Așa cum spuneam, de mai bine de o săptămână, Spitalul Județean de Urgență Piatra Neamț este prins în febra discuțiilor despre externalizare. Previzionam că se va ajunge la această soluție, pentru scăderea presiunii pe fondul de salarii, deoarece contractul cu Casa (prost făcut) nu acoperă nici măcar această cheltuială. Între timp, Comitetul Director a discutat și s-a ajuns la un acord pentru demararea procedurilor pentru externalizarea pazei, bucătăriei și curățeniei. Cum este privită această măsură de cei din spital, medici, asistenți, infirmiere? În cele ce urmează.
Asistenta șefă Nicolina Știrbu, director interimar de îngrijiri:
”Din experiența mea, de șef de secție Sterilizare peste 17 ani și acum, ca director de îngrijiri, știu că se analizează posibilitatea de a rezolva unele neajunsuri, în primul rând în folosul spitalului, al pacientului, dar, în același timp, și al angajaților. Suntem sprijiniți în acest demers de o echipă a Consiliului Județean Neamț, niște oameni foarte bine pregătiți, cu care colaborez de mai bine de o lună, inclusiv prin Comitetul Director și care știu ce vor. Au monitorizat activitatea spitalului, lucru firesc câtă vreme banii la spital vin și de la Consiliul Județean. Până nu se vor analiza foarte bine plusurile și minusurile externalizărilor, nu se vor lua decizii. Trebuie să vedem exact care sunt costurile, să nu se mai «scurgă» bani, totul în beneficiul spitalului. Dacă vrem să putem oferi pacientului un meniu mai bun, medicamente suficiente ș.a.m.d., trebuie să reducem niște cheltuieli, pe baza analizei. Dar personalul ce intră în subordinea mea, adică îngrijitorii, infirmierii, asistenții, cei de la pază, personalul de la bucătărie, trebuie să știe că, dacă se va lua o decizie, aceasta va ține cont de aspectele sociale, conform normelor legale. Știu că se vorbește că noua conducere a spitalului are o altă viziune decât până acum. Eu îmi doresc foarte mult ca secțiile, saloanele, pavilioanele, curtea, bucătăria spitalului să arate ca-n orice spital modern, pe care toți ni-l dorim, cred. Dar cu toții trebuie să nu uităm că fiecare funcție de conducere are atribuții clare și răspunde atât pentru pacient, cât și pentru spital, în ansamblul său”.
Dr. Cristina Iacob Atănăsoaie, fost manager interimar, fost director medical interimar:
”Curățenia e făcută de îngrijitoare și infirmiere. Dacă s-ar externaliza curățenia, ar dispărea îngrijitoarele. Unele ar fi angajate de firma de curățenie, dar ar rămâne infirmierele care, acum, oricum sunt insuficiente pentru a avea grijă de bolnavi. Nu știu dacă ar fi mai eficient, fiindcă îngrijitoarele ajută și la bolnav, nu dau doar cu mopul, să șteargă sîngele sau voma bolnavului. Ce-ar urma, să fie angajate noi infirmiere? Ar mai fi economie? Eu mă mai gândesc la o variantă: să se adopte și la noi nursingul, prin lege. Și-atunci ar fi asistent-infirmier, adică o singură persoană care îngrijește pacientul și-i administrează și tratamentul.
Pe parte de bucătărie, de curățenie și alte servicii, eu știu că s-a mai făcut un studiu, înainte de anul 2012, când am fost eu angajată în spital. Atunci erau aproape 1.000 de paturi, acum sunt 800 și ceva, atunci erau 1.000 și ceva de angajați, acum tot 1.000 și ceva de angajați. Mâncarea bolnavilor poate este așa cum este, dar e foarte gustoasă, pacienții primesc în fiecare zi, unii mănâncă doar ce primesc din spital, fiindcă n-au rude ca să le aducă de-acasă. Bucătăria nu are condiții igienice, într-adevăr, din cauza locației; e la demisol și se face condens, oricât de reabilitată ar fi. Trebuie altă locație. De muncitori ce să mai spun, oricând în spital se poate strica un bec, o ușă, orice – că-i zi, că-i noapte – ai pe cine chema, fiindcă ei sunt aici”.
Zizi Daniel Burghelea, fizician principal, responsabil în securitatea radiologică:
”În principiu, externalizarea este o operațiune foarte complexă. Presupune nu doar luarea în calcul a unor aspecte ce țin de personal, salarizare, eficiență în momentul respectiv, ci în perspectivă. Nimeni nu preia nu serviciu nemedical pe mai puțin de 5 ani, pentru că trebuie să-și amortizeze cheltuielile. Mai este un aspect: ce autoritate mai tu, ca spital, față de angajații care nu mai sunt ai tăi, ci ai firmei? Eu știu zeci de spitale din țară care au avut servicii externalizare și, pe urmă, s-au chinuit ani de zile în instanță să readucă serviciul înapoi. Cum spuneam, este un proces complex, care trebuie gândit cu foarte mare atenție, în toată complexitatea sa”.
Dr. Carmen Martin, șefa secției Cardiologie:
”Personalul de îngrijire este necesar. Curățenia și pacientul ar fi o catastrofă dacă ar veni o firmă, care ar avea un anumit program. În condițiile în care am avut pe secție și pacienți de 160 de kilograme, care trebuia internat din UPU și am avut nevoie și de paznici, și de infirmieri, și de brancardieri, nu doar de îngrijitori! Când trebuie făcut curățenie după fiecare pacient la grupul sanitar, când căruciorul trebuie curățat de zăpadă înainte de a-l băga în spital, când pacientul trebuie dus la explorări – nimeni altcineva în afara îngrijitorului nu face lucrurile astea. Pe noi ne ajută foarte mult. Cât privește curățenia în secții, acest aspect este în grija asistentului șef”.
Dr. Doina Apetroaia, șefa Serviciului de prevenire infecții nosocomiale:
”Săptămânal fac control pentru mediul din spital, știu în fiecare săptămână unde este risc infecțios și acolo mă duc să acționez. Pe bucătărie, am un set de recomandări lăsate conducerii spitalului. Pe externalizarea curățeniei, acum știu că se fac analize.
Din punctul meu de vedere, despărțirea activității infirmierei de cea a îngrijitoarei este esențială pentru siguranța pacientului, a personalului. Am făcut o simulare – era alt manager – și putem face această separare, a atribuțiilor infirmerei și îngrijitoarei. Chiar dacă se decide sau nu externalizarea curățeniei”.
Îngrijitoarele și infirmierele vorbesc despre același lucru:
”Dacă speli WC-ul și te cheamă la pacient, ca s-ajuți la schimbat sau să-l duci la investigații, să-l speli, ori ca să aduci mâncarea pe secție, lași WC-ul, te speli bine și pleci unde te cheamă. Infirmiera și îngrijitoarea fac aceleași treburi – spală bolnavul la fund, îl întoarce de pe o parte pe alta, aduce mâncarea, îl duce la toaletă, la analize, îi pune bazinetul, schimbă cerșafurile. Diferența la salariu nu e mare, dar, ca să fii îngrijitor, nu-ți trebuie decât 8 clase și să nu fii rău de scârbă. Ca infirmieră, trebuie să faci cursul de 3 luni, costă 7-10 milioane lei, n-ai cu mult peste salariul unei îngrijitoare și tot la munca de jos ești”.
Cât despre masa 4,56 lei pe zi pentru un bolnav, de cinci ori mai puțin decât cheltuiește spitalul pentru prepararea hranei, câteva asistente sunt de părere că ”Poate bolnavul ar mânca mai bine, nu s-ar mai putea fura, fiindcă de la firma de catering mâncarea vine în țiplă”.
Valentin BĂLĂNESCU
Cristina IORDACHE
