Nu proiectele și banii pentru ele par să fie principala problemă a Spitalului Județean de Urgență Piatra Neamț. Că proiect s-a făcut și pentru Pediatrie, bunăoară, iar bani au venit, cu nemiluita, dar bătaia de joc de acolo nu pare să zgârie ochii nimănui. Nici acum nu se știe cine a aprobat niște lucrări, nici cine le plătește, nici când, iar, între timp, secția funcționează, deși, oficial, spațiul e în custodia constructorului, deci șantier.
Un alt proiect important se prefigurează: reabilitarea secției Oncologie. Ar trebui să intre în lucru în septembrie, deci peste două luni și ceva. Toate bune și frumoase, dacă ar fi fost făcut cu cap și cu gândul la cum se desfășoară, practic, activitatea la spital. Toată lumea s-a bucurat că se face reabilitare, însă nimeni nu s-a întrebat un lucru simplu: ce se va întâmpla cu secția în sine și cu bolnavii. Oricât de mult și-ar dori, cei din Consiliul Județean încă nu pot suspenda din evoluție cancerul, nici nu pot institui un moratoriu ca boala să stagneze pe timpul lucrărilor, iar medicii să intre în concediu plătit sau să fie distribuiți pe alte specialități. În acest moment, cel puțin, nimeni nu știe unde va funcționa Oncologie, din păcate una din cele mai aglomerate secții a spitalului. Sigur, se poate muta, numai că asta ar trebui să țină cont și de construirea noului spital – dacă se va face până la urmă, că tot sunt banii de proiectare în conturi -, proiect care, cel puțin în varianta sa cea mai recentă, prevede dispariția spitalului vechi și relocarea secțiilor găzduite aici în prezent. Sub incidența lui ”dacă se face” și a lui ”când s-o face”, problema în cazul Oncologiei există și trebuie rezolvată. Cumva, de cineva, cândva în viitorul apropiat.
* Varianta managerului: ”În spital, nu există un spațiu echivalent!”
Prins între recentul concurs de selectare a directorului medical, anunțatele și amânatele concursuri pentru șefii de secții, scandalul pe Pediatrie și o mie de alte probleme venite din trecut, directorul Codruț Munteanu nu pare să aibă soluții funcționale: ”Pentru că lucrările de reabilitare a Oncologiei încep în luna septembrie și durează un an, trebuie să găsim o soluție pentru mutarea bolnavilor și a întreg personalului. Cea mai bună soluție este găsirea unui spațiu în care să mutăm toată secția, cu 45 de paturi, dar în spital nu există un alt spațiu precum cel al Oncologiei. Și, atunci, este varianta să separăm bolnavii cronici de cei internați în regim de zi, care vin pentru administrarea tratamentului. Așa, s-ar putea mări numărul de paturi pentru bolnavii în regim de zi, de la 5 la 10-15, și am putea găsi o soluție în spitalul vechi. Pentru 30-35 de bolnavi cronic, ar urma să găsim un spațiu în spitalul nou. De aceea spun: este o temă mai grea decât Pediatria. Ce vreau să se înțeleagă este faptul că, în condițiile unui termen de un an de zile, mutarea Oncologiei trebuie să se facă cu respectarea circuitelor, inclusiv pentru o eventuală reorganizare a spitalului nou și a celui vechi”.
Recapitulare: mai sunt două luni, nimeni nu a identificat posibilitățile de mutare, iar întreg personalul medical, de la medic până la infirmieră, ar trebui să-și desfășoare activitatea în două spații distincte. În clădiri separate. Din care una în spitalul vechi, unde nu se știe cât timp se mai desfășura activitate medicală.
Halucinant este ce urmează, pentru că, după un an, când se presupune că secția va fi reabilitată, bolnavii de cancer nu se vor întoarce în ea. O spune managerul: ”După reabilitare, intenționăm ca, în clădire, să se amenajeze secția de paliație”.
Asta înseamnă, deci, că se face reabilitarea clădirii, nu a secției, iar, la finalul lucrărilor, spațiul va fi folosit de Îngrijiri Paliative, unde sunt internați bolnavi în fază terminală. Firesc, se ridică întrebarea: ce se întâmplă cu secția Oncologie și, implicit, cu bolnavii? Răspunde tot Codruț Munteanu: ”Pentru bolnavi oncologici și personalul medical al secției, urmează construirea Centrului de excelență în radioterapie și oncologie. Proiectul cred că este în stadiul de prefezabilitate. Construirea este estimată la o durată de aproape 3 ani, se dorește să înceapă prin luna octombrie. Acest centru va fi amplasat în părculețul de lângă biserica din curtea spitalului”.
Mai clar de atât nu se poate: se reabilitează Oncologia, se transformă în Paliație, după care se așteaptă cel puțin 3 (trei!) ani, până la construirea unui centru de oncologie, într-o zonă unde acum este un parc! Un calcul simplu spune că, peste vreo 4 ani – în scenariul optimist, cu constructor serios, bani veniți la timp și fără alte probleme -, secția va putea fi reunită într-o clădire nouă. Până atunci, Dumnezeu cu mila!
* Varianta medicului șef de secție: ”Propunerea mea – reparați întâi acoperișul”
Dr. Doinița Vararu, șefa secției Oncologie, om care a văzut destule de când își desfășoară activitatea în spital, spune că separarea bolnavilor este inumană: ”Reabilitarea se face pentru o secție de paliație, nu pentru secția Oncologie! Nu știu unde vor fi mutați bolnavii, pentru că eu cunosc acest spital de 40 de ani și, la felul cum e structurat, nu văd unde! Pentru că noi trebuie să avem, obligatoriu, internare continuă și internare de zi pentru chimioterapia bolnavului. Nu se poate să fie separați bolnavii, nu se poate să alerge asistentele noastre de la spitalul nou la cel vechi și invers! Cum îndrumăm pacienții?! Ce facem cu aparținătorii?!”
Evident că toate aceste întrebări sunt, cel puțin deocamdată, fără răspuns. Doctorița Vararu are și o propunere, în două părți. Prima: ”întâi să se repare acoperișul secției Oncologie, cea mai mare problemă acum”. A doua: dacă tot se dorește Centru de excelență în radioterapie și oncologie, să se construiască, să se doteze și apoi să se facă mutarea. ”Eu așa credeam – că întâi se dă drumul la construcția centrului, pentru amărâții ăștia de pacienți din oncologie, și apoi se face reamenajarea pentru secția de paliație”.
* Varianta de mijloc, tot fără soluții concrete: ”Sacrificiu asumat de toată lumea!”
Dr. Doina Apetroaia, medic șef al Compartimentului de prevenire și control al infecțiilor nosocomiale, are soluția sacrificiului asumat: ”Este discutată varianta ca bolnavii și personalul medical să rămână în actuala clădire și să funcționeze în șantier, dar nimeni din secție nu dorește. Este discutată și varianta mutării secției în celelalte pavilioane ale spitalului, iar, pentru asta, trebuie ca sacrificiul să fie asumat și de Oncologie, și de secțiile unde se va găsi spațiul necesar. Oricare din variante se va alege trebuie să primească avizul Direcției de Sănătate Publică Neamț”.
Asta nu ar fi o problemă, DSP poate da aviz și pentru un abator animal în interiorul spitalului, dacă așa i se cere. Adevărata problemă ar veni dinspre sacrificiul sau, cum doriți, sacrificarea pacienților bolnavi de cancer.
* Varianta bunului simț
Bunul simț spune că, atunci când vrei să-ți faci o casă nouă sau să ți-o repari pe cea veche, te gândești înainte unde vei locui pe perioada construcției. Apoi îți faci socoteala cu banii, dacă îi ai sau nu. Când ai soluții pentru cele două probleme, trimiți proiectul spre aprobare. Evident că ai grijă ca proiectul 3 să nu intre peste proiectul 2 sau 1 și planifici cronologia lucrărilor și schimbărilor astfel încât să poți funcționa. În cazul de față, unde este în joc binele bolnavilor de cancer, cu atât mai mult lucrurile trebuie gândite bine, nu pompieristic.
Proasta planificare a lucrărilor, proiectarea dezastruoasă, modificările de proiect au dus la dezastrul de la Pediatrie, unde procuratura ar trebui să intervină pentru a face lumină asupra tuturor încrengăturilor și neregulilor. O situație similară se prefigurează și în cazul Oncologiei. Întrebarea este de ce și, mai ales, din cauza cui? (Valentin BĂLĂNESCU, Cristina IORDACHE)
GALERIE FOTO:
