TRADIȚII Hramul ”Sfinții Împărați Constantin și Elena”

aleho

Mesagerul de Neamț urează La mulți ani cu Sănătate, Fericire și Bucurii alături de cei dragi tuturor celor care își serbează onomastica în ziua sărbătorii creștine Sfinții Împărați Constantin și Elena!

Alegerea patronului spiritual căruia îi este închinat un locaș de cult reprezintă o etapă importantă în actul de edificare bisericească. Alegerea unui hram se face, mai întâi, prin stăruitoare rugăciune către Dumnezeu, pentru a lumina sufletele credincioșilor, în vederea optimei alegeri.

Sfinții Împărați, cei întocmai cu apostolii, apar ca ocrotitori ai lăcaşurilor monastice din Țările Române prin veacul al XVII-lea. Ne referim doar la așezămintele monastice cunoscute, știut fiind că o parte dintre mănăstiri și schituri au dispărut de-a lungul vremii.

În secolul al XVII-lea, sunt amintite, ca lăcașuri închinate Sfinților Împărați, actuala Catedrală Patriarhală, locaș ridicat de voievodul Ţării Româneşti, Constantin Şerban Basarab (1654-1658) și Mănăstirea Hurezi (Horezu), cea mai de seamă ctitorie a domnului martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714), iar în Moldova – Mănăstirea Runc, aflată la granița dintre Bacău și Neamț.

* Mănăstirea Runc

Ctitorită în timpurile Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, sfânta așezare este atestată documentar într-un act de danie de la 1 aprilie 1695. Hramul Mănăstirii era Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, la care a fost adăugat, în timp hramul Sfinților Împărați Constantin și Elena.

În primăvara anului 1695, medelnicerul Ionaşcu Isăcescu şi soţia sa, Alexandra, donau ”pământul moşiei Runcu, sfintei noastre mănăstirii ce o ridicăm spre slava lui Dumnezău”. Până în 1888, Mănăstirea Runc a funcționat cu sobor de călugări, iar din acel an a fost desființată și afiliată ca biserică de mir la parohia Lipoveni, comuna Români, județul Neamț, până în anul 1941. Prin osteneala ieroschimonahului Casian Cojoc, ce avea metania la Mănăstirea Sihăstria, se aprobă reînființarea mănăstirii. Între 1953 și 1960, conducător al Mănăstirii a fost protos. Sofronie Ungureanu, care s-a remarcat prin grija pentru întărirea vieții duhovnicești, prin reintroducerea unor rânduieli specifice vieții de obște. În 1959, prin decretul nr. 410, mănăstirea a fost închisă, terenurile și imobilele trecând în patrimoniul statului. Flacăra vieții monahale a fost reaprinsă în 1967, când mănăstirea se redeschide pentru a-și continua misiunea.

* Mănăstirea Horezu

Având hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena, este situată în orașul Horezu, din județul Vâlcea, și este cea mai de seamă ctitorie a voievodului martir Constantin Brâncoveanu.

Lucrările de construcție la Mănăstirea Horezu au început în anul 1690, ctitor fiind voievodul Țării Românești. Amplasamentul se află valea râului Romanii de Jos, într-un colț pitoresc de la poalele Munților Căpățânii. În timpul lui Constantin Brâncoveanu, mănăstirea Horezu a devenit un puternic centru cultural al Ţării Românești. Aici a înființat voievodul vestita bibliotecă, rămasă peste veacuri sub denumirea de ”Biblioteca lui Constantin Brâncoveanu”, care găzduia importante lucrări ale vremii: Odiseea lui Homer (tipărită la Basel, în 1541), Tragediile lui Euripide (tipărite tot la Basel, în 1551), Novellae-le adăugate de Iustinian cel Mare Codexului său (tipărite la Paris, în 1568), precum și lucrări ale istoricilor bizantini Ana Comnena, Laonic Chalcocondil, Ioan Zonaras, Constantin Manasses.

* Tradiția sărbătorii Sfinții Împărați

În credințele populare ale străbunicilor noștri s-au cristalizat câteva care fac referire la sfinții ce veghează asupra liniştii, bunăstării şi sănătăţii familiei, având cu specializări stricte. De exemplu, Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavriil sunt patronii familiei în toată Moldova, Sfânta Varvara şi Sfântul Sava apără copiii de bubat, Sfântul Haralambie este ţinut împotriva ciumei, Sfinții Andrei, Petru şi Filip sunt patronii lupilor, SfințIi Împăraţi Constantin şi Elena veghează asupra sănătății și sporului păsăretului de curte, iar Sfântul Apostol Petru şi Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul pot trimite grindină şi ploi abundente dacă nu sunt cinstiţi cum se cuvine.

Istoricii bisericeşti Eusebiu de Cezareea şi Lactanţiu afirmă că, înaintea luptei de la Pons Milvius (Podul Vulturului), din 28 octombrie 312, contra lui Maxenţiu, Constantin a văzut pe cer, ziua, o cruce luminoasă, deasupra soarelui, cu inscripţia ”prin acest semn vei învinge”. Noaptea, în vis, i s-a arătat Mântuitorul, cerându-i să pună crucea creştină pe steagurile armatei sale, ca semn protector în lupte. Constantin a câştigat bătălia, iar dovadă a credinţei sale în ajutorul divin este inscripţia de pe Arcul lui Constantin din Roma, păstrată până astăzi, prin care el mărturiseşte că a câştigat lupta ”prin inspiraţie divină”.

În ianuarie 313 d.H., împăratul Constantin cel Mare emite Edictul de la Milan, prin care creştinismul devine ”religie permisă”, alături de altele din imperiu. Totodată, el ia măsuri în favoarea Bisericii creştine, înlătură din legile penale pedepsele contrare creştinismului, îmbunătăţeşte tratamentul în închisori, uşurează eliberarea sclavilor, acordând episcopilor şi preoţilor dreptul de a-i declara liberi în biserici. Protejează prin lege pe săraci, orfani şi văduve, modifică legislaţia privind căsătoria, îngreunează divorţul şi pedepseşte adulterul. De asemenea, el a atribuit Bisericii creştine casele imperiale de judecată (basilikosoikia), care vor purta în continuare numele de bazilici. Încă din anul 317d.H., a început să bată monedă cu monograme creştine. În 321 d.H., împăratul Constantin cel Mare a declarat duminica, sărbătoarea săptămânală a creştinilor, drept zi de odihnă în imperiu, zi în care şi soldaţii asistau la slujbă.

* Constandinu Puilor

La această dată, se termină ciclul înmulțirii, început la Dragobete, iar puii păsărilor încep să zboare singuri; din acest motiv, ziua mai este numită Constantin Graur sau Constandinu Puilor. În calendarul tradițional, ziua este numită Constantin Graur sau Constantinul Puilor și e o sărbătoare dedicată păsărilor de pădure.

Pentru ca graurii să nu distrugă strugurii, în această nu se lucra nimic, sărbătoarea fiind respectată mai ales de podgoreni.

Tradiția populară spune că toate semănăturile făcute după această zi se vor îngălbeni și se vor usca.

* Superstiții cu grauri

Vestitori ai primăverii, graurii erau de cele mai multe ori năpastă pentru țăranii de altădată, din cauza pagubelor pe care le făceau pomilor fructiferi și viilor. Când căldura verii venea mai devreme și se coceau cireșele, graurii erau cei care le mâncau primii, dacă nu erau alungați periodic din copac.

Totuși, prin unele zone, erau apreciați pentru că mâncau gândacii dăunători. În plus, pentru vechii celți, graurii erau păsări sacre.

Când primăvara vezi grauri mulți zburând, e semn ca ai să scoți mulți pui de găină pe vară. La 40 de sânți se face fumegar și, încotro se abate fumul, întra-colo sunt pui de graur”.

* Todorusele sau Caii Sântoaderului

În prima zi importantă a sărbătorii Rusaliilor, Todorusele sau Todorusalele iau în primire de la Caii Sântoaderului, patronii primăverii, prerogativele puterii pentru anotimpul care vine.

Înțelepciunea populară de altădată a fixat acest moment cu 24 de zile înainte de Rusalii, ”ca să știe oamenii că vin Rusalele, spre a se feri de ele”.

Femeile se trezeau dis-de-dimineață, se spălau și se îmbrăcau în haine curate și, apoi, până a nu răsări soarele, plecau pe câmp, având furca la brâu. Torceau, culegeau buruieni de leac, zicând că numai așa vor avea leac buruienile. Exista credința că, după această zi, ielele ”pișcă” plantele de leac. În aceeași zi se culegea pelin, pe care oamenii îl purtau la brâu, pentru a se apăra de iele. Feciorii și fetele se băteau cu pelin, un joc între adolescenți. Se obișnuia să se pună pelin în băutură, care se bea tot pentru a se proteja de aceste ființe supranaturale.

Oamenii suferinzi, adică hăluiți, luați de mâini, de picioare, cap etc., la Todoruse dormeau afară, în câmp, între florile numite frăsinică, spre a le trece beteșugul. Unii observau dimineața că halele au luat vârful frăsinicii.

Se culegea mușețel pentru leacuri. Se spunea că agheasma descântată în acea zi vindecă de boale grele. În același timp, exista credința că, dacă mamele respectă această zi, asta asigură copiilor protecție împotriva afecțiunilor mărunte asociate păsărilor: ”ciricăitul” sau răgușeala, faringita, ”chirotitul” sau picotitul, somnolența, ”curu-găinii” sau pecinginile şi ”zăbala” sau ”caș la gură”.

pietricica turism

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.