Spitalul Județean Neamț, o bombă biologică: Haos și în policlinică (IV)

În toate corpurile nu sunt suficiente grupuri sanitare pentru pacienți, iar în cele care există, lipsesc săpunul și prosoape igienice. Personalul nu are vestiare, își ține hainele în dulapurile din cabinete sau pe holuri. Spațiile existente nu sunt folosite eficient, în unele încăperi fiind depozitate de-a valma materiale sanitare cu aparatură casată. Dezinfectanții sunt păstrați direct pe pardoseală.

În cabinetele de Chirurgie, OG, Planning familial și Dermatologie sunt canapele de consultații uzate, iar scaunul de la ORL și masa ginecologică de la OG sunt degradate. Cearșafurile de unică folosință care acoperă canapelele din toate cabinetele nu sunt schimbate după fiecare pacient. La Ortopedie nu există canapea de consultații.

Nu toate cabinetele au chiuvete. Cabinetele de specialitate nu au dotările minim necesare, chipurile pentru că unele sunt în secții.

Curățenia și dezinfecția lasă mult de dorit: nu sunt suficiente spații pentru păstrarea ustensilelor de curățenie și pentru dezinfecția acestora, cele pentru toalete fiind depozitate alături de cele pentru cabinete; instrumentarul este dezinfectat în soluție de concentrație medie, după care este clătit și sterilizat, operațiuni făcute în chiuvete; dezinfecția suprafețelor se face din recipiente fără pulverizator, prin ștergere cu șervețelul, contrar avizelor sanitare; în cabinetul Urologie, tăvițele renale contaminate din ziua precedentă nu fuseseră dezinfectate, la cabinetul OG și Chirurgie instrumentarul nu era scufundat total în dezinfectant; în alte cabinete – Pediatrie, Medicină Internă, Osteodensitometrie – personalul nu cunoaște metoda corectă de dezinfecție a echipamentelor medicale și aparaturii; în cabinetul TBC nu există WC, în laboratorul TBC nu sunt asigurate spații suficiente și circuite funcționale, spațiile nu sunt igienizate, sunt materiale sanitare depozitate pe jos, nu există chiuvetă în zona spațiului de colorare, iar ustensilele de curățenie sunt păstrate după ușa de acces în camera de spălare a sticlăriei.

În laboratorul de Radiologie, nu se respectă programarea pe ore pentru investigațiile care se fac pentru secțiile Boli Infecțioase, Pediatrie, circuitele funcționale nu sunt asigurate, spațiile nu sunt utilizate eficient, pacienții n-au sală unde să se dezbrace. Deșeurile chimice de la developare se țin în ambalaje necorespunzătoare, alături de materiale sanitare, de mop și de mătură.

Deșeurile biologice din policlinică sunt depozitate în cutii neetichetate cu toate datele necesare.

După aceste constatări, coordonatorul policlinicii, asistenta Gabriela Lungu, a fost amendată: ”Am și achitat amenda de 250 lei, ca să nu o achit pe cea mai mare, de 1.000 lei. În plus, chiar astăzi, 1 aprilie, am făcut o nouă instruire cu personalul, pentru reîmprospătarea normelor și protocoalelor. Am stabilit să facem în fiecare lună o astfel de instruire. Pe partea de dotări, am făcut din nou referate către conducerea spitalului. În ce privește situația din corpul rămas nereabilitat, ne este și nouă dificil să primim controalele cu pereții scrijeliți prin policlinică, pentru că încă nu a început executarea reabilitării și nu știm când va începe”.

Cu titlul de ”URGENT”, conducerea spitalului are termen urgent să organizeze consultațiile doar în ambulatoriu, nu și în secții, iar până în toamnă să rezolve dotarea cabinetelor din policlinică.

* Singura soluție, o revoluție?

În fața acestui adevărat noian de nereguli, constatate în scurt de niște inspectori de la Vaslui, nu de la DSP Neamț, care are această obligație prin fișa postului, nu doar la ordin, nu prea mai sunt multe lucruri de spus. Actualul manager ar trebui să înceapă o adevărată revoluție în spital. Raportându-ne la o declarație recentă, pare să fi înțeles acest lucru: ”Voi trimite capitole din acest raport de control la fiecare secție și voi merge apoi să discutăm, să vedem ce au de spus, ce soluții are fiecare, concret. Sunt problemele spitalului și, în Comitetul director, trebuie să putem discuta și altceva decât cereri de angajare venite de pe secții. Dacă vor începe să curgă procesele din partea pacienților, cine va răspunde?”.

Problema de fond este alta. Pentru o revoluție, e nevoie de un plan, de oameni și de sprijin. Probabil un plan există și nu este foarte complicat. Și oameni există, în afara monștrilor sacri care primesc numirile prin fax, în ciuda managerului care, teoretic, a primit mână liberă să-și facă echipă. Pentru asta, ar trebui să aibă șefi de secție devotați spitalului, nu propriei lor imagini și poziții sociale, un comitet director competent, nu angajat pe pile și cunoștințe, plus o colaborare și o deschidere reală cu și la Consiliul Județean, care ar trebui să nu se mai lege de lucruri la care nu se pricepe și ar trebui să pună frână celor pe care îi are și-și bagă nasul în  probleme medicale doar pentru că sunt prieteni cu niște medici. A fi în cercul de cunoștințe al cuiva, restrâns sau larg, nu asigură și competențe medicale. Și ar mai trebui ca un Colegiu al medicilor, reformat, înnoit, să fie dornic să pună pe prim-plan prestigiul corpului medical, chiar dacă va fi nevoit să taie în carne vie.

În nr. 9 al Mesagerului de Neamț, din iulie 2011, deci acum opt ani, deschiderea era un material privind Spitalul Județean Neamț. Spuneam atunci:

”Sănătatea, în județul nostru, este pavată cu intenții bune. Declarațiile sforăitoare și laudele pline de autosuficiență nu reușesc să ascundă însă sub preș mizeria, indolența, sictirul cu care sînt tratați pacienții de medici, medicii de conducători, conducătorii de finanțatori, etc, etc. Printre atît de multe etc-uri, cei care taie și spînzură în cea mai mare unitate spitalicească a Neamțului, Consiliul de Administrație, s-a întrunit în mare secret să discute… discuții. Probleme sînt, cu toptanul, dar soluțiile și concluziile intră în sfera lui “mai vedem, mai studiem”.

Vorba aceea: boală lungă, moarte sigură! Noi credem că nu se vrea, pentru că  idei salvatoare există, profesioniști s-ar găsi, iar cu toate astea deciziile fie întîrzie să apară, fie sînt promovate sub forme insuficient documentate sau de-a dreptul aiuristice. Nu cumva cineva are interesul ca Spitalul Județean Neamț să nu funcționeze cum ar trebui? Vorbim aici de neputință, nepricepere, rea-voință sau interes bine canalizat?”

În ciuda celor opt ani care au trecut, întrebarea tot nu are un răspuns clar, iar situația la Spitalul Județean e neschimbată.

Valentin BĂLĂNESCU

Cristina IORDACHE