statistică, pentru că trebuie să nu dea dosarul pe listă, deci hora e mare. Eu, în 7 ani și 9 luni, nu am avut niciun fel de imixtiune de acest gen. Nu am spus niciodată unui coleg ”Nu face dosarul ăsta” sau ”Fă dosarul ăsta cu soluția asta”! Nu poți, pentru că trebuie să bagi prea multă lume într-o astfel de horă, iar răspunderea este personală până la urmă, cine răspunde este cel care semnează referatul.

– Pentru eşecurile din munca de poliţie, de regulă, vocile din interior, mai ales ale unor sindicate, reclamă condiţiile, lipsa dotărilor, a maşinilor, dezechilibrul dintre cei care sunt în stradă şi cei care ”stau” în birouri. Care este, de fapt, marea problemă a poliţiei?

– Marea problemă a poliției, inclusiv în Neamț, este omul. Nu există post comunal de poliție fără autospecială de serviciu şi nu este meritul meu, ci al IGPR şi al MAI. Mai multe decât atât, reușim, în acest debut de an, să constituim o rezervă de 11 autoturisme, astfel încât, în momentul în care pică o mașină de la rutieră, de exemplu, şi trebuie adusă pentru reparații la garaj, să nu lăsăm o gaură, ci să dăm o autospecială din acea rezervă. Sunt eforturi considerabile.

Revenind la om, trebuie să spun că, la nivelul inspectoratului, nu avem niciun compartiment, birou sau serviciu ocupat în procent de 100%. Peste tot am încercat o uniformizare, să nu lăsăm goluri foarte mari într-o parte și să ocupăm în altă parte schema. Poate și asta a deranjat, dar mi-am asumat-o. Una dintre abaterile mele disciplinare este că nu am depus destule diligențe pentru ocuparea unei funcții din cadrul Serviciul logistic. Dacă ar fi fost aceea ocupată, probabil că mi s-ar fi reproșat că n-am depus destule diligențe să ocup una de la Judiciar sau de la Poliția rutieră, pentru că oricum fiecare om și fiecare funcție au o importanţă deosebită în acest angrenaj. Iar sindicatele nu mai sunt așa vocale, cum erau când strigau ”Scoateți lumea din birouri!”.

Nimeni nu vrea să vină la birouri, pentru că este foarte mult de muncă, este foarte multă responsabilitate – vedeți ce se întâmplă cu un contract greșit -, sau la resurse umane sau la logistică. Nu mai spun de zona de salarii, când omul se uită în punguța lui și dacă vede un leu lipsă, face reclamație. Nici sporurile nu sunt atractive, s-au dat pentru cei din stradă, pentru sâmbăta și duminica, pentru orele de noapte, dar pentru cei de la birouri nu.

– Şi problema omului, în contextul pensionărilor masive şi a calităţii personalului în general, cum se rezolvă?

– Vreau să evidențiez importanța muncii colegilor mei din structura suport – Serviciul de resurse umane. Anul 2018 a fost un an încărcat, ca și 2017, de altfel. S-au făcut încadrări din sursă externă pentru specialiști, am avut treceri din corpul agenților în corpul ofițerilor, după care – un lucru foarte important și nu știu câte inspectorate din țară au reușit să-l facă sau știu, dar nu vreau să spun! – am reușit  să ocupăm prin concurs majoritatea funcțiilor vacante. La nivelul inspectoratului, au rămas funcții ocupate fără concurs la Poliția municipiului Piatra Neamț și la secțiile rurale Sagna, Bicaz și Ion Creangă. Iar la nivelul posturilor de poliție mai sunt Negrești și Gârcina. De doi ani de zile avem două etape de recrutări pentru școlile de agenți și una pentru academia de poliție, care presupun un volum imens de muncă numai pentru a verifica dosarele tuturor candidaților, și am ajuns să avem în jur de 200 de candidați pe serie numai la școlile de agenți. Dacă mergem în ritmul acesta – și am primit la promoție câte 20-22 de agenți și 10 absolvenți de academie -, în 2 ani de zile va fi un număr foarte mic de funcții vacante.

Au fost mai multe perioade proaste din punct de vedere al resursei umane. Acum doi ani, când a fost legea pensionării favorabilă, au plecat mulți și nu am avut de unde să-i înlocuim; cred că acela a fost cel mai greu moment, pentru că au plecat deodată, în număr mare, și au plecat cei cu experiență. Acum nu cred că mai avem 10 polițiști, în tot inspectoratul, care să aibă vârsta peste 47 de ani şi 25 de ani de carieră. Eu, fiind crescut aici de mic, i-am îndemnat pe colegi să meargă să se înscrie la concursuri, pentru că va veni momentul, cam peste vreo doi ani, când schema va fi full și să vedeți atunci lupte! Când o să vrea fiecare măcar o funcție de șef de birou și n-o să aibă cum, pentru că va fi ocupată de un lucrător care are 30 și ceva de ani, și-o să stea în spatele lui, pentru că n-a avut cap și a preferat împuternicirea în locul concursului.

– Ce vă doriţi pentru 2019?

– Îmi doresc, în primul rând, să-mi rezolv problema disciplinară. Şi, simultan, mă preocupă faptul că IPJ Neamţ, cu mine sau fără mine la comandă, trebuie să se mute. Pe 19 septembrie, am semnat contractul cu finanţare europeană pentru anvelopare şi avem 9 luni, din acel moment, pentru relocare, pe o perioadă de 2 ani de zile. Nu avem certitudini în privinţa unui sediu temporar, pentru că trebuie să obţinem negații de la instituțiile MAI care au sedii în județ şi sunt făcute demersurile, dar n-au venit răspunsurile, după care trebuie negaţii de la MApN. Urmează procedura de achiziție publică, pentru că nimeni nu se va oferi să ne dea 100 de birouri cu titlu gratuit. Avem mai multe locuri în care ne putem muta. Şi va trebui să se mute şi Poliția municipiului Piatra Neamț , pentru că şi acel sediu intră într-un proces de reabilitare și refacere a interioarelor. Poliția municipiului s-ar putea muta în locul Poliției locale, oricum noi nu încăpem acolo. Nu încăpem nici în clădirea FC Ceahlăul, de la stadion. Am vizitat spațiile, sunt ok, ar putea lucra acolo doar zona administrativă și conducerea.  Şi am folosi în continuare parcarea, garajele și tot ce avem aici. Dacă ne-am muta la telefoane, cred că încăpem, dar nu avem parcări nicidecum. Mai există o posibilitate la Adridan pe Calea Romanului şi alta la Gostatul de pe strada Petru Rareş. Oricum nu sunt foarte multe locuri în care să găsești 100 de birouri de închiriat. Trebuie făcută o achiziție publică și atunci poate apar mai mulți ofertanți. În acest context, gândurile mele pentru prima jumătate de an se duc pe zona logistică. Am început acest proiect, suntem 7 oameni în echipa care se ocupă cu derularea lui şi trebuie să-l ducem la capăt.

Cristina MIRCEA