Gromovnicul lunii iunie spune că, atunci când fulgeră și tună mult în luna iunie, ”vara are să fie nouroasă”. Viticultorii erau bucuroși dacă iunie era mai uscat decât umed, deoarece umplea buțile cu vin. Alții, mai înțelepți, spuneau că ”oamenii și vântul de iunie curând se schimbă”. Iunie umed și rece strică întreg anul, cârcoteau femeile, dimineața.
Dacă vedeau furnicile călătorind, țăranii știau că se anunță un an bun. Omidele multe erau semn de vin și grâu mult, iar săritul peștilor vestea furtună.
Cei care umblau după bureți spuneau că, de apar acum bureți iuți, iarna din acel an are să fie ușoară. Sau, mai simplu: Rusalii umede, Crăciun gras.
Totuși, prea multă ploaie în iunie era stricăcioasă viței și stupilor. Și vântul își avea rolul lui în belșugul roadelor. Astfel, vântul din iunie mai era numit vânt de roadă, vânt de poame, respectiv vântul de miazănoapte. Dacă bătea în iunie, rodește grâu mult, spuneau țăranii. Dacă plouă în iunie,va fi grâu, dar nu va fi mălai.
* Viața Sfântul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava
În Calendarul creștin ortodox, pe 2 iunie este amintită sărbătoarea Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, ale cărui moaște se află în România de peste şase sute de ani. Acest sfânt iubit de moldoveni s-a născut în oraşul Trapezunt, în jurul anului 1300. A fost negustor de mărfuri și crescut creștin de mic, respectând învățăturile Mântuitorului Iisus Hristos.
Într-una din călătoriile sale, a apărat credința creștină în fața negustor veneţian, pe nume Reiz. Acesta a hotărât să se răzbune pe Ioan și, sosind în Cetatea Albă, l-a pârât pe Ioan la mai-marele cetăţii, cum că ar dori să se lepede de credinţa creștin-ortodoxă şi să se închine idolilor păgâneşti. Ioan, mărturisind pe Hristos cu mare tărie şi curaj, a fost dat la grele chinuri şi bătăi, pentru a se lepăda de adevăratul Dumnezeu. Întărit de credința în Sfânta Treime, nu s-a lepădat de Iisus Hristos.
Sfântul Ioan a fost şi mai mult bătut şi târât pe uliţele Cetăţii Albe, legat de coada unui cal, până când un iudeu fanatic i-a tăiat capul cu sabia. În acea noapte, ostașii care îi păzeau trupul și mulți martori au observat un cor de îngeri şi făclii aprinse în jurul trupului său. Sfintele moaşte ale lui Ioan au fost așezate în biserica creștin-ortodoxă din Cetatea Albă, unde au stat 70 de ani, realizând multe miracole şi vindecări. La 2 iunie 1402, la dorința voievodului Alexandru cel Bun, moaștele Sfântului Mucenic Ioan, numit ”cel Nou”, au fost aduse cu mare cinste din Cetatea Albă şi aşezate în biserica ”Mirăuţilor” din Suceava. Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava a devenit astfel cel dintâi sfânt ocrotitor cunoscut al moldovenilor.
* Zilele de prăznuire a Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava
Cea mai veche dintre zilele de cinstire a slăvitului mucenic a fost cea de la Sânziene (24 iunie), adică Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, stabilită, se pare, de Mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici. Această zi este amintită de la mutarea sfintelor moaște din biserica Mirăuților la ctitoria lui Bogdan al III-lea și Ștefăniță Vodă, în 1589.
În anul 1950, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca prăznuirea Sfântului Ioan cel Nou să fie pe 2 iunie. Este ziua care amintește de miracolul făptuit de Sfântul Ioan cel Nou când a salvat Suceava de pârjolul cazacilor zaporojeni, în anul 1622. Astfel, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava este prăznuit de două ori în Calendarul creștin ortodox.
* Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava
Catedrală și reședință mitropolitană a Moldovei timp de peste 150 de ani, Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava este cel mai important și impozant așezământ religios și istoric din fosta capitală a Moldovei. A fost construită în perioada 1514-1522, la dorința domnitorului Bogdan al III-lea al Moldovei. După moartea acestuia, lucrările au continuat sub controlul fiului acestuia, Ștefăniță Vodă. Biserica a fost finalizată în 1522. Picturile interioare și exterioare s-au realizat în timpul domniei lui Petru Rareș, între anii 1532 și 1534. Biserica poartă hramurile Sfântul Gheorghe, care se sărbătorește în 23 aprilie, și Sfântul Ioan cel Nou, sărbătorit în 24 iunie.
Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou se află în apropierea Cetății de Scaun a Sucevei.
Racla în care se află moaștele Sfântului Ioan Cel Nou este împodobită cu 12 plăci de argint, puse pe lemn de chiparos, care povestesc în imagini viața Sfântului Ioan cel Nou. Biserica ”Sfântul Gheorghe” din cadrul Mănăstirii, care adăpostește Moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, este inclusă în patrimoniul cultural mondial UNESCO.
* Hramul Sfântului Ioan cel Nou în Neamț
Mănăstirea Bistrița, vechea ctitorie mușatină, este situată în partea de apus a municipiului Piatra Neamț, la 8 kilometri distanță, pe valea râului Bistrița, spre orașul Bicaz, în comuna Alexandru cel Bun. Cel mai de preț odor cu care și-a înzestrat Alexandru cel Bun ctitoria sa, Mănăstirea Bistrița, a fost icoana Sfintei Ana, păstrată cu sfințenie până astăzi. După tradiție, această icoană ar fi fost dată ca ”dar de patron” Doamnei Ana, soția lui Alexandru cel Bun, de către împărăteasa Irena (Ana), soția împăratului bizantin Manuil a al II-lea Paleologul și de Patriarhul Matei, al Constantinopolului.
Spre sfârșitul secolului XIV, prin anul 1498, Sfântul Ștefan cel Mare a devenit ctitor al Mănăstirii Bistrița, datorită construirii unei impunătoare clopotnițe cu paraclis.
Inscripția așezată pe peretele sudic al construcției ne amintește peste timp:
”Evlaviosul și de Hristos iubitorul Io Ștefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a zidit această clopotniță și biserică într-însa, întru numele Sfântului Mucenic Ioan cel Nou din Cetatea Albă, pentru rugăciunea sa și a Doamnei sale, Maria, și a copiilor lor, în anul 7006 (1498), și tot în anul acela le-a și săvârșit, în luna lui septembrie, 13 zile”.
De asemenea, Mănăstirea Neamț, cel mai mare și mai vechi așezământ monahal din Moldova, are în subordine și Schitul Sfântul Ion cel Nou de la Suceava. Bolnița și Paraclisul Sfântul Ioan cel Nou au fost ridicate între anii 1843 și 1846, prin osteneala starețului Neonil al Neamțului.
Arhimandritul Neonil Buzilă a fost, poate, cel mai renumit stareț al Mănăstirii Neamț din secolul XIX. Personalitatea sa se impune în istoria monahismului nostru, atât prin înalta sa trăire duhovnicească, cât și prin înțelepciunea cu care a crescut atâtea suflete în dragostea de Hristos.
* Credințe populare de ziua Sfântului Ioan cel nou de la Suceava
Sfântul Ion cel Nou de la Suceava a intrat în rugăciunile moldovenilor de peste 600 de ani. Și nu doar în rugăciuni, ci și în obiceiurile de zi cu zi. Se spune, din moși-strămoși, că cine nu ține ziua Sfântului Ioan de la Suceava poate avea parte de diferite primejdii.
Despre cei ce lucrau în această zi, se spunea că li se sucește corpul, că pot fi schimonosiți.
În familiile de altădată, ziua Sfântului Ioan se ținea în casă, spre fi feriți de înțepături și de dureri de ochi, de ciumă și – în cazul femeilor – să nu mănânce moliile pânzeturile toarse și hainele. Se mai ținea și pentru a feri culturile de piatră.
Era o zi specială pentru culegerea buruienilor pentru leacuri.
