Două absolvente, cu 10 pe linie, sunt șefele promoției 2019 la Colegiul Național de Informatică Piatra Neamț. Alina Dorneanu și Mihaela Nechita sunt mândria colegiului, fiindcă au absolvit cei patru ani de liceu cu nota maximă. Festivitatea de premiere de la sfârșitul acestui an școlar a fost încărcată de emoții și bucurie, pentru elevi, părinți și profesorii ”de la Info”. Reușita celor două tinere a fost apreciată de conducerea colegiului, care a acordat absolventelor câte o diplomă de excelență și un premiu acordat de Fundația ”Infomat”.
Înainte de a preda Cheia liceului următorului elev, olimpicul internațional la informatică Ștefan Cosmin Dăscălescu, Alina și Mihaela au ținut scurte discursuri. ”Aș vrea, în primul rând, să mulțumesc domnilor profesori, domnilor directori și doamnei diriginte pentru tot sprijinul pe care l-am avut în cei patru ani de liceu”, a început, cu emoție, Alina Dorneanu. ”Mi-amintesc, cu nostalgie aș putea spune, că, acum patru ani, am luat decizia în privința liceului unde urma să-mi continui studiile. Acum, după patru ani de zile, nu regret alegerea făcută. Au fost și experiențe nu tocmai ușoare, în acești ani, dar, acum, dacă ar fi încă o dată, aș alege cu drag și sunt foarte mândră că am învățat la acest liceu. Elevilor le transmit să-și urmeze visurile, să fie curajoși, să-și dezvolte un simț al disciplinei, fiindcă este foarte important. Părinților le doresc puterea și răbdarea de a-și susține copiii în tot ce își propun. Aș vrea ca fiecare să înțeleagă că există copii diferiți și comparațiile nu-și au rostul. Mulțumesc încă o dată tuturor, sunt mândră să fiu absolventa acestui liceu, vacanță plăcută și succes la bacalaureat colegilor mei și celor mai mici, la evaluarea națională!”.
La rândul ei, Mihaela Nechita a vorbit despre curaj și perseverență: ”Când am venit în clasa a V-a, la acest liceu, la festivitatea de deschidere și la ceremonia de încheiere a anului școlar stăteam acolo, cu clasa, în stânga careului. În fiecare an, am mai făcut un pas, până am ajuns în dreapta careului. Astăzi, oficial, am încheiat acest cerc și, totodată, un capitol foarte important din viața mea. Vreau și eu să mulțumesc, în primul rând, mamei mele, care mereu a fost acolo, să-mi dea acel impuls necesar ca să trec peste orice obstacol și să devin tot mai bună. Mai vreau să mulțumesc profesorilor mei, fiindcă, prin dedicarea lor, m-au învățat nu doar lucruri folositoare pentru viitor, ci și să devin o persoană mai bună. Nu în ultimul rând, le mulțumesc colegilor mei de la clasa a XII-a A, pentru că sunt colegii pe care orice elev și i-ar dori. Totodată, vreau să vă spun ceva important: visați, pentru că lumea este o scoică și tot ceea ce visați se poate face! Aveți o grămadă de oportunități: luați-le, implicați-vă, nu vă fie frică, pentru că liceul acesta vă oferă atât de multe posibilități și tot ce trebuie să faceți este să le luați! În final, vă las să meditați la cuvintele pe care un prieten dintr-o mobilitate Erasmus, din timpul liceului, mi le-a spus, am convingerea că vă vor fi de folos celor care aveți examene, după ce le veți absolvi: haideți la petrecere!”.
* ”Aș oferi o libertate mai mare elevilor în a alege ceea ce li se potrivește”
Pentru drumul care o așteaptă de-acum înainte, Alina Dorneanu a ales să rămână să trăiască și să se realizeze în țară. Va studia la Facultatea de Matematică și Informatică din București și, cel puțin pe partea de programare, își dorește să realizeze aplicații utile pentru elevii din liceele de informatică. ”Voi studia la București, nici nu m-am gândit să plec în afară, fiindcă vreau să mă realizez aici. Poate voi avea o experiență și în străinătate, masterul, probabil, dar știu că și facultățile din România sunt foarte bune, mai ales Facultatea de Matematică și Informatică din cadrul Universității din București. În Capitală sunt și foarte multe oportunități de a lucra în domeniu. Mi-am propus ca, după ce voi absolvi facultatea, să pot lucra într-un domeniu care să îmbine partea reală cu partea umană. Mie mi-a plăcut foarte mult și limba și literatura română și îmi doresc să lucrez cu oameni, pentru oameni. Chiar am și o idee, care mi-a venit odată cu susținerea examenului de atestat din clasa a XII-a, pentru care am dezvoltat un site. M-am gândit că voi putea veni în sprijinul elevilor prin crearea și dezvoltarea unui site cu resurse pentru elevi. La noi, în România, nu se învață programare centrată pe obiect, se învață programare procedurală și, tocmai de aceea, vreau să fac acest site, această platformă cu instrumente necesare și utile elevilor care vor studia la Colegiul Național de Informatică din Piatra Neamț, în primul rând, dar și pentru toți elevii informaticieni din țară. Poate va fi lucrarea mea de licență, nu știu acum. Eu asta vreau, cel puțin pe termen scurt”.
Alina are și spirit întreprinzător, o altă dorință a ei este să aibă și o afacere, dar nu s-a decis exact ce anume.
Proaspăta absolventă cu 10 pe linie vorbește și de schimbările de care are nevoie învățământul, din perspectiva tânărului care poate privi în urmă detașat: ”Sunt, într-adevăr, multe lipsuri care trebuie să îi preocupe pe cei cu putere de decizie. Noi, în educația românească, avem privilegiul să învățăm mult mai mult decât elevii din alte țări europene, din câte cunosc eu de la prietenii mei. Dacă aș putea să mă implic și să pot schimba ceva, cred că aș oferi o libertate mai mare elevilor în a alege ce li se potrivește. Asta deoarece nu toți sunt capabili să învețe și să înțeleagă matematică sau fizică. Unii sunt pasionați de sport, desen sau de istorie și așa mai departe. Este absolut firesc să îți formezi o cultură generală, dar nu toți copii au memorie bună, nu toți reușesc să învețe foarte bine la toate materiile și ar fi mai util să se poată focusa pe ce le place cu adevărat”.
* ”Aș vrea să schimb lumea în modul meu”
Singurul motiv pentru care Mihaela Nechita va pleca la studii în străinătate este că în România nu există specializarea pe care și-o dorește: ”Am aplicat pentru criminalistică, în Anglia. Este trist, pentru că, în România, nu este această specializare. Aici, trebuie să faci Dreptul și apoi un master ca să te specializezi în criminalistică. În timp ce în afară există, deja, ca specializare și, după ce termini, sunt mai multe posibilități de a urma o carieră și, în drept, și în psihologie. Este o paletă mai largă, mai ales în cercetare”.
”Eu vreau ca, prin profesia mea, să pot să schimb lumea. Știu că sunt o persoană mică, dar aș vrea să schimb lumea în modul meu. Vreau să ofer oamenilor posibilitatea de a afla adevărul, indiferent de circumstanțe. Eu sunt o persoană care mereu a oferit adevărul, oricât de dur este. Și asta vreau, pentru tot restul vieții mele: să nu renunț la adevăr. Eu consider că adevărul trebuie să existe, pentru că, altfel, se ajunge la manipulări. Cel mai bine este să știi ce ți se întâmplă. Chiar dacă, atunci când suntem mici, părinții mai sunt nevoiți să apeleze la manipulare. După ce creștem, realizăm acest lucru și tot la adevăr ajungem. Și eu m-am simțit un pic trădată, în momentul când am conștientizat că au fost unele momente în care părinții mei n-au fost tocmai sinceri, dar am înțeles ideea, am înțeles că a fost pentru a mă proteja de unele lucruri pe care eu nu le înțelegeam, fiind prea mică. Asta este important, să înțelegi motivația din spatele unei minciuni. Când cunoști motivația unei persoane care minte sau manipulează, atunci poți ajunge la adevăr. Pentru mine, adevărul este un fel de eliberare, este acel moment când toate cărțile sunt pe masă și nu ai cum să mai schimbi ceva. Tot ce mai poți face este să înțelegi de ce a fost minciuna și apoi să treci mai departe, îmbogățit cu o experiență și poate, de ce nu, cu o altă mentalitate”.
Mihaela va merge să studieze în Anglia, dar își dorește să se poată întoarce acasă. ”Mi-aș dori să revin în țara mea. M-aș întoarce în momentul când oamenii din România ar înțelege că este nevoie să fie mai uniți, când ar realiza că nu-ți poți face viața mai bună și mai ușoară împingându-i pe alții în prăpastie. Aș vrea să văd că românii vor cu adevărat binele românilor și al altor oameni. Și mai cred că asta se va întâmpla, fiindcă, odată cu schimbarea generațiilor, se schimbă și mentalitatea oamenilor”.
Cristina IORDACHE
