Șefa promoției profilului matematică-informatică a Colegiului Național ”Petru Rareș”, Ioana Maria Roca s-a născut în Piatra Neamț, dar, după trei ani, familia a decis să se mute la Viișoara. De atunci, timp de 16 ani, Ioana a făcut naveta zilnic, la Piatra Neamț, mai întâi la grădiniță, apoi la școală și la liceu. Acum, Ioana este o tânără care știe ce vrea, deșteaptă, generoasă și modestă, un copil de 10 pe linie și vrea să studieze mai departe tot mate-info. Dar nu în țară.
* ”Oricât talent ai avea, de la un punct încolo este vorba despre foarte multă muncă”
Ioana a crescut frumos, deși singurul copil, unul foarte dorit: ”Nu sunt alintată, au fost suficiente momente când mi s-a spus «Nu» și, ulterior, am înțeles cât de mult țineau părinții la mine”.
Mama, alături în toți acești ani, s-a dovedit a fi primul și cel mai important sprijin. Jucându-se cu mama, a învățat pe la 5 ani să citească și să scrie. Din clasa I până într-a VIII-a a învățat la Școala Gimnazială nr. 3. A avut dascăli buni, care au ajutat-o să-și descopere talentele. Unul dintre aceștia este regretatul profesor Ioan Viorel Mihuț, cel care a pus temelia pe care avea să crească pasiunea pentru matematică a Ioanei.
A fost cea mai bună elevă din clasă în fiecare an, dar matematica a fost și rămâne materia ei de suflet: ”Matematica era o provocare, față de alte materii. Cred că și părinții mei au observat că mă descurc la matematică, dar și profesorii. De prin clasa a III-a mi-am dat seama că-mi place foarte mult. Apoi, la gimnaziu, când lucram la matematică din plăcere, mi-a fost clar. Acel prag, când intri în clasa a V-a, când ești în fața unui nou nivel, cu mai multe materii de studiu și cu o altă matematică, a fost momentul în care am realizat cât de mult îmi place matematica. Pe urmă, a fost muncă, pregătire în plus. Matematica este frumoasă și, în sine, este un obiect mai abstract, e adevărat. Dar este elegantă! Acel moment, când trebuie să observi nuanțele mai subtile în rezolvarea problemelor… este frumos să poți vedea ce, poate, nu este accesibil la prima vedere, soluția care este acolo, undeva, dar se ascunde și trebuie să o cauți. Pentru asta cred că-ți trebuie talent, apoi multă pregătire. Cred că, oricât de mult talent ai avea, de la un punct încolo este vorba despre muncă, foarte multă muncă. Iar, ca să fii un bun matematician, ai nevoie de rigurozitate, dar și de o gândire orientată spre a vedea mai multe laturi ale unei cerințe, să vrei să-ți dai seama ce vrea de la tine”.
* ”Este interesant să faci performanță”
Pasiunea pentru matematică și munca făcută din plăcere au adus-o rapid pe Ioana la performanță. Vorbește cu modestie despre medaliile câștigate, an de an, la olimpiadele naționale de matematică și cu un ușor regret pentru cele de fizică, la care a trebuit să renunțe. ”Am participat la Olimpiada Națională de Matematică de 8 ori, în fiecare an începând din clasa a V-a. Am luat 4 medalii de bronz, una în clasa a VI-a și în liceu, în fiecare an. Eram cam pe locul 20 pe țară.Și la Olimpiada de Fizică am fost de câteva ori, la faza județeană. Doar în clasa a VI-a și a XI-a m-am calificat la etapa națională. Am renunțat la fizică, să mă pot pregăti la matematică, unde am participat la națională. Nu poți alege mai mult de două-trei olimpiade și doar dacă-ți place în mod special o materie, fiindcă este dificil să faci performanță”.
Participarea la olimpiade a avut un rost, pe lângă cel de a-și depăși limitele: ”Dincolo de pasiune, pentru mine olimpiada a fost prilejul de a-mi face prieteni, de a cunoaște oameni care au aceleași înclinații și pasiuni ca mine. Am muncit foarte mult, mi-amintesc că, în clasa a V-a, după prima olimpiadă, am fost destul de surprinsă să aflu că trebuie să mai muncesc, în continuare. Apoi, am descoperit că este interesant să faci performanță”.
Performanță, în sistemul de învățământ românesc, poți face dacă ești pasionat și dacă ai dascălii potriviți lângă tine, crede Ioana.
Discuția despre educație începe cu o nuanță de amărăciune: ”Există această frustrare, în condițiile în care se schimbă mereu câte ceva în sistemul nostru de învățământ. De la an la an, găsesc să schimbe structura anului școlar sau mai scot niște examene, ori introduc altele. Este destul de stresant, câtă vreme ești încă în școală. Se schimbă bac-ul, evaluările, ajungem să nu mai știm ce să învățăm. Poate ar fi mai bine dacă s-ar renunța la o parte din materie, dar nu în sensul nevoii de cultură generală. Însă sunt materii pe care le studiem prea în amănunt”.
Inevitabil, Ioana amintește de inechități: ”De exemplu, când termini gimnaziul, ai primul examen, pentru admiterea în liceu. Șansele sunt diferite, fiindcă, deși toți copiii dau același examen, ei au învățat la școli diferite, cu profesori diferiți, unii mai îngăduitori, alții mai severi. Și-atunci, media din gimnaziu nu știu dacă este un criteriu atât de relevant. La liceu, sunt specializări, pe cele câteva profiluri, dar, chiar dacă alegi și ai mai multe ore de matematică și informatică, rămân destule ore din alte arii care s-ar putea să nu te intereseze foarte mult. Este clar că, din tot ce învățăm, în viitor n-o să ne folosească chiar tot. Poate ar trebui lăsat mai mult la alegerea individuală a elevilor, nu la o alegere colectivă, cum sunt, de pildă, opționalele. Ar fi mai util dacă s-ar aloca mai multe ore pe materiile profilului și să nu mai ai 15-17 materii. Mai ales că, din clasa a XI-a, nu mai ești presat decât de materiile de examen și de cele care te interesează. Consider că, până în clasa a X-a, poți acumula cunoștințele generale, studiind celelalte materii, iar în ultimii doi ani să ai posbilitatea să te axezi pe ce te interesează. Între real și uman, sunt ceva diferențe, dar, între materiile de la real și cele de la uman, este doar o vagă diferență. Abia la examenul de bacalaureat se face diferența pe materiile profilului”.
* ”Contează să descoperi ce-ți place să faci”
Nu doar pasiunea pentru matematică a ajutat-o pe Ioana, ci și faptul că a realizat de foarte devreme că trebuie să fie stăpână pe ea, pentru a face față oricăror schimbări. Și a învățat constant, ceea ce a ajutat-o să-și dozeze energia mai mult pentru materiile care o interesau și pentru examene. A avut, astfel, timp să se pregătească temeinic, inclusiv luând meditații, înainte de concursuri, olimpiade, admitere. A avut 10 pe linie, din clasa a V-a până într-a XII-a, cu excepția clasei a XI-a, când a încheiat cu 9,85. A intrat prima la admitere, cu media 10, la ”Petru Rareș” și este cea mai bună absolventă de la real. Pentru Ioana, însă, cel mai frumos a fost drumul până aici: ”Nu cred că este atât de important să fii șef de promoție. Contează să descoperi ce-ți place, ce te pasionează, ce ai vrea să faci mai departe. Așa descoperi și la ce, categoric, nu te pricepi. Sunt importanți și profesorii, fiindcă, de la un anumit nivel, ai nevoie de profesori buni, mai ales în gimnaziu. Un profesor te poate determina să-ți placă o materie. Iar olimpiadele fac această diferență. Cel mai important este să conștientizezi tu ce vrei și cât de mult ești dispus să muncești pentru ce vrei. În plus, dacă ai și un profesor care știe să explice, înveți mult mai ușor. Dar poți învăța și singur. Mă refer la ce am studiat eu, la real e mult mai ușor să înveți, decât la uman. Domeniul real are niște reguli, niște lucruri care se construiesc pas cu pas, nu se schimbă, nu diferă de la un manual la altul. La matematică, la fizică, cu câteva culegeri și un manual, este ușor să înveți. Și profesorul contează foarte mult, fiindcă te ajută să-ți fixezi noțiunile”.
Ajunsă la prima răscruce importantă, Ioana va pleca să studieze în străinătate. Are șanse să fie admisă fără examen la Facultatea de Matematică-Informatică din Cluj, datorită rezultatelor din liceu, dar va alege o facultate din afară. ”Olimpiadele m-au ajutat foarte mult și pe partea asta, de-a merge în străinătate să studiez. Este nevoie de un portofoliu. Vreau să continui cu matematică-informatică și am aplicat la mai multe facultăți din afară. Am primit oferte de la două facultăți din Scoția și de la una din Olanda. Nu m-am decis, încă, fiindcă mai am examenul de bacalaureat. Voi alege și în funcție de limba modernă pe care o stăpânesc cel mai bine, engleza, deși am studiat și franceză, și germană. Mă interesează strategia de marketing, posibilitățile de a găsi un job. Vreau să studiez în străinătate, nu atât pentru stilul lor, pentru că au o altfel de abordare, sunt mai deschiși… Eu cred că poți învăța oriunde. Mi-a plăcut, însă, structura de acolo, cu cinci ani de facultate, iar din al patrulea an faci practică ori lucrezi în cercetare sau într-o companie, ceea ce mi se pare un avantaj. Am luat în considerare și opțiunile pe care le am în țară, dar, în același timp, am fost conștientă că în țară oricum mă pot realiza. Dincolo, cred că este puțin mai ușor, după ce termini, să-și găsești un loc de muncă unde să faci într-adevăr ce-ai învățat. Sunt mai multe opțiuni, eu, deocamdată, nu m-am decis pe ce drum voi merge, fiindcă mate-info sunt domenii vaste și oferă foarte multe variante pentru o carieră. Mi-am ales un domeniu de studiu care să-mi permită timpul necesar pentru a descoperi exact acea parte de care-mi va plăcea să mă ocup pentru restul vieții mele”.
Mesajul Ioanei pentru generațiile care vin din urmă: ”Nimic nu contează mai mult decât să faci ce îți place și să fii cine vrei tu să fii”. Mesajul pentru profesori și părinți: ”Sunt copii care nu au talent la fizică, la matematică, poate nici la limbi străine și nici la orice altceva ar considera un profesor sau un părinte că ar trebui să te pricepi. Copiii care au talent la dans, la muzică, la pictură, la sport nu ar trebui să fie priviți altfel decât ceilalți, ci să li se ofere aceleași merite și oportunități”.
Cristina IORDACHE
