Orașul de metal și sticlă ce crește din piatra istoriei bine păstrate

Bruxelles, capitala europeană a Belgiei, este un oraș imens, care și-a făcut din zonele de interes mini-centre. Există centrul comercial – un areal mare, pietonal, cu acces la magazine, mall-uri, restaurante, muzee la care se ajunge parcurgând la pas zeci de străduțe. Există centrul regal – palatul cu parcul imens și arcul de triumf. Există centrul satelit Palatului Parlamentului, cu imense clădiri care adăpostesc instituțiile publice. Există centrul istoric, care pornește din Grand Place, unde se află Muzeul Orașului, Primăria, Casele Breslelor, Muzeul Berii. Există și centrul cultural, dar acesta este, practic, în tot orașul, la tot pasul – în clădirile vechi, în zona Teatrului Regal, a bisericilor și a catedralelor, în numeroasele muzee.

Pentru o vizită de trei zile în Bruxelles, trebuie să ai bine stabilit ce vrei să vezi. Se poate face un tur al orașului cu autobuzul City Sight Seeing, dar asta înseamnă doar să vezi, la viteză redusă, numai câteva din atracțiile Bruxelles-ului: Bursa, Atomium și Mini-Europe, Manneken Pis, Piața Regală, Sablon, Parcul Jubileului, Shuman, cartierul european.

La pas, însă, orașul e, pe cât de surprinzător pentru cum îmbină zgârie-norii de metal și sticlă printre piatra și cărămida clădirilor vechi, păstrate cum le-a lăsat istoria, pe atât de fascinant. La cum s-a dezvoltat Bruxelles, probabil că singura soluție era construcția pe verticală. Folosind fiecare centimetru pătrat dintre masivele sau cochetele clădiri istorice, sacrificând verdeața și lipsind oamenii de ciripitul păsărilor, economicul și-a spus din plin cuvântul. Fără să calce, însă, pe istorie. Cel puțin deocamdată. Belgienii vor ști mereu de unde au plecat, iar turiștii află, trecând pe lângă clădiri cu arhitectură deosebită.

În zona comercială și pietonală care înconjoară Grand Place, în astfel de clădiri istorice sunt cafenele, restaurante, magazine de suveniruri, de bijuterii, cu articole sportive, cu haine de firmă. Sunt locuri unde se prepară celebrele gofre, într-o sumedenie de combinații cu fructe, frișcă și ciocolată.

Pe o astfel de străduță, din apropierea Grand Place, se află Muzeul Ciocolatei. Trebuie să întrebi unde este, pentru că abia s-a mutat, de două săptămâni, și nimic nu-l anunță de la intrare. Înăuntru, afli istoria boabei de cacao, adusă din America de Sud în toată lumea și cum Belgia a făcut din ciocolată o artă a gustului rafinat. Muzeul adăpostește unelte și ustensile vechi, statuete de ceară, are amenajată o cabină de vapor care transportă boabele de cacao, un mini-cinema unde este difuzat un filmuleț despre istoria ciocolatei, sortimente de ciocolată realizată din diverse feluri de boabe de cacao din care turiștii pot gusta. Spre finalul turului, un ciocolatier îți arată, pe loc, cum se fac cele mai fine bomboane de ciocolată, cu lapte, amăruie, cafea, etc. La ieșire, poți cumpăra, deși e greu să te decizi. Numai sculpturile imense din ciocolată nu sunt de vânzare.

Muzeul Orașului sau Maison de Roi (Casa Regelui) este una din impunătoarele clădiri din Grand Place, situată vizavi de Primărie, clădire vestită pentru turnul înalt, de 96 de metri, în vârful căruia este statuia Sfântului Arhanghel Mihail, patronul orașului, învingând fiara.

Pe afară, clădirea păstrează urmele distrugerilor trecute. Înăuntru – tablouri, statui, sculpturi care vorbesc despre istoria de o mie de ani a orașului, candelabre, vitrine cu argintărie și porțelanuri, toate puse în valoare și armonie. La etaj sunt două machete ale orașului, una care redă Bruxelles-ul vechi de pe colină, înconjurat de zidul de piatră, și cealaltă o parte din Bruxelles-ul secolului XVII. Un exponat aparte este o lopată din argint, realizată la 1698 pentru ceremonia de săpare a unui canal spre Sambre și având pe o față imprimată stema regelui Spaniei. Lopata n-a fost niciodată utilizată, canalul nu s-a mai făcut.

Seara, forfota atinge cote maxime. La pas, e posibil să te rătăcești. De la recepția unuia din numeroasele hoteluri poți afla cum să ajungi în zona dorită. Sau de la polițiștii care, pentru siguranță, te îndeamnă să comanzi un taxi. Nu este scump, având în vedere distanța și ambuteiajele. Ziua poți merge cu metroul, cel mai rapid și ieftin mijloc de transport în comun, sau cu maxi-taxi, care, pentru 25 de euro, transportă un grup de 7 pe un traseu mai mult decât rezonabil.

Bruxelles este un oraș al oricui se adaptează la ritmul său. De dimineața până seara, forfota e mai stăpânită. După ora 17, oamenii ies de la serviciu și umplu restaurantele, pentru a lua cina, apoi fac cumpărăturile și, la final, ajung acasă, pentru somn. Orașul se transformă în furnicar de vineri, la amiază, când începe weekend-ul și exodul celor care muncesc spre locurile de relaxare.

Oameni din toate colțurile lumii trăiesc și muncesc, laolaltă, în capitala Belgiei. Vântul, în această perioadă a anului, este foarte puternic și se simte din plin pe marile bulevarde și esplanade. Vara este un pic mai bine, spune unul din românii întâlniți în Bruxelles. Sunt mulți români, unii pe șantiere, alții în hoteluri, la restaurante, în magazine. Bruxelles-ul este, pentru mulți oameni aduși de destin sau alte împrejurări, un loc unde își pot construi viața, pentru un timp sau pentru totdeauna.

Vizita de trei zile la Bruxelles, la invitația europarlamentarei Maria Gabriela Zoană, cea care a preluat mandatul Vioricăi Dăncilă după numirea ca prim-ministru al României, a inclus în program o zi și jumătate dedicată Parlamentului European. Accesul pe la intrarea principală, ca de altfel la oricare din intrările clădirilor impunătoare ce alcătuiesc întreg sistemul legislativ al Uniunii Europene, se face după un control de securitate riguros. Sunt câțiva români care lucrează în parlament, unii ca translatori, alții în zona administrativă, iar unul ne-a explicat că fotografiile pe care le vom face trebuie să excludă personalul de securitate.

După vizita prin Parlamentul Europei, pe 6 martie, premierul Viorica Dăncilă a susținut o conferință dedicată Zilei Femeii, în cadrul Consiliului European al Femeilor. În discursul său, premierul României a vorbit despre femeia de afaceri, femeia-mamă, femeia tot mai implicată în viața comunității și în politică, punctând obiectivele programului de guvernare al României pentru combaterea discriminării economice a femeii și obiectivele țintite pe timpul președinției Consiliului Uniunii Europene. A doua zi, Gabriela Zoană a susținut conferința dedicată femeii fermier, ”Strong rural women 4 strong rural Europe!”. În calitate de vicepreședinte al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală a PE, aceasta a prezentat raportul Comitetului Femeilor din cadrul Comitetului Organizațiilor Profesionale Agricole al UE, organism ce reprezintă interesele producătorilor agricoli din industria agroalimentară.

Cristina IORDACHE