Elena Scutaru este un tehnician de unghii false mai puțin obișnuit. În 2017, și-a dat seama că are nevoie de mai mult decât munca la salon. A aflat de o competiție europeană de renume, NailPro, și a participat la ediția din Polonia, unde s-a clasat pe locul V. A urmat ediția din România, unde a obținut locul II, anul trecut, ca veteran. Apoi, în Ucraina, a participat ca începător și a obținut locul I. Firesc, a urmat locul I și la competiția din Bulgaria, iar acum se pregătește pentru finala competiției, care va avea loc în România.
”Sunt fericită în competiții, când îmi depășesc limitele”
”Îmi place enorm de mult ce fac, mă pasionează. Și am descoperit acest concurs, NailPro, unul dintre cele mai prestigioase din lume, care, de anul acesta, este declarat mondial. E ca un campionat de fotbal, participă mai multe țări din Europa, la o lună-două, competiția se desfășoară în altă țară. Anul acesta, finala va fi în România, la București. Va fi declarat top-master cel care a participat la toate competițiile din toate țările europene și va merge în America, la campionatul mondial din Las Vegas. Pentru mine, acest concurs înseamnă să mă evaluez ca meșter. Contează câte tehnici cunoști, iar în domeniul picturii, chiar și a tehnicii, îți arăți măiestria. Nu consider că rivalii mei sunt ceilalți concurenți, ci eu însămi. Asta mă determină să intru în competiții, fiindcă vreau să-mi cunosc limitele. Cred că e ca un virus, fiindcă vreau tot mai mult de la mine. Sunt foarte multe concursuri de gen, dar acesta este unul jurizat corect, se apreciază ce știi și ce faci. Orice tehnician simte că poate ajunge pe podium. Am investit mult în aceste concursuri, uneori se oferă câștigătorilor bani, alteori produse profesionale, alteori nu. Nu asta mă interesează. Am avut o perioadă de stagnare profesională, făceam doar salonul și-atât, iar acum vreau să mă exprim, fiindcă simt că pot mai mult. Senzația pe care o am la competiție, momentul când îmi vine ideea picturii pe care vreau s-o prezint, munca în sine – tema pentru concursul din România am terminat-o în 48 de ore, cu două ore de somn – simt că am ajuns la o limită și, când o depășesc, mă umple de fericire”.
Povești pictate pe câțiva centimetri pătrați
Lucrarea cu care a câștigat locul II în România, anul trecut, îi este cea mai dragă. Tema este ”În așteptarea miracolului” și înfățișează o femeie însărcinată. Este o lucrare pe care e care Elena o dedică femeii, ea însăși ”un miracol, datorită harului nașterii cu care a înzestrat-o Dumnezeu. Această lucrare transpune dorința oricărei femei, de a avea copii, copii care, la vremea lor, continuă cursul firesc al vieții”.
A doua lucrare are tema ”Roma antică” și surprinde detaliile arhitecturale ale epocii, dar și unicele trăsături ale Cleopatrei. ”Gustul copilăriei”, cu care a câștigat locul I în Bulgaria, detaliază o femeie într-un carusel care, când savurează o înghețată, își amintește de copilărie, la fel ca ideea care-a inspirat-o pe Elena când a creat-o. ”Viață sănătoasă” este o lucrare ce abundă în detalii cu sportivi, natură, flori, animale.
”Magazinul cu jucării” este prima ei lucrare și redă reacția unei fetițe în fața vitrinei unui magazin cu jucării, felul în care nu renunță la prietenul ei mai ponosit, ursulețul, pe care-l strânge-n brațe.
”Toate lucrările mă reprezintă: sunt gândurile mele, visurile mele, dorințele mele, viața mea”, spune Elena. ”Tot ce am obținut – în aceste lucrări, trofeele, premiile – a fost doar muncă. La concursuri, jurații se uită cu lupa la lucrări, pentru detalii de mare finețe. Sunt punctaje separate pentru partea de tehnică și astfel știu ce am de îmbunătățit. Asta înseamnă evoluție. Și să poți picta detalii care nu se văd cu ochiul liber, dar care dau o anumită expresivitate lucrării. Faptul că știi să pictezi pe suprafețe mari nu înseamnă că știi să pictezi pe câțiva centimetri pătrați de unghie. În Italia, am urmat mai multe cursuri de pictură pe unghii, ca să învăț tehnica profesionistă, iar acum sunt trainer pentru firma Magnetic. Pentru competiții, contează și inspirația pe care o ai. Momentele mele de liniște sunt seara, noaptea, când mă liniștesc după ziua de muncă. Atunci pictez, atunci este momentul meu de relaxare. Când sunt liniștită, am inspirație. De multe ori, soțul meu îmi reproșează că lucrez noaptea, că sunt prea obosită. Dar mă susține și mă înțelege, mă ajută cu copiii, altfel n-aș fi reușit câte am reușit”.
”Nu pot trăi decât făcând ce mă pasionează”
Cu o carieră începută acum 18 ani, Elena spune, pe un ton firesc și echilibrat, că e un om împlinit, o femeie fericită și o profesionistă care-și clădește faima cu respect și exigență.
Din septembrie 2017, a lăsat Italia și tot ce a construit acolo în zece ani și a venit în Piatra Neamț, împreună cu familia, pentru a-și crește copiii în România. Născută acum aproape 35 de ani, la Chișinău, Elena a plecat în 2007 la mama ei, în Italia. Acolo și-a cunoscut soțul, Dumitru, cu care s-a căsătorit în 2011. Au împreună doi băieți, pe Ianis, de 6 ani, și pe Nichita – ”după numele poetului Nichita Stănescu”, de 4 ani. Copiii o văd când muncește și, fiindcă tot ce iese din mâinile ei pare la fel de serios ca joaca lor, spun că ”mami face puzzle”.
Măiestria la care a ajuns Elena înseamnă talent, pasiune și multă muncă. A muncit din adolescență, fiindcă a urmat liceul de arte din Chișinău și cei de la pictură n-aveau vacanțe. ”Mereu eram cu șevaletul după mine, nici vacanțe nu aveam, mă pregăteam și în vacanțe. Mă uitam la alte fete că purtau fuste, rochii, eu – mereu în pantaloni și adidași, cu șevaletul în spate”. După ce a terminat liceul, n-a vrut să mai audă de pictură și a intrat la Drept. ”Am renunțat la Drept foarte ușor, acum regret că nu am făcut o facultate. Dar nu-i târziu. Însă, atunci, în facultate, mi-am dat seama că nu pot să trăiesc decât făcând ce mă pasionează: am fost la un salon și mi-am făcut manichiura cu unghii false, mă uitam cum lucrează fetele și mi-am zis că asta vreau să fac!”.
În 2002, a făcut cursurile de tehnician la Odessa, în Ucraina, apoi alt curs, la Chișinău, și a început să lucreze. În doi ani a ajuns să fie foarte cunoscută și apreciată de lumea bună a Chișinăului, dar, în 2007, a plecat în Italia, să muncească. ”Mi-a părut foarte rău, fiindcă plecam dintr-o lume în care eram cunoscută și ajunsesem într-o altă lume. Credeam că într-un an voi strânge bani să-mi cumpăr un apartament și să-mi deschid salon. Am muncit 10 ani, m-am specializat și am urmat mai multe cursuri. În plan personal, mă bucur de acei ani, fiindcă acolo l-am cunoscut pe soțul meu și acolo mi-am format familia. Am venit în Piatra Neamț și acasă pentru soțul meu este acasă și pentru mine”.
Acum, are propriul ei salon, situat la capătul bulevardului Dacia. Are propria clientelă și cu greu se poate obține o programare, fiindcă nu mai are timp doar pentru salon. Peste 10-20 de ani, Elena se vede făcând tot pictură pe unghii și, cât va fi sănătoasă, va continua să pregătească tinere care să-i urmeze tehnica.
”O familie este fericită dacă mama, soția este fericită”
Ce-și mai dorește Elena? O fetiță. Nu doar pentru a transmite mai departe talentul, ci și pentru că soțul își dorește foarte mult. Și pentru echilibru. Când spune că e fericită și împlinită, Elena nu se referă doar la carieră, ci și la familie. E mai greu, uneori, să păstreze armonia, dar ”lucrăm amândoi să avem o familie frumoasă, ne încurajăm unul pe altul, ne susținem. Avem doi copii frumoși și sănătoși, ne dorim și o fetiță. Șansa mea este că soțul meu e foarte răbdător. Eu consider că o femeie realizată este cea care reușește să fie o soție bună, o mamă bună, dar care știe să facă ceva și pentru ea, personal. Oricât de multe face o femeie pentru familie, are nevoie de un timp numai pentru ea, în care să se pună în valoare printr-o pasiune. Orice lucru, cât de mic, făcut din plăcere, din pasiune, pentru tine, te valorizează. Femeia să nu uite de ea, fiindcă altfel apar frustrările, depresiile, nemulțumirile. Femeia trebuie, uneori, să se detașeze de rutina zilnică și să facă acel ceva pentru ea care simte că o reprezintă, că o mulțumește. Atunci va fi mulțumită și familia ei”.
Cristina IORDACHE
