Dacă o barză își face cuibul pe acoperișul casei unui om sau pe gardul acestuia, acelui om, în anul acela, pe lângă că va fi ferit de hoți, nu-i vor fi stricate ogoarele de furtuni.
În gândirea tradițională, bunăvoința berzei era explicată prin credința că aceasta își plătește ospitalitatea față de gazda care o primește, transferându-i acesteia și gospodăriei sale o parte din surplusul de miracole cu care s-a întors din lumi necunoscute, poate ”de dincolo”, devenind astfel o ființă ”a casei”.
Bătrânii spuneau că barza neagră ”s-a cernit pentru că i-a murit soțul”, iar ”într-o pereche de berze, dacă moare unul din soți, celălalt nu se mai însoțește, ci se cernește și devine barză călugăriță”.
Dacă ea aruncă jos din cuib un pui, este pentru casa unde-i scoate, ca dijmă sau plată, ca dar pentru gospodar.
Când își omorau puii, se spunea că berzele dau vamă pământului pentru traiul și viața lor.
Oamenii satelor ziceau că ”i se respectă cuibul, căci este pasăre răzbunătoare, te blastămă, moare cineva din casă sau dă foc casei”: ”La casa unde cocostârcul își face cuib, merge tare bine, numai cât să nu-i strici cuibul, căci aduce foc și aprinde casa”.
De asemenea, barza poate prevesti belșugul, norocul, sănătatea, soarta omului etc.
