CMI Urban a intrat în insolvență nu neapărat pentru datoriile pe care le avea, cât pentru ca ”să se ascundă urmele”, cum practic s-au consemnat în procesul verbal al celor din Adunarea Generală a Acționarilor cuvintele lui Vasile Ouatu, personaj uns cu toate alifiile deciziilor administrative din județ. Declarația sa, așa cum a rămas consemnată, merită reamintită: ”Prezintă faptul că este cel mai vechi membru în AGA dintre cei prezenți și se simte vinovat de starea CMI Urban SA. În condițiile în care se află economia în prezent, dânsul propune intrarea în insolvență PENTRU A SE ȘTERGE URMELE, PENTRU A NU MAI EXISTA RĂSPUNDERI, iar insolvența dă dreptul relansării societății”!
Creditorii au fost și sunt cei de la ANAF și, în rol principal, Municipiul Piatra Neamț.
Cum scriam și cu alte ocazii, datoria către municipalitate putea fi ușor stinsă, dacă ar fi existat dorință de dialog. Este de notorietate cum CMI Urban a făcut dotări pentru diverse obiective, precum Sala Polivalentă, Centrul Social Pietricica sau în cartierul Văleni, după ce a primit bani de la Primărie, ca aport de capital social. Bunurile respective, fiind achiziționate de Urban, au devenit proprietatea sa, deși e greu de înțeles ce ar fi putut face societatea cu sistemul de iluminat public din Văleni sau cu cele două ascensoare de la Căminul de vârstnici. Aflată în insolvență, CMI Urban a cerut în mai multe rânduri să se compenseze datoria cu valoarea acestor bunuri, folosite și acum de Primărie. Orice cerere s-a blocat în Consiliul Local, unde nu s-a găsit majoritatea necesară. Atâta doar că, în acest moment, în tot acest joc a intervenit o noutate: ANAF a cerut atragerea răspunderii tuturor foștilor directori ai societății și a tuturor membrilor AGA și ai Consiliiilor de Administrație. Este vorba de 26 de persoane, între care până și defunctul Radu Staicu.
Așa a apărut dosarul 3234/103/2019/a5, cu obiect ”atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvență”.
* Nume grele și o singură problemă: investiții făcute aiurea
Printre numele grele din dosar, apar Elena Boengiu, Gheorghe Munteanu, Vasile Ouatu, Corneliea Tudorancea, Ioan Fiterău, Viorel Strungariu, Ioan Cătălin Misăilă, Georgeta Căruceru și Corneliu Ptașnec. Adică toți care au fost directori până la intrarea în insolvență, dar și toți membrii AGA și CA.
Miza procesului: ANAF cere instanței ”să dispună ca pasivul rămas neacoperit urmare a desfășurării procedurii insolvenței debitoarei SC CMI Urban SA, în cuantum de 5.746.708,79 lei, să fie suportat în solidar de pârâți”. Asta dacă nu reușește planul de reorganizare. Dacă reușește, totul ar fi în regulă. Numai că, volens-nolens, reușita planul de reorganizare ține de votul a două treimi dintre consilierii locali, care ar trebui să accepte ”darea în plată” sau, mai simplu spus, compensarea cu investițiile enunțate înainte.
Până în acest moment, au fost 4 încercări de a trece această hotărâre în Consiliu, dar, în afara unui acord de principiu, lucrurile s-au împotmolit de fiecare dată, fără nicio explicație. S-a ajuns ca inițiatorul proiectului să propună consilierilor locali trei variante de lucru. Prima se referă la posibilitatea ca Urban să-și ia lucrurile și să se spele pe cap cu ele în insolvență, o posibilitate cel puțin greu de realizat în cazul ascensoarelor sau al sistemului de iluminat public. A doua ar fi ca Primăria să le închirieze, greu de realizat având în vedere foamea de bani a instituției. Cea de-a treia variantă, deja folosită în alte cazuri, presupune un fel de troc, numit ”dare în plată”, o compensare a datoriei cu valoarea pe care o au respectivele bunuri.
Dacă acest lucru s-ar fi realizat și practic, nu doar în principiu, s-ar fi compensat peste 4 milioane lei și ar fi scăzut datoria către primărie. Ba s-ar fi compensat și alte lucruri.
* Planul de reorganizare aprobat de judecător cu tot cu darea în plată
În mai 2018, la cererea de prelungire a planului de reorganizare a CMI Urban și lichidarea unor bunuri din averea debitoarei, judecătorul sindic de la Tribunalul Neamț confirma planul de reorganizare propus de companie, care, nota bene, a fost aprobat de Adunarea Generală a Creditorilor din 26 ianuarie 2017 și a dispus reorganizarea pe baza acestui plan. La adunarea respectivă, au participat, lesne de ghicit, reprezentanți ai municipiului Piatra Neamț, care au fost de acord cu propunerea. Că nu s-a făcut ori s-a făcut o informare și către Consiliul Local este o altă problemă, dar, în mod sigur, la nivelul Primăriei se știa de plan și ce pași trebuie făcuți.
Principalele prevederi care interesează se referă la datoria față de acționar, unde s-au propus compensări cu o serie de investiții în valoare de peste 4 milioane lei, eșalonate în rate. Diferența dintre datoria de 2,7 milioane către acționar și valoarea investițiilor, de peste 4 milioane, ar fi trebuit compensată cu datoria curentă (redevența) din contractul de concesiune de la Piața Centrală. Pentru consilierii locali, repetăm că este vorba despre un plan de reorganizare aprobat deja de judecător și de creditori. Iar momentul în care acțiunea ANAF îi cheamă în instanță pe toți foștii conducători ai societății, din 2010 până în 2016, este un semnal de alarmă. Cu atât mai mult cu cât, de data aceasta, se vorbește deja de o sentință care ar trebui respectată.
Pentru a spune și mai clar lucrurile, încurcătura, voită și girată de secretarul de atunci al municipiului, aparține tot Consiliului Local, care, cu voioșie și fără să-și pună întrebarea dacă nu face vreo prostie, a votat lista investiților pe care trebuia să le realizeze Urban în locul Primăriei, așa cum se poate vedea în anexa la hotărârea 67 din 2011. Dacă atunci nu s-ar fi votat prostia ca Urban să investească în lifturi la Căminul de bătrâni sau în dotări la Sala Polivalentă, nu s-ar fi ajuns la aberația de acum.
Dacă cei care au condus societatea se vor apăra, așa cum unii au făcut-o deja, spunând că ei nu au făcut decât să respecte o hotărâre a Consiliului Local, este mai mult decât probabil să-i vedem și pe consilieri dând cu subsemnatul în ceva timp de-acum înainte. Iar în actuala componență, cei din CL sunt obișnuiți să plătească pentru prostiile făcute, pierzând deja un proces tocmai pentru că au refuzat, fără explicații, demersul unui întreprinzător.
* Exemplu de tâmpenie administrativă: lifturile de la Centrul Social Pietricica
În documentele de control ale ANAF și apoi în cel privind cererea de atragere a răspunderii, apar amănunte privind proiectarea, fabricarea, montajul și autorizarea ISCIR a două ascensoare la Centrul Social Pietricica, pentru prețul corect de 195.386.80 lei.
Ce au costatat cei de la ANAF? În primul rând, a existat un contract de societate civilă între Municipiul Piatra Neamț și CMI Urban, prin care părțile contractante au convenit la ”derularea și realizarea de obiective de interes public”, apoi la administrarea lor în comun, după recepție. În cazul lifturilor de la centru, ele au fost puse în funcțiune în octombrie 2011 și predate centrului în aceeași lună. Din momentul predării ”obiectivul”, nu mai era administrat în comun. Controlul financiar constată că, deși au predat investiția, ea s-a aflat în gestiunea și evidența contabilă a CMI Urban! Iar taxele de autorizare ISCIR, fără de care nu putea funcționa liftul, au fost plătite tot de Urban. Ca să se mai contabilizeze o pierdere pentru societate.
Din punctul de vedere al organului fiscal de control și pe o simplă logică economică, o societate comercială, fie ea și a primăriei, caută un minim profit, ca să poată funcționa. Nu se ocupă de ”investiții publice”, care să genereze doar costuri, adică pierderi, fără niciun fel de venit sau cu venituri doar scriptice.
Concluzia este și simplă, și clară: ”Organul de control consideră că investițiile realizate la bunurile de interes public nu sunt de competența SC CMI Urban SA”.
* Insolvența provocată, ieșirea din insolvență blocată
La vremea declarării insolvenței, am scris și demonstrat că totul a fost provocat de dorința de a scoate societatea de sub conducerea falimentară, chiar dacă se știa de atunci că datoriile Urban și banii ce-i avea de primit de la municipalitate aproape s-ar fi anulat. În plus, se mai dorea ca Urban să preia noua piață, cu o altă conducere, lucru care s-a și întâmplat.
În acest moment, când există posibilitatea ieșirii din insolvență, blocajul de la nivelul Consiliului Local este total. Nu s-a aprobat nici măcar cuantumul prețurilor în piețele Dărmănești și Precista, deși în contractul de concesiune se spune că ele trebuie aprobate prin Consiliul Local. Anual. Este o obligație, chiar dacă se aprobă prețuri mai mari sau mai mici, dar ele trebuie aprobate. Chiar și un jurist ca dl. Victor Marghidan ar putea înțelege ce scrie în contract. Nemaivorbind despre situația de mai sus, cu darea în plată a investițiilor care – primăria recunoaște – sunt folosite 100% de ea.
În final, o constatare: deși rar, se mai întâmplă ca niște consilieri care votează doar la comandă să fie nevoiți, la un moment dat, să dea explicații de ce au votat un proiect de hotărâre care blochează rezolvarea unei situații generate tot de o stupiditate administrativă. Și este greu de crezut că atunci va exista o ședință la partid, în care cineva să declare că există protecție la încălcarea legii.
Valentin BĂLĂNESCU
P.S.: De ce consilierii locali din perioada 2008-2014 au votat ca oile toate tâmpeniile de mai sus, de ce juriștii Primăriei le-au avizat sau au promovat celebrele ”contracte de societate civilă” sunt adevăratele provocări pentru cineva care vrea să afle adevărul. Abia acolo sunt răspunsurile la problemele CMI Urban.
